Bye bye PDL: De ce n-a câştigat nimeni şi au pierdut toţi
alte articole
”Victoria” lui Blaga şi Udrea, care împreună au strâns 4.358 de voturi, şi cele 200 de voturi pentru Monica Macovei simbolizează înfrângerea totală pentru PDL pentru că arată că partidul nu este reformabil şi nici nu-şi doreşte vreo schimbare. Alegerile interne din PDL au fost un referendum şi pentru Băsescu. Reformiştii au greşit că nu s-au disociat de acesta.
Diferenţa de voturi dintre Udrea şi Blaga a fost mică ca număr de voturi. Dacă luăm în considerare şi contestaţiile depuse de partea învinsă, faptul că aripa Blaga a plecat cu urna şi a închis procesul de vot ca să nu aibă surprize, scorul ar fi putut fi mult mai strâns. Asta contează însă prea puţin. Între Udrea şi Blaga sunt destule similitudini care nu dau nicio perspectivă PDL. Niciunul nu reprezintă vreo soluţie pentru reformarea PDL, pentru recâştigarea electoratului pierdut sau pentru România. Ambii au pierdut dezastruos alegerile din Bucureşti şi din toată ţara. Blaga este un lider lipsit de orice charismă, care se exprimă greu, bolovănos. În plus, a pierdut cam toate bătăliile electorale în care a fost implicat, mai puţin cea internă. Dacă ar candida la preşedinţie din partea PDL, s-ar situa poate pe locul patru, mult în spatele lui Antonescu.
Congresul PDL a arătat din nou că este un bun organizator, că poate mobiliza şefii de filiale, că îi poate schimba pe cei incomozi la timp cu fideli care să-i aducă rezultatul dorit, dar asta nu garantează nici măcar capacitatea de a ţine în viaţă PDL. Ca partid de opoziţie cu Blaga în frunte, PDL arată anemic şi parcă tot aşteaptă o alianţă cu PNL care să-l scoată din necaz şi să-l aducă la putere. Scenariul cu noua alianţă PNL-PDL, care s-ar putea realiza printr-o absorbţie intens vehiculată în ultima vreme a democrat-liberalilor, devine mai posibil acum după alegerea lui Blaga. Crin Antonescu a dat un semnal în acest sens, felicitându-l pe Blaga că a câştigat împotriva lui Traian Băsescu şi lăsând să se înţeleagă că ar putea avea loc o apropiere între cele două partide. Principalul obstacol de la Cotroceni a fost înlăturat, iar acum liderul consensului poate fi eventual cooptat în conducerea PNL iar apoi PDL se va dizolva în ”singurul partid autentic de dreapta”. Asta nu ar rezolva însă nimic şi nu reprezintă o soluţie pentru România. PNL nu mai este demult un partid democratic şi european şi nici de dreapta. Aliat cu PSD la guvernare, condus dictatorial de Crin Antonescu, el nu poate pretinde că este un partid autentic de dreapta.
De partea cealaltă, Elena Udrea a insistat în campania internă pentru şefia PDL asupra faptului că ea este singura care poate face o opoziţie reală la adresa USL, spre deosebire de Blaga, a cărui alegere chiar i-ar bucura pe adversarii politici. Este adevărat că un PDL condus de Udrea ar fi fost mult mai vocal la adresa USL, ar fi atacat vehement puterea (şi PNL), fără a avea însă pârghii semnificative pentru a opri maşinăria legislativă bazată pe uriaşa majoritate. Cu Elena Udrea în frunte, PDL ar fi fost iar radicalizat şi ar fi dus o luptă continuă cu puterea aşa cum a făcut la vremea lui mentorul Băsescu, dar nu cu aceleaşi rezultate.
Cu tot sprijinul preşedintelui, Udrea nu a reuşit să câştige şefia PDL, deşi pe ultima sută de metri dădea impresia că o va face. Am crezut că Udrea va învinge pentru că de partea ei treceau zi de zi noi filiale, primarul Braşovului şi deloc neglijabil, presa pro-Băsescu a fost puternic alături de ea. EVZ de exemplu a venit zilnic cu noi articole despre cum creşte susţinerea pentru Udrea, cum Blaga pierde teren şi a reluat toate argumentele anti-Blaga expuse de adversarii săi.
N-a fost de ajuns. Sprijinul lui Băsescu pare să fi fost o piatră de moară pentru Udrea. Se pare că PDL este într-adevăr rupt în două – cei care îl mai susţin pe Băsescu şi cei care s-au săturat de stilul lui de conducere şi care au vrut să împiedice o reîntoarcere a sa la vârf prin plasarea Elenei Udrea la şefia PDL. Da, Congresul poate fi interpretat ca un referendum la adresa lui Băsescu în sensul că actualul preşedinte nu mai este dorit în partid şi poate ar trebui să-şi reconsidere intenţia de a rămâne în viaţa politică după terminarea mandatului de preşedinte al României.
PDL a pierdut la acest Congres o şansă uriaşă: singura care l-ar fi putut salva de la marginalizarea şi până la urmă de la dispariţia totală de pe scena politică.
Problema de fond este însă că Elena Udrea nu reprezintă nici ea o soluţie pentru PDL şi nici pentru România. După rezultatele dezastruoase obţinute la alegerile locale pe Bucureşti, Udrea a fugit la Roman de unde a intrat în Parlament la redistribuire. Această victorie a determinat-o să atace preşedinţia PDL. Cota ei de încredere este însă în continuare foarte scăzută, iar resentimentele populaţiei faţă de ea nu s-au diminuat semnificativ. Ea este în continuare asociată în mentalul colectiv cu aroganţă, genţi scumpe, acuzaţii de corupţie, ce-i drept nedovedite, şi cam atât. Oricum, nici Udrea nu este un prezidenţiabil credibil şi cu şanse care s-ar putea bate cu Crin Antonescu la următoarele alegeri de care PDL are atâta nevoie. Ca şi Blaga, Udrea nu are nicio strategie de recâştigare a electoratului pierdut de PDL. Atacurile vehemente la adresa USL nu vor fi suficiente pentru a le recâştiga încrederea acestora.
PDL a pierdut la acest Congres o şansă uriaşă: singura care l-ar fi putut salva de la marginalizarea şi până la urmă de la dispariţia totală de pe scena politică. A pierdut ocazia să se reînnoiască, să-şi schimbe garnitura de lideri de la vârf, cu imagine proastă, şi să dea un semnal clar alegătorilor că vrea şi poate (are resursele umane necesare) să se schimbe. Moţiunea Reformiştii a obţinut însă doar 200 de voturi, ceea ce îngroapă orice speranţă de reformă în PDL. Monica Macovei a făcut însă bine că a candidat. Măcar acum toţi românii au putut să vadă câţi sunt cei care preferă status-quo-ul reprezentat de Udrea sau Blaga şi se opun schimbării.
E clar că reformiştii nu sunt doriţi în PDL şi nu vor fi lăsaţi să conducă şi să reformeze niciodată cu adevărat partidul. Chiar dacă riscă să devină un partid de buzunar şi să dispară, PDL va miza pe şi va fi condus tot de Blaga, Udrea, Falcă, Cezar Preda şi alţii care au influenţă în filiale. Garda veche rămâne la putere.
De aceea acum ar fi momentul ca reformiştii să părăsească PDL şi să creeze un nou partid de dreapta. Sau să se alăture Forţei Civice a lui Ungureanu, care i-ar primi cu braţele deschise, sau Noii Republici a lui Neamţu. Sau în cel mai bun caz să unească cele trei grupuri şi să formeze un partid nou, credibil. În orice caz, orice asociere cu gruparea Udrea, care ar putea să rupă o parte din parlamentarii PDL şi să vină poate cu jumătate din filiale, ar fi o greşeală enormă care ar compromite din start orice şanse ale unei noi construcţii politice de dreapta. Macovei&co ar trebui să înţeleagă încă ceva din Congresul PDL - Băsescu a susţinut-o pe Udrea, nu pe ei, iar capitalul său de imagine este aproape complet epuizat. Reformiştii ar trebui să se emancipeze şi de PDL şi de preşedinte şi să-şi caute propriul drum. Un nou partid de dreapta ar putea fi format pe baza criteriilor lor de integritate şi cu o agendă reală de anti-corupţie. Oricum în PDL este clar că nu mai au loc.
