Avioane militare turceşti încalcă spaţiul aerian al Greciei de 91 de ori într-o zi

Aeronavele turceşti au înregistrat marţi, 14 ianuarie 2020, un nou record în ceea ce peiveşte încălcarea spaţiului aerian al Greciei: 91 de incidente într-o singură zi.

În plus, după cum relatează keeptalkinggreece.com, dintre cele 91 de încălcări, 27 au fost survolări ale unor insule, inclusiv Panagia, Oinousses, Agathonisi, Lipsi, Kalolimnos, şi pentru prima dată în ultimii ani, avioanele turceşti au zburat şi peste Leros, insulă preponderent turistică, a cărei poziţie este la doar câţiva kilometri de Turcia.

În total, 20 de avioane turce, 15 avioane de vânătoare F-16, 1 avion de război electronic AFNS CN-235 şi 4 elicoptere au fost implicate în incidente. Zece dintre avioanele de luptă turceşti erau înarmate.

În şase cazuri, avioanele de luptă ale Turciei s-au angajat în manevre - aşa-numitele „dog fights” - cu avioanele greceşti.

După cum a scris recent Debalina Ghoshal a Institutului Gatestone, „politica persistentă a Turciei de încălcare a dreptului internaţional şi a normelor şi reglementărilor internaţionale” a fost adusă în atenţia secretarului general al ONU, Antonio Guterres într-o scrisoare din 14 noiembrie de către Polly Ioannou, reprezentantul permanent adjunct al Ciprului la ONU.

"[Este] o ameninţare constantă pentru pacea şi securitatea internaţională, are un impact negativ asupra stabilităţii regionale, pune în pericol siguranţa aviaţiei civile internaţionale, creează dificultăţi pentru traficul aerian peste Cipru şi împiedică crearea unui mediu care să permită avansarea procesului de pace din Cipru".

Scrisoarea a urmat după rapoarte, încheiate în august, despre încălcarea spaţiului aerian grecesc din partea de nord-est, centru şi sud-est a Mării Egee şi patru cazuri în care Turcia a încălcat normele aviaţiei prin violarea regiunii de zbor din Atena. Potrivit unor rapoarte similare din iunie, Turcia a încălcat spaţiul grec prin efectuarea de zboruri neautorizate deasupra insulelor Mavra, Levitha, Kinaros şi Agathonisi, din sudul Mării Egee.

În aprilie 2017, ministrul turc pentru afaceri europene, Omer Celik, a susţinut într-un interviu că Agathonisi este un teritoriu al Turciei. Cu o zi mai devreme, un alt ministru turc a anunţat că Turcia „nu va permite Greciei să stabilească un statut de permanenţă în regiunile 'disputate' din Marea Egee”. În decembrie 2017, viceministrul grec al transportului maritim, Nektarios Santonirios, "a prezentat un plan de populare a mai multor insule din Marea Egee, nelocuite, pentru a descuraja pretenţiile turceşti asupra terenului."

Potrivit unei declaraţii recente a Ministerului Afacerilor Externe din Grecia:

„Disputele greco-turce privind platoul continental al Mării Egee datează din noiembrie 1973, când Gazeta Guvernului Turc a publicat o decizie de a acorda companiei naţionale de petrol din Turcia permisiunea de a efectua cercetări în platoul continental grecesc la vestul insulelor greceşti din estul Mării Egee."

„De atunci, încercările repetate ale Turciei de a încălca drepturile suverane ale Greciei pe platoul continental au devenit o sursă serioasă de fricţiune în relaţiile bilaterale ale celor două ţări, chiar aducându-le aproape de război (1974, 1976, 1987)."

Această fricţiune a crescut chiar mai mult sub guvernarea autoritară a preşedintelui turc, Recep Tayyip Erdogan, mai ales că, după cum notează Uzay Bulut:

Există o problemă asupra căreia Partidul Justiţie şi Dezvoltare (AKP) din Turcia şi principalul rival din opoziţie, Partidul Popular Republican (CHP) sunt total de acord: convingerea că insulele greceşti sunt teritoriu ocupat de turci şi trebuie recucerit. Atât de puternică este această convingere, încât liderii ambelor partide au ameninţat deschis că vor invada zona.

Singurul conflict pe această problemă între cele două părţi este competiţia de a demonstra care partid este mai patriot şi care are curajul de a emite ameninţarea cea mai gravă împotriva Greciei.

În timp ce CHP acuză partidul AKP al preşedintelui Recep Tayyip Erdogan că a permis Greciei să ocupe teritorii turceşti, AKP atacă CHP, partidul fondator al Turciei, pentru că a permis Greciei să ia insulele prin Tratatul de la Lausanne din 1924, Acordurile turco-italiene din 1932 şi Tratatul de la Paris din 1947, care a recunoscut insulele din Marea Egee drept teritoriu grec.

Aceasta este politica Turciei, în ciuda faptului că atât Grecia, cât şi Turcia sunt membre ale NATO din 1952. Grecia a devenit membru al Uniunii Europene în 1981, statut pe care Turcia a încercat de zeci de ani fără să-l obţină.

Recent, oficiali UE şi din Turcia s-au întâlnit la Bruxelles pe 30 noiembrie pentru a discuta un acord de schimb de informaţii între Serviciul European de Poliţie (Europol) şi Ankara. Se pare că un astfel de acord reprezintă una dintre cele 72 de cerinţe pe care Ankara ar trebui să le îndeplinească pentru a primi dreptul de a călători fără viză în zona Schengen.

Provocările continue ale Turciei faţă de suveranitatea terestră şi maritimă a Greciei sunt motive suplimentare care o împiedică să fie acceptată pe deplin în Europa şi în restul Occidentului.