'Bună ziua din nou', îi spune UE lui Putin

În perioada 3-4 iunie, liderii Uniunii Europene (UE) se vor duce la Sankt Petersburg pentru a se întâlni cu liderii ruşi. Summitul UE-Rusia, care se desfăşoară de două ori pe an, are o importanţă specială. De data aceasta, el se va desfăşura într-o atmosferă în care şubredul armistiţiu de încetare a focului din Siria este pe cale să fie rupt. De asemenea, peste două săptămâni de la summit va avea loc a treia rundă de negocieri internaţionale cu Iranul, pe marginea programului său nuclear, negocieri organizate de Moscova în data de 17 iunie.

Înainte de toate, acest summit va fi prima posibilitate a Occidentului de a discuta cu Vladimir Putin după revenirea sa, la începutul lunii mai, în funcţia de preşedinte al Rusiei, subliniază publicaţia americană The Wall Street Journal.

Respingând invitaţia de a participa la summiturile de la Chicago ale Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) şi G-8, Putin nu manifestă deschidere după revenirea sa la Kremlin. După cum se aşteptau mulţi la Bruxelles, el s-a închis în sine şi studiază atent situaţia de după amplele proteste provocate de alegerile parlamentare, în timpul cărora s-au înregistrat multe nereguli.

În UE, 'summitul este considerat o primă posibilitate de a evalua la ce se poate aştepta comunitatea europeană de la Putin preşedinte', declară pentru cotidianul american un diplomat european. Potrivit acestuia, Putin 'a moştenit o agendă de discuţii bogată', rămasă de la fostul preşedinte Dmitri Medvedev, actual premier, pe fondul încălzirii relaţiilor care s-a remarcat în timpul preşedinţiei sale.

Există iniţiativa 'Parteneriat pentru modernizare'. Acesta este un program al Rusiei şi UE, orientat spre aprofundarea relaţiilor comerciale, economice şi energetice, împreună cu o raliere a Moscovei la soluţionarea de probleme politice, inclusiv la cele care se referă la drepturile omului şi atitudinea faţă de societatea civilă. Nu a fost finalizată nici activitatea la liberalizarea regimului de vize cu UE pentru cetăţenii ruşi, lucru pe care demult şi fără succes încearcă să-l obţină Moscova.

Acum, Putin va trebui să decidă dacă această agendă de lucru va fi şi a sa. Sursa diplomatică a cotidianului american este de părere că Putin nu va respinge această agendă.

Optimismul este destul de puternic. Persoane avizate de la Bruxelles afirmă că primesc semnale politice externe încurajatoare. Menţinerea lui Serghei Lavrov în funcţia de ministru al afacerilor externe constituie un indicator de succesiune între preşedinţia lui Medvedev şi cea a lui Putin.

Este evaluată pozitiv şi cooperarea Rusiei cu Înaltul reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate, Catherine Ashton, pe marginea programului nuclear iranian. Mulţi se temeau că Rusia va submina scenariul dnei Ashton şi va înainta iniţiative unilaterale. Unii gândesc astfel şi acum. Deocamdată, însă, Rusia acceptă cooperarea şi se declară de acord.

Inclusiv în problema Siriei se remarcă o apropiere, chiar dacă pe marginea acestui subiect Europa era cât pe ce să 'dea în clocot' din cauza zădărnicirii permanente de către Rusia a acţiunilor Consiliului de Securitate al ONU împotriva regimului Assad. Totuşi, ambele părţi au sprijinit în totalitate planul lui Kofi Annan privind încetarea focului, iar UE a renunţat la cererile sale permanente privind plecarea lui Assad, cereri pe care Moscova le considera neproductive. Duminică Rusia şi-a dat în sfârşit acordul pentru rezoluţia Consiliului de Securitate al ONU în care este condamnat atacul iniţiat de armata siriană asupra localităţii Houla.

Cu toate acestea, în pofida acestor semnale pozitive, se menţin o mulţime de motive pentru un comportament precaut. Potrivit The Wall Street Journal, tensiunile se menţin pe marginea a trei domenii tradiţionale.

Liberalizarea energeticii din UE, proces care obligă companiile gazifere să-şi vândă reţelele de gazoducte sau să le administreze în mod independent, rămâne un mare măr al discordiei. Putin, care îşi menţine controlul drastic asupra politicii energetice a Rusiei, a criticat aceste reguli, catalogându-le drept 'confiscare a proprietăţii', deoarece în conformitate cu ele monopolul rus Gazprom este nevoit să renunţe la o parte din activele sale. Un iritant permanent rămân încercările UE de a diversifica livrările de resurse energetice pentru a diminua dependenţa faţă de Rusia şi eforturile Moscovei pentru contracararea unei asemenea diversificări.

Tensiuni stârneşte şi politica Rusiei în străinătatea apropiată. Bruxellesul continuă să se uite cu suspiciune la acţiunile Moscovei din vecinătatea sa apropiată, fie că este vorba despre conflictul îngheţat din Georgia, despre intervenţia Rusiei în disputa dintre Armenia şi Azerbaidjan pe marginea enclavei Nagorno-Karabah sau despre minorităţile ruse din republicile baltice.

Mai există şi problema apărării antirachetă, unde temerile sunt reciproce. Rusia se teme că, din cauza acelor acţiuni care, potrivit Occidentului, sunt îndreptate spre diminuarea pericolului nuclear din partea Iranului şi altor state paria, ea s-ar putea pomeni încercuită.

La această 'veche reţetă' The Wall Street Journal adaugă încă un nou ingredient: consecinţele evenimentelor din Rusia din ultimele şase luni. Diplomaţii subliniază că în relaţiile cu Moscova nu se înregistrează schimbări şi că legăturile dintre UE şi Rusia - ameliorate sau nu - sunt prea importante pentru a le supune influenţelor politicii ruse interne. Însă, dacă protestele vor izbucni din nou şi Kremlinul va adopta o atitudine mai agresivă faţă de diferenţele de opinii, relaţiile s-ar putea complica foarte tare.

Liderii europeni conştientizează că nimic nu poate submina atât de repede şi de radical eforturile în vederea dezvoltării cooperării cu Rusia, decât o critică deschisă a regimului Putin din partea Bruxellesului şi a altor capitale europene, critică care va stârni, ca de obicei, o reacţie dură şi exagerată din partea Moscovei.