Barclays avertizează că “Grexit”-ul ar putea reveni în această vară

Agenţia de ştiri Reuters a susţinut, duminică, faptul că “publicarea unei convorbiri între doi oficiali ai Fondului Monetar Internaţional privind evaluarea ultimului bailout elen a subminat şi mai mult încrederea reciprocă în discuţiile încordate privind datoria Greciei, a stânjenit Comisia Europeană şi a înfuriat FMI şi Germania”.

Aşa cum a raportat Reuters, premierul Alexis Tsipras “a exploatat divulgarea convorbirii pentru a demoniza FMI, pentru a atrage de partea lui partidul său de stânga Syriza înaintea unor sacrificii şi mai dureroase [pe care va trebui să le facă Grecia] pentru a-şi asigura următoarea tranşă de împrumuturi europene, şi pentru a încerca să îşi împingă într-un colţ opozanţii săi conservatori”.

Totuşi, eforturile sale de a crea tensiuni între instituţiile UE şi FMI şi de a-l izola pe directorul FMI pentru Europa, Paul Thomsen, un veteran cu şase ani de negocieri aspre cu Grecia, au eşuat complet. “De fiecare dată când Tsipras trebuie să ajungă la un compromis el trebuie să creeze un inamic extern. [Acest lucru] face parte din vechea sa carte de strategii populiste. Este o politică internă inteligentă chiar dacă este o diplomaţie stupidă”, a declarat George Paguoulatos, profesor de politică şi economie europeană la Universitatea din Atena.

Bineînţeles, din moment ce reforma elenă nu se poate realiza, analiştii se întreabă dacă mai are sens să se reducă datoria Atenei, pe care oricum aceasta nu o poate acoperi niciodată, doar ca o confirmare a progreselor făcute de Grecia (sau ca un stimulent pentru a-i forţa pe greci chiar să facă ceva în acest sens). Prin demonizarea FMI – singura parte din troika creditorilor internaţionali ai Greciei care a făcut presiuni pentru reducerea datoriei – acest lucru nu se mai află acum pe masa discuţiilor.

Germania, cel mai mare creditor, are cele mai mari dubii cu privire la restructurarea majoră a datoriei elene. Parlamentul german insistă asupra unei prezenţe continue a FMI în negocierile legate de datoria Greciei şi privind programul de salvare financiară (bailout) a acesteia.

“Ideea este că datoria nu va fi acoperită în această viaţă”, a declarat Jacob Kirkegaard, membru senior al Institutului Peterson pentru Economie Internaţională din Washington.

Bruxelles-ul susţine că atât economia elenă, cât şi conformarea Greciei la programul de bailout se află într-o poziţie mai bună decât ar crede FMI, din moment ce prima evaluare a bailout-ului ar trebui să fie finalizată în curând, permiţând Atenei să acceseze următoarele 5 miliarde de euro din cel de-al treilea pachet de ajutoare financiar în valoare de 86 miliarde de euro.

Ironic, Grecia are în cele din urmă un avantaj asupra Germaniei, în condiţiile în care cancelarul german Angela Merkel este mult mai dependentă în prezent de Atena, pentru ca aceasta să protejeze frontiera externă a UE, decât a fost anul trecut în timpul crizei generate de posibila ieşire a elenilor din zona euro. Berlinul are nevoie de cooperarea Atenei pentru a procesa şi reţine imigranţii şi refugiaţii până când aceştia vor putea fi trimişi înapoi în Turcia. Dacă Grecia doreşte cu adevărat să îşi arate muşchii, va cere pur şi simplu o reducere a datoriei în schimbul menţinerii refugiaţilor în interiorul graniţelor sale.

Pe de altă parte din moment ce ruta Balcanică a fost închisă, iar Austria trimite migranţi înapoi, s-ar putea ca Grecia să fi pierdut puţin din avantajul pe care l-a avut.

Săptămâna trecută, banca britanică Barclays a avertizat în privinţa complicării situaţiei în această vară:

“Continuăm să credem că Grecia are potenţialul de a se reîntoarce pe primele pagini ale ziarelor şi nu excludem ideea revenirii “Grexit”-ului. Considerăm că guvernul actual [al lui Tsipras] va rămâne la putere şi că va reuşi să treacă reformele cerute de creditori prin Parlament."

“Totuşi, observăm că mediul politic european este mai fragil (referendumul olandez asupra acordului de asociere UE-Ucraina, referendumul britanic asupra rămânerii sau ieşirii din UE, posibile alegeri anticipate în Spania, alegeri cheie în Franţa şi Germania în 2017), comparativ cu episoadele anterioare, precum şi posibilitatea ca tulburările tot mai mari în jurul Greciei să poată influenţa referendumul britanic. Mai mult, criza continuă a imigraţiei, în care Grecia joacă un rol central, amplifică tensiunile atât în interiorul ţării cât şi la nivelul întregii Europe".