Haftar capturează un vas turcesc, Erdogan creşte sprijinul către regimul libian, Rusia se încruntă

Războiul civil libian a devenit un punct de tensiune între jucători importanţi din Orientul Mijlociu în momentul în care Armata Naţională Libiană (ANL), condusă de generalul Kalifa Haftar, cu sediul în estul Libiei, a anunţat, la sfârşitul săptămânii trecute că a confiscat o navă turcească şi a reţinut temporar câţiva membri ai echipajului turc.

"A fost reţinut un vas sub pavilionul Grenadei, cu o echipă de cetăţeni turci la bord", a declarat serviciul de presă al ANL. Vasul a fost sechestrat „pentru că a intrat în apele teritoriale ale Libiei fără permisiune prealabilă”, a adăugat purtătorul de cuvânt al ANL.

Începând de luni, nava şi echipajul său au fost eliberaţi, potrivit AP, pe fondul tensiunilor în creştere generate de un acord controversat de frontieră maritimă dintre Tripoli şi Ankara, care oferă Turciei drepturi de explorare a petrolului şi gazului în ape revendicate de trupele controlate de generalul Haftar şi extinde cooperarea militară între Erdogan şi guvernul de la Tripoli, recunoscut de ONU.

Nu este prima dată când rebelii ANL au sechestrat nave turceşti şi echipajele acestora, iar Haftar a încercat să pună în aplicare o zonă no-fly şi a promis că sechestrează orice navă turcească de pe coastă, având în vedere că Turcia susţine militar guvernul de la Tripoli.

Liderii Turciei sugerează că Ankara creşte sprijinul acordat în prezent guvernului de la Tripoli, trimiţând avioane militare cu trupe şi blindate pentru a stăvili atacurile lui Haftar împotriva capitalei.

Turcia este cel mai agresiv susţinător al guvernului de la Tripoli, oferind echipamente militare şi chiar putere aeriană, în timp ce Emiratele Arabe Unite au furnizat cele mai multe arme armatei lui Haftar, de asemenea cu asistenţa Egiptului, Arabiei Saudite şi chiar Rusiei (prin intermediul mercenarilor grupului Wagner).

Sâmbătă, Parlamentul turc a ratificat oficial acordul de securitate şi cooperare militară cu Tripoli.

Potrivit publicaţiei Al Jazeera, evoluţia a generat tensiuni în Rusia, una dintre ţările care condamnă intervenţia tot mai mare a Turciei în conflict.

Rusia a declarat că este foarte îngrijorată de posibilitatea ca Turcia să implementeze trupe în Libia şi că acordul de securitate a ridicat multe probleme Moscovei.

Erdogan va discuta despre potenţialul proces de desfăşurare a trupelor Ankara în Libia cu preşedintele rus Vladimir Putin în timpul discuţiilor din Turcia luna viitoare, a declarat Kremlinul marţi.

În timp ce Washingtonul recunoaşte oficial guvernul de la Tripoli, administraţia Trump sprijină verbal armata lui Haftar de câteva luni, generalul fiind considerat „omul CIA din Libia”.

"Haftar nu este altceva decât un pirat", a spus Erdogan la începutul acestui an, după ce şase marinari turci au fost reţinuţi de forţele pro-Haftar.

Rapoartele săptămânii trecute în mass-media regionale au declarat că Turcia va fonda o bază militară în Libia, care va include o "forţă de reacţie rapidă" specială care se poate desfăşura dacă este solicitată de guvernul libian.

Într-o abordare controversată, în declaraţiile făcute săptămâna trecută, preşedintele Erdogan a declarat pentru un canal de ştiri pro-guvernamental: „Vom apăra drepturile Libiei şi Turciei în estul Mediteranei”.

Raportul a stârnit temeri mai ales după rapoarte neconfirmate în mass-media arabă care susţineau că forţele speciale turce au debarcat deja la Tripoli.

Egiptul a etichetat acordul dintre Turcia şi Tripoli drept „ilegitim” şi a ameninţat cu o intervenţie militară.

Marţea trecută, preşedintele egiptean Abdel Fattah el-Sisi a avertizat că nu va "permite nimănui să controleze Libia ... este o problemă de securitate naţională egipteană."

Posibilitatea ca acest război civil din Libia presupusă „eliberată” de NATO în 2011 de a se răspândi rapid în zonă sunt mari. Tensiunile aruncă Egiptul împotriva Turciei şi Turcia împotriva Rusiei. În plus Grecia este deja pregătită de un eventual conflict cu Turcia, întrucât Atena încearcă deja să blocheze vasele turceşti de petrol şi gaze să foreze într-o zonă care îi aparţine, aflată în apele din sudului Mediteranei.