"Binefacerile" modelului energetic american

O industrie energetică în plină expansiune în linişte, dar rapid, atentează la unele dintre parcurile naţionale americane cele mai preţuite, împânzindu-le cu câmpuri de foraj petrol şi gaze.

Glenn Scherer îşi aminteşte cu nostalgie de drumeţiile prin parcurile naţionale din Statele Unite din timpul adolescenţei sale. Hoinărea prin teritorii vaste, sălbatice, a căror desăvârşire originară părea neatinsă, îndreptându-se spre Marele Canion, Yosemite, şi Sion în 1977.

Trei ani mai târziu, a vizitat Parcul Naţional Great Smoky Mountains, cu captivanta poartă a parcului, Gatlinburg cu Oracolul lui Ripley, Muzeul celebrităţilor cu Elvis Presley, Hillbilly Village.

Ulterior, Gatlinburg a devenit, accidental, un "spin în ochiul turistului" din cauza dezvoltării necontrolate. Un accident mai grav are loc acum în marile spaţii deschise în amonte şi în aval faţă de minunile naturale precum Parcul Naţional Grand Tetons, Parcul Naţional Glacier şi Zona Naţională de Recreere Delaware Water Gap.

Ameninţarea este fracturarea hidraulică.

"Din marginea estică a Parcului Naţional Glacier, dacă arunci o piatră loveşti oricare din cele 16 sonde de explorare şi rezervoare asociate acestora, pompe şi utilaje", afirmă un raport recent publicat de către Centrul de Cercetare al Asociaţiei pentru Conservarea Parcurilor Naţionale. Semne rutiere îndeamnă la precauţie împotriva gazelor toxice pe care le emit operaţiunile de fracturare.

Parcul Naţional Theodore Roosevelt, o rezervaţie puţin cunoscută în North Dakota Badlands, oferea odată visătorilor un cer al nopţii imaculat. Acum, domeniile fracturate în proximitatea parcului crează o scenă de science fiction, cu rachete de semnalizare de gaze împroşcând flăcări în înaltul cerului şi camioane uriaşe mugind terifiant. Ca o ironie a soartei, un pod şi un drum care va deservi un nou câmp de fracturare vor domina curând vederea din parcul Elkhorn Ranch, unde preşedintele Theodore Roosevelt a conceput iniţial influentele sale idei de conservare.

Din cele 401 de parcuri naţionale de azi, 131 se află la mai puţin de 40 de kilometri faţă de depozitele majore de petrol şi de gaz. Mai mult de 33% din parcurile naţionale din America ar putea fi afectate de fracturare.

Parcul Naţional Theodore Roosevelt, o rezervaţie puţin cunoscută în North Dakota Badlands, oferea odată visătorilor un cer al nopţii imaculat. Acum, domeniile fracturate în proximitatea parcului crează o scenă de science fiction, cu rachete de semnalizare de gaze împroşcând flăcări în înaltul cerului şi camioane uriaşe mugind terifiant.

Numărul de puţuri de fracturare care afectează parcurile naţionale este în prezent încă mic, dar pe cale de a exploda. În 2010, de exemplu, existau 1.000 de puţuri de fracturare în regiunea de şist Marcellus din Pennsylvania la vest de Zona Naţională de Recreere Delaware Water Gap. Acest număr este proiectat să crească la 15.000 de puţuri de fracturare în douăzeci de ani.

Fracturarea nu are ce căuta lângă parcurile noastre naţionale, afirmă Glenn Scherer. Turle înalte de 30 de metri domină câmpurile de foraj. Fiecare puţ consumă mii de metri pătraţi de teren betonat, plus mai multe terenuri pentru staţii de compresare care poluează aerul producând un zgomot asurzitor; tancuri pentru apele uzate şi gropi; kilometri de conducte cu potenţiale scurgeri; şi noi drumuri care necesită mii de excursii ale camioanelor pentru transportul de milioane de litri de apă dulce necesare pentru a fractura un puţ şi pentru a degaja apele uzate toxice care conţin compuşi organici volatili, cum ar fi benzen, toluen şi xilen.

Adăugaţi la aceasta o "licoare vrăjitorească" de poluare a aerului: gaze arse de puţuri sau care emană de la gropile cu ape uzate, care pot conţine disulfit de carbon şi sulfură de carbonil (mirosind a ouă stricate), neurotoxinele metil piridină şi dimetil piridină, şi ozonul dăunător pulmonar.

Fracturarea nu este doar un "spin toxic în ochi". Infrastructura este deficitară pentru afacerile locale, şi pune deja presiuni asupra persoanelor care îşi câştigă existenţa din turism, vânătoare şi pescuit. Comercianţii din apropierea parcurilor naţionale se plâng că nu mai vin vânători la zonele de vânătoare deoarece elanii şi căprioarele au fost alungate de foraj. Parteneriatul de conservare Theodore Roosevelt notează pe site-ul său că " dezvoltarea energetică ... ameninţă vânătoarea pe terenurile publice şi oportunităţile de pescuit în întreaga ţară."

"Fracturarea trebuie să fie gestionată responsabil. Nu există nici un motiv pentru care nu poate creşte producţia de energie internă protejând în acelaşi timp cele mai preţioase minuni naturale ale naţiunii noastre. Protecţia ar putea să nu solicite nici un act al Congresului. Tot ceea ce este probabil nevoie este o supraveghere de conştiinţă de către Departamentul de Interne şi al administraţiei Obama ", avertizează Scherer.

Glenn Scherer senior editor la Blue Ridge Press locuieşte în Hardwick, Vermont. © Blue Ridge Press 2013.