Boicotarea fotbalistică a Ucrainei, pe agenda de lucru a reuniunii ministeriale de la Bruxelles
alte articole
Problema boicotării părţii ucrainene a Campionatului European de Fotbal a dezbinat ţările din Uniunea Europeană (UE). Statele fondatoare, în primul rând Germania, insistă ca politicienii europeni să absenteze de la meciurile din Kiev, Doneţk, Harkov şi Lvov, ca semn de protest împotriva întemniţării fostului premier Iulia Timoşenko şi a relelor tratamente la care este supusă aceasta. În schimb, tinerii europeni - în frunte cu Polonia - sunt împotriva boicotului: ei se tem că izolarea Ucrainei o va împinge în braţele Moscovei.
Conducerea UE s-a distanţat de puterea de la Kiev, refuzând să aibă întrevederi cu premierul ucrainean Nikolai Azarov, sosit la Bruxelles, notează cotidianul rus Kommersant. Organizatorii vizitei lui Azarov au încercat fără succes să obţină întrevederea acestuia cu preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, şi cu preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy. În final, cel mai sus-pus oficial cu care Azarov a purtat negocieri a fost Înaltul reprezentant pentru politică externă şi politică de securitate, Catherine Ashton.
Ashton nu a amintit despre boicotul Euro-2012, însă i-a cerut Kievului să respecte 'drepturile omului şi libertăţile civile', dând de înţeles că în caz contrar sub semnul întrebării se va pomeni Acordul de asociere dintre Ucraina şi UE.
Boicotul fotbalistic a fost unul dintre subiectele dezbătute la recenta reuniune ministerială de la Bruxelles. Rolul de avocat al Kievului a fost asumat de Polonia, care a fost sprijinită de o serie de ţări din Europa de Est şi de republicile baltice. Principalul argument al polonezilor a fost formulat încă înainte de reuniunea de la Bruxelles de preşedintele Poloniei, Bronislaw Komorowski: 'Ucraina se află în faţa unei alegeri: integrarea cu lumea occidentală sau Uniunea Vamală cu Rusia. Boicotul ar putea determina Kievul să opteze pentru alternativa politică la integrarea europene', a declarat Komorowski.
Kievul consideră drept un mare succes faptul că UE nu a anunţat oficial boicotarea Euro-2012. Şeful Departamentului de politică informaţională din cadrul Ministerului de Externe al Ucrainei, Oleg Voloşin, le-a mulţumit 'partenerilor europeni' care s-au opus unei asemenea iniţiative, în primul rând Poloniei şi Lituaniei.
De altfel, la Bruxelles nici nu s-a discutat despre un boicot total (posibilitatea absentării de la Euro-2012 a echipelor de fotbal europene), ci doar despre unul politic - ignorarea de către liderii europeni a meciurilor de pe teritoriul Ucrainei. În condiţiile în care nu a fost posibil un consens, miniştrii de externe ai ţărilor din UE au ajuns la următoarea concluzie: decizia privind boicotul trebuie să fie luată de fiecare ţară în mod independent.
Cu toate acestea, situaţia Kievului rămâne una delicată: prin tragere la sorţi s-a decis ca în oraşele ucrainene să joace exclusiv echipe ale ţărilor din Europa de Vest şi din acest motiv boicotul politic ar putea deveni unul total, subliniază cotidianul rus.
Germania a atenţionat: dacă puterea de la Kiev nu va face concesii - de exemplu, nu-i va permite Iuliei Timoşenko să se trateze în străinătate - reprezentanţii Berlinului vor ignora meciurile echipei germane de fotbal. Olanda a decis deja că nimeni dintre membrii guvernului său nu se va deplasa la Lvov, unde la 9 iunie echipa ţării va susţine primul meci, iar ministrul de externe al Marii Britaniei, William Hague, va absenta de asemenea de la meciul echipei Angliei în etapa preliminară. Suedia propune măsuri şi mai drastice, cum ar fi refuzul de a semna cu Ucraina Acordul de asociere, în timp ce surse de informaţie ale Kommersant de la Paris declară că noul preşedinte francez, Francois Hollande, chiar dacă este pasionat de fotbal, va absenta în mod sigur la meciurile din etapa preliminară.
Cel mai greu le va fi liderilor ţărilor din UE ale căror echipe vor ajunge în semifinală şi cu atât mai mult în finală, care va avea loc la 1 iulie la Kiev. Şi Angela Merkel, şi înfocatul suporter portughez de fotbal Jose Manuel Barroso s-au obişnuit să-şi sprijine echipele naţionale în meciurile decisive. Probabil, de data aceasta, pentru a nu se pomeni în aceeaşi lojă cu preşedintele ucrainean Viktor Ianukovici, obiceiurile vor trebui schimbate, conchide Kommersant.
