Caracterul Yao oferă o viziune asupra medicinei tradiţionale chineze

Caracterul chinezesc 藥 (yào) înseamnă medicină sau medicament. Este alcătuit din două părţi. Cea superioară, 艹, este radicalul chinezesc ce semnifică iarbă sau plante ierboase, inclusiv cele medicinale. Cea inferioară, 樂 (pronunţată yuè sau le), reprezintă caracterul chinezesc în sine. Acesta are două înţelesuri: acela de muzică, precum şi acela de încântare şi bucurie.

Aceste două părţi, împreună cu cele trei sensuri ale lor, oferă o viziune asupra modului în care chinezii antici înţelegeau medicina.

Caracterul 藥 îşi are originea în componenta sa inferioară, 樂, care descrie folosirea muzicii în istorie pentru a vindeca afecţiuni încă din timpul antichităţii chineze, chiar dinaintea descoperirii medicinei ierburilor.

Lupta Împăratului Galben cu Chi You

Confom mitologiei chineze, Huang Di, sau legendarul Împărat Galben, care este slăvit ca străbun al poporului chinez, a fost odată provocat la luptă de către Chi You, un conducător atroce al unui vechi trib.

Binecuvântat de zâna divină Xuan Nu pentru a promova virtutea şi a condamna tirania, Împăratul Galben a fost sfătuit, într-un vis, că numai zgomotul asurzitor dat de o tobă din piele de Kui, un bivol sălbatic monstruos ce trăia pe coasta Mării de Est, îl putea înfrânge pe Chi You cu craniul său de metal şi pe tribul acestuia.

După ce s-a trezit din vis, împăratul a ordonat imediat capturarea bivolului. După aceea, pielea animalului a fost folosită pentru a produce 80 de tobe.

Când soldaţii împăratului au bătut din tobe pe câmpul de bătălie, pământul s-a cutremurat în toate direcţiile, iar soldaţii lui Chi You au fost doborâţi, craniile lor de metal crăpând cu dureri groaznice.

De asemenea, câţiva soldaţi ai împăratului au fost copleşiţi de zgomot şi au căzut la pământ pierzându-şi cunoştinţa. Împăratul l-a chemat în ajutor pe maestrul său de muzică, care a născocit în grabă un remediu.

Instrumentul Salvator

Maestrul de muzică a desfăcut corzile arcurilor armatei împăratului şi le-a ataşat la o bucată găunoasă de lemn. Apoi, a luat un mic fragment de metal, ciupind cu graţie corzile ce au produs o muzică minunată. Treptat, soldaţii răniţi şi-au recăpătat cunoştinţa.

Inspirat de acest instrument, Cang Jie, oficialul care se ocupa cu crearea caracterelor scrise, a inventat caracterul 樂 pentru muzică.

Muzica, fericirea şi ierburile alcătuiesc împreună caracterul chinezesc pentru medicină, aşa cum îl cunoaştem noi astăzi.

Jumătatea de sus conţine caracterul 白 (bái) în centru, cu câte o "coardă" pe fiecare parte. Caracterul pentru culoarea albă, 白, în acest context se referă la plectru - micul instrument plat folosit pentru a cânta sau ciupi un instrument cu corzi. Jumătatea de jos a ideogramei 樂 este caracterul 木 (mu), ce înseamnă lemn.

Astfel, se poate vedea că structura caracterului 樂 este o reprezentare măiestrită şi perfectă a instrumentului salvator. Bazată pe această primă utilizare a muzicii în vindecarea celor răniţi, caracterul pentru muzică a fost mai târziu integrat în ideograma pentru medicament sau medicină, 藥.

De la amar la bucurie

Caracterul chinezesc pentru muzică posedă şi un al doilea sens: încântare sau fericire. În timp ce relaţia evidentă dintre cele două este aceea că muzica frumoasă poate aduce bucurie, această fericire mai are şi o altă o legătură cu medicina.

Medicina este caracterizată de gustul amar al suferinţei. Cu toate acestea, un pacient îşi poate redobândi sănătatea şi fericirea numai după ce îi îndură amarul. Acest paradox îşi are rădăcinile în "Doctrina Căii de Mijloc", lucrarea clasică confuciană, care predă că, pentru a dobândi o poziţie invincibilă, o persoană trebuie să determine care este "calea de mijloc" şi să rămână ferm pe această cale, între cele două extreme.

O asemenea viziune îi permite unei persoane să găsească speranţa în mijlocul potrivniciei şi să îşi exerseze prudenţa în mijlocul prosperităţii. Din perspectiva acestui principiu, se poate observa că fericirea, 樂, este inclusă în amarul medicinei, 藥.

Radicalul 艹 din vârful ideogramei 藥 se referă la iarbă şi la plantele ierboase, inclusiv cele medicinale.

Conform mitologiei, Shen Nong, privit ca fiind tatăl agriculturii în China, a luat mostre din sute de ierburi pentru a le testa virtuţile medicinale.

De asemenea, lui Shen i se mai atribuie realizarea unei baze cuprinzătoare pentru medicina tradiţională chineză, compilată ulterior în cea dintâi carte chineză de farmacologie, numită Lucrarea Clasică a lui Shen Nong despre Medicina Plantelor. Astfel, este firesc să găsim radicalul 艹 inclus în caracterul chinezesc pentru medicină.