BIOGRAFIE: Francois Bayrou, centristul care pledează pentru „revoluţie paşnică”

Politicianul de centru Francois Bayrou crede de multă vreme în destinul său politic şi intenţionează să pună capăt clivajului stânga-dreapta pentru a pune în practică „revoluţia paşnică” pe care o aşteaptă ţara sa.

European convins, politicianul în vârstă de 62 de ani consideră prezentul îi aparţine şi că doar un guvern de „uniune naţională" care ar depăşi „frontierele partizane" poate reforma ţara.

Bayrou a pledat în campanie pentru recunoaşterea realizărilor imigranţilor, pentru redresarea finanţelor publice prin reduceri de cheltuieli în valoare de 50 de miliarde de euro şi obţinerea de surse noi de venit şi pentru a obliga toate şcolile primare să consacre 50% din ore predării limbii franceze.

El este creditat cu 11% din intenţiile de vot înainte de alegerile prezidenţiale de duminică.

În 2002, când a candidat pentru prima oară la prezidenţiale, el a obţinut 6,8% din voturi. Iar în 2007 a primit 18,57 % din voturi.

Francois Bayrou se prezintă ca un candidat "împotriva sistemului" deşi cunoaşte toate meandrele politicii, în care a intrat de tânăr.

În mai 2006, el a rupt zgomos legăturile cu aliatul tradiţional - UMP, partid de dreapta aflat la putere - votând o moţiune de cenzură socialistă împotriva guvernului şi proclamându-şi astfel "libertatea".

În mai multe rânduri, el a denunţat complicitatea dintre politic, economic şi presă. Pentru el, presa deţinută de grupuri industriale care lucrează cu statul vrea să "orienteze" francezii spre o "alegere prefabricată" între Nicolas Sarkozy la dreapta şi Segolene Royal la stânga.

Născut în Bearn, regiune din sud-vestul Franţei, acest fiu de agricultori îşi afişează de bunăvoie în faţă originile modeste, denunţă "cultura banului" şi "fascinaţia pentru modelul american", atac indirect la adresa lui Sarkozy.

În faţa camerelor, îi place să pozeze căţărat pe tractorul său. Locuieşte încă la Borderes, satul unde s-a născut, într-un department din Pirinei pe care îl reprezintă în Adunarea Naţională. Creşte cai pe care şi i-a putut cumpăra datorită drepturilor de autor primite la prima sa carte, o biografie a regelui Henric al IV-lea.

În "Proiect de speranţă", o carte-program, politicianul care pare să nu se fi îndoit niciodată că va ajunge în cea mai înaltă funcţie din stat, spune că a luat încă din copilărie hotărârea de a deveni "purtătorul de cuvânt" al celor care nu pot vorbi.

Mult timp caricaturizat ca un om simplu dacă nu chiar naiv, Francois Bayrou are o înfăţişare calmă şi stăpânită. Potrivit prietenilor lui, acest fost bâlbâit care a reuşit să îşi depăşească acest handicap, este un sangvin care se controlează. Detractorii săi îl acuză că are un orgoliu nemăsurat.

Licenţiat în litere şi fost profesor, Francois Bayrou a intrat foarte tânăr în politică. Ales deputat la 34 de ani, a devenit ministru al educaţiei la 41 de ani şi a rămas în funcţie în timpul a două guverne de dreapta. El a devenit preşedinte al UDF în 1998. În 2007, Consiliul Naţional al UDF a votat în unanimitate crearea Mişcării Democratice (MoDem).

La alegerile europarlamentare din 2009, el a făcut campanie în special împotriva orientările lui Jose Manuel Barroso, pe care îl consideră "în solda Americii".

În aceste condiţii, el a susţinut candidaturile lui Guy Verhofstadt sau Mario Monti la preşedinţia Comisiei Europene.

În 7 iunie 2009, listele "Democraţilor pentru Euroa" au obţinut 8,64% din voturi (a patra poziţie după Europe Ecologie, Partidul Socialist şi UMP) şi şase mandate în PE, scor mai bun decât cel puţin de UDF în 2004.

Catolic practicat care apără laicitatea în viaţa publică, este căsătorit de la vârsta de 20 ani, are şase copii şi mai mulţi nepoţi.