Cât de tristă e viaţa în Rusia? Novaya Gazeta: Povestea unui soldat rus, ucis în estul Ucrainei

Anton Tumanov, în vârstă de 20 de ani, a fost recent adus acasă în orăşelul Kozmodemiansk din Rusia într-un coşciug sigilat, relatează Novaya Gazeta povestea unuia dintre amărâţii trimişi de Putin să ducă lupte geopolitice în Ucraina.

”Bine că avea o fereastră în el – cel puţin i-am putut vedea faţa. [Autorităţile] mi-au spus că unii băieţi (morţi) din brigada lui arătau ca nişte bucăţi de carne şi că acum se efectuau teste ADN. Părinţii nu au primit încă (corpurile) copiilor lor”, a declarat mama lui Tumanov, Elena Tumanova, care avea un batic negru pe cap.

Actele lui personale – paşaportul şi actul militar de identificare - n-au ajuns acasă. Pe 20 august, femeia a primit coşciugul şi o copie a certificatului de deces emis de o morgă din Rostov-pe-Don.

De atunci, certificatul îl poartă cu ea în geantă. Precizează că soldatul a murit pe 13 august, la ”locul desfăşurării temporare a unităţii militare 27777”. Moartea i-a fost cauzată de ”răni concomitente. Răni multiple provocate de şrapnel în extremităţile inferioare şi vătămarea vaselor majore de sânge. Pierdere masivă de sânge”.

”Picioarele lui au fost spulberate, evident. Băieţii (din unitatea lui) mi-au spus. Dar am simţit oricum că nu era tot corpul lui în coşciug”, a declarat Tumanova.

Tumanov a fost recrutat în 2012, părăsind Kozmodemiansk, a fost instruit în Penza şi apoi a fost trimis în Osetia de Sud.

”Când s-a întors acasă, a încercat să găsească o slujbă, dar nu a reuşit”, a afirmat aceasta cu o voce calmă. ”A fost refuzat la o slujbă într-o închisoare din cauză anemiei sale. Era destul de bun pentru armată, dar nu şi pentru slujba aceea”.

Tumanov s-a dus de câteva ori în oraşe mai mari, precum Moscova şi Niznii Novgorod, ca să muncească temporar pe un şantier şi într-o uzină de maşini. Totuşi, lucrurile n-au ieşit prea bine şi a trebuit să vină acasă.

”Unde îţi poţi găsi de muncă aici în Kozmodemiansk? Sunt numai două fabrici rămase. În mai, mi-a zis: ‘mamă, mă duc în armată’. Am încercat să-l conving să mai amâne ideea asta. ‘Doamne fereşte, te vor trimite în Ucraina’, i-am spus. Mi-a spus că armata nu va fi trimisă în Ucraina. 'Am nevoie de bani. Nu mă vă doi duce la război, mă duc la muncă. Nu există oricum altă slujbă'”, a continuat aceasta.

Pe 21 iunie, Tumanov a plecat şi s-a alăturat Brigăzii Motorizate a 18-a, unitatea 27777, localizată în Kalinovskaia, Republica Cecenă. Locul l-a ales singur pentru că-i plăceau munţii Caucaz încă de când a fost mobilizat în Osetia de Sud.

S-a grăbit să intre în armată înainte de finalul lunii, astfel încât să înceapă să primească un salariu în iulie. Totuşi, când a ajuns i-au spus că va fi în probă timp de trei luni înainte să poată semna contractul.

Când a sunat acasă i-a spus mamei sale că nu a fost plătit de câteva luni. Mama sa i-a trimis 3.000 de ruble, în jur de 80 de dolari.

”Asta era tot ce-am găsit. Primesc 5.500 de ruble pe lună muncind ca infirmieră. Anton spunea că nimeni din unitatea lui nu avea bani. Băieţii din unitatea sa nici măcar nu au primit bani de drum când au fost trimişi să-mi aducă hârtiile. Prima lor masă din timpul călătoriei au primit-o în centrul de recrutare local”, a declarat aceasta.

Tumanova n-a primit niciodată salariul fiului ei pentru perioada de o lună şi jumătate petrecută în armată. Prima oară, cei de la centrul de recrutare i-au promis lui Anton între 40.000 şi 50.000 de ruble pe lună. Dar foştii săi colegi i-au transmis mamei sale că a fost cel mai probabil minţit, iar salariul său actual nu va trece de 30.000 ruble, echivalentul a 812 dolari.

”Mergem la război”

Tumanov telefona acasă aproape zilnic. Până la începutul lunii iulie, când a fost întrebat dacă vrea să se ducă voluntar în Ucraina.

”I-am spus că sper că nu vrea să se ducă. Iar el a răspuns: Ce crezi că sunt, un idiot? Nimeni nu vrea să ducă”, a reamintit Tumanova.

Bărbaţilor le-au fost promise 400.000 de ruble dacă stăteau în Ucraina un anumit număr de zile. ”Bineînţeles, nimeni nu a fost de acord. Chiar dacă supravieţuieşti, poţi fi înşelat şi poţi să nu primeşti nici un ban după”, a explicat mama soldatului.

La scurt timp după aceasta conversaţie, Tumanov a anunţat că va fi trimis în Rostov-pe-Don. Pe 11 iulie, unitatea sa a ajuns la graniţa ruso-ucraineană. Mama lui a încercat să rămână calmă. S-a gândit că fiul său este departe de acţiunea militară din Ucraina. Cel mai mult se îngrijora de faptul că soldaţii erau hrăniţi numai cu tăiţei instant.

Mama soldatului se arăta enervată de faptul că ”băieţii” erau prost hrăniţi, ţinuţi în ploaie şi în soarele arzător. Se vedea că încerca să-l păstreze în minte flămând. Nu putea să şi-l imagineze mort.

Logodnica lui Tumanov, Nastya Chernova, în vârstă de 17 ani, a descris o altă parte din poveste. În timpul conversaţiei nu şi-a ridicat nici măcar odată ochii din pământ. Baticul negru nu lipsea nici pe capul ei.

Pe 23 sau pe 25 iulie, acesta a lăsat un alt mesaj. ”Mergem la război. Mergem ca insurgenţi”, a reamintit Chernova. ”Înainte suna zilnic, dar apoi n-a mai sunat timp de 3-4 zile”.

Pe 3 august, a fost trimis încă odată în Ucraina timp de două zile. Nu a dezvăluit unde se duce şi nici de ce. Chernova crede că nici el nu ştia. ”Cred că au fost pur si simplu trimişi să evalueze situaţia”, a declarat aceasta.

”Mergem să-i ajutăm pe insurgenţi. Nu vă îngrijoraţi, totul va fi ok”.

Pe 10 august, Tumanov i-a transmis fetei că formaţia sa fost trimisă în Doneţk. A precizat că va sta în Ucraina timp de două sau trei luni, probabil până în noiembrie, timp în care nu va putea suna acasă.

”Înainte să plece mi-a spus că nu vroia să se ducă. 'Vroiam să plecăm cu băieţii, dar suntem la 1.500 de kilometri depărtare de casă.’ Poate că simţea ceva”, a adăugat Chernova.

Pe 11 august, Tumanova a primit două grenade şi 150 de cartuşe pentru arma automată. La ora 15:00 i-a trimis mamei sale un mesaj spunând: ”Mi-am închis telefonul. Am plecat în Ucraina”.

”Nu pot să înţeleg cum de l-au trimis acolo. Era un contingent atât de mare – 1.200 de persoane. Nici nu ştiam pe cine să sun. Nu aveam numărului comandanţilor lui”, a declarat aceasta.

Colegii din unitatea 27777 au povestit familiei sale ce s-a întâmplat ulterior cu Anton, când au venit la înmormântarea acestuia din Kozmodenmiansk ca să aducă actele. Au venit cu un document de la notar care detalia moartea lui Tumanov.

Potrivit soldaţilor, pe 11 august au primit ordinul să treacă granita. Cei care au refuzat au fost insultaţi şi apoi ameninţaţi de comandanţi. Au fost obligaţi să-şi predea documentele, telefoanele, să-şi schimbe uniformele şi să-şi acopere numărul de pe autovehicule. Fiecare soldat a primit o banderolă albă pe care să o pună la braţe sau picioare.

Mai târziu, Tumanova a găsit o fotografie pe Vkontakte cu fiul său, care purta o astfel de banderolă albă. Unul din colegii săi preciza că soldaţii trebuiau să-şi mute banderolele pe un braţ sau picior diferit în fiecare zi pentru a semnala celorlalte echipe că sunt în aceeaşi tabără.

Pe 12 august, o coloană de 1.200 de soldaţi au intrat în Ucraina şi au ajuns la Snizhne, un oraş la 15 kilometri de graniţă. La scurt timp, coloana acestuia a fost atacată de rachetele sistemelor de lansatoare Grad.

”Băieţii mi-au spus că 120 de bărbaţi din 1.200 au murit, iar 450 au fost răniţi. Anton a fost pe front. Niciun tranşeu sau protecţie. S-au panicat şi au încercat să scape”, a povestit Tumanova.

Vestea morţii a lui Anton a fost adusă de un angajat al biroului de recrutări local. Turmanova a luat numărul diviziei din Cecenia şi a sunat să se asigure că ştirile erau reale.

Potrivit Novaya Gazeta, la înmormântarea lui Anton au venit colegii de la centrul de recrutare, care au adus o mică fanfară militară. Ulterior, a scris despre moartea fiului ei pe o pagină a reţelei sociale Odnoklassniki.

Femeia a primit zeci de mesaje critice care o numeau mincinoasă şi trădătoare de patrie.