Băncile pregătesc o altă criză financiară

Wall Street pregăteşte o altă criză, face împrumuturi îndoielnice şi vinde titluri lipsite de valoare către investitori avizi de câştiguri mai mari decât cele oferite de disconturile în numerar şi obligaţiunile guvernamentale.

Reformele bancare Dodd-Frank au impus reglementări foarte costisitoare asupra operării creditelor ipotecare şi comerciale. Băncile regionale, care au cunoştinţe solide despre micile afaceri, nu au putut suporta aceste costuri şi au vândut afacerile către instituţiile mari din Wall Street. Ca urmare, în zilele noastre câteva centre financiare bancare controlează peste jumătate din depozitele şi banii creditabili.

Dar deşi băncile mari au filiale peste tot şi au fonduri abundente, ele nu ştiu prea multe despre afacerile care sunt susceptibile să plătească înapoi ce împrumută.

Băncile nu transportă multe ipoteci în contabilităţile lor, acestea sunt doar conducte pentru Fannie Mae (n.t. Federal National Mortgage Association, organizaţie sponsorizată de guvern în domeniul garanţiilor ipotecare). Împrumuturile pentru afaceri au revenit la nivelurile de dinaintea crizei financiare. Totuşi examinatorii bancari de la Oficiul Controlului valutar, FDIC, şi Rezerva Federală sunt alarmaţi cu privire la condiţiile de creditare.

Prea adesea împrumuturile sunt făcute către întreprinderile cu flux numerar inadecvat – profiturile pe hârtie sunt importante pentru investitorii de stocuri dar băncile se concentrează asupra fluxului de numerar pentru a evalua dacă o întreprindere poate plăti în fiecare lună. De asemenea, multe împrumuturi sunt bazate pe contracte şi garanţii slabe.

Băncile creditează la rate actuale scăzute ale dobânzilor cu scadenţe alarmant de lungi. Asta este problematic, deoarece costurile fondurilor băncilor cresc sau scad după cum Rezerva Federală strânge sau slăbeşte politica monetară.

Mulţi economişti se aşteaptă ca PIB-ul să crească în a doua jumătate a acestui an şi anul viitor, şi ca Rezerva Federală să înceapă să împingă în sus ratele dobânzilor. Atunci băncile vor pierde o mulţime de bani din cauza împrumuturilor date pe 5 şi pe 10 ani, din ziua de azi. În cazul în care economia nu se ridică, economiştii vor fi ştiut că au greşit, atunci împrumuturile făcute pe flux de numerar discutabil şi garanţii slabe vor eşua.

Oricum, băncile sunt la cazinou din nou.

Dar băncile din păcate orientează multe din pariurile riscante spre investitori nesocotiţi - datorită noului boom al tranzacţiilor cu instrumente financiare derivate. Amintiţi-vă acele bonusuri atractive care au stimulat speculaţii prin care au făcut milionari nişte începători masteranzi în business administration, în vârstă de 28 de ani, şi care, până la urmă, au distrus AIG şi Citigroup.

Finanţatorii din Manhattan emit din nou pachete de obligaţiuni corporatiste îndoielnice şi împrumuturi bancare în titluri de investiţii - obligaţiuni garantate cu active – pentru a fi vândute către persoane bogate şi pensionari, prin fonduri speculative şi brokeri lipsiţi de etică.

În cazul în care apar pierderile pe obligaţiuni şi împrumuturi nesigure, marile bănci, binecuvântată fie generozitatea lor, vor răspândi în jur durerile de cap. Finanţele personale vor fi distruse şi visele spulberate, atrăgând după sine şi reducerea cheltuielilor de consum şi ruinând redresarea economică.

Bancherii moderni ai zilelor noastre scriu, de asemenea, o mulţime de "titluri de valoare sintetice" - ceea ce nu ar fi făcut vreodată predecesorii lor. Acelea generează profituri pentru investitori, nu din fluxul de numerar pe rambursări de împrumut, ci mai degrabă din pariuri făcute de către terţe părţi cu privire la posibilitatea creditelor de a reuşi sau nu.

Ca şi în zilele de pre-criză, valoarea totală a derivatelor financiare restante este de multe ori multiplu al valorii reale a economiei Statelor Unite. Când împrumuturile şi instrumentele financiare derivate eşuează, mulţi dintre cei care au făcut promisiuni de a plăti nu vor avea bani - la fel ca în 2008.

Atunci vom vedea din nou cum se balansează bilanţurile băncilor, cum o mulţime de oameni bogaţi se înscriu la faliment, şi economia suferă o altă migrenă. Deprimant? Nu degeaba este economia numită ştiinţa cea sumbră.

Peter Morici este economist şi profesor la Smith School of Business, Universitatea din Maryland, şi autor de editoriale publicat pe scară largă.