Avicenna a descris cea mai mare supernovă înregistrată vreodată de oameni

Noile dovezi se alătură celorlalte din întreaga lume care au raportat detalii cu privire la ceea ce a fost descris ca fiind cel mai strălucitor eveniment stelar înregistrat vreodată de oameni.

În studiul lor, publicat în arXiv.org, Dr.Ralph Neuhaeuser (AIU, U Jena, Germania), Carl Ehrig-Eggert (Institut fuer Geschichte der Arabisch-Islamischen Wissenschaften, Frankfurt, Germania), Paul Kunitzsch (LMU Muenchen, Germania) descriu textul studiat, traducerea acestuia şi relevanţa informaţiilor înregistrate de anticii "vânători de stele".

Abu ‘Alī al-Husayn ibn ‘Abd Allah ibn Sīnā al-Balkhī (persană ابوعلى سينا/پورسينا Abu Ali Sina sau numele arab: أبو علي الحسين بن عبد الله بن سينا; deseori numit Ibn Sina sau latinizat Avicenna) a fost filosof, scriitor, medic şi cercetător al naturii, şiit de origine tadjic-persană.

A fost interesat de mai multe domenii, printre care astronomia, alchimia, chimia şi psihologia. S-a născut la 7 august 980, la Afshéna, lângă Buhara în Persia (acum Uzbekistan) şi a murit la Hamadan, în Iran, în august 1037.

Avicenna era denumit de arabi ''al treilea Aristotel''

A scris peste 300 de lucrări, în parte pierdute. A dezvoltat în mod creator unele dintre elementele înaintate ale gândirii aristotelice. El afirma că lumea există dintotdeauna, ca şi Dumnezeu, din care ar proveni nu ca o creaţie, cum susţineau teologii ci ca o emanaţie. A afirmat existenţa unei legături indisolubile între materie şi mişcare şi a unei legităţi naturale universale.

Avicenna a avut o contribuţie substanţială în domeniul ştiinţelor naturii (al mecanicii, mineralogiei, botanicii, zoologiei etc) contribuind la pregătirea ştiinţei experimentale moderne. Opera sa medicală a stat timp de cinci secole la baza studiului medicinii, atât în Orient cât şi în Occident.

Lucrările sale au început să fie traduse în latină în prima jumătate a secolului al XII-lea.

Într-unul dintre aceste texte, numit Kitab al-Shifa - despre fizică, meteorologie, şi mai ales astronomie - o secţiune a atras, în mod special, atenţia majorităţii cercetătorilor, în care se descrie un obiect strălucitor pe cer în anul 1006.

Secţiunea a fost studiată în trecut, dar se credea că ar fi vorba despre o cometă. Acum, în ultimul studiu, cercetătorii sugerează că, în realitate, este descrisă supernova SN 1006. În afară de sincronizare, descrierea detaliată ar indica mai mult apariţia bruscă a unei stele care explodează. În traducerea sa, Avicenna descrie un obiect foarte luminos care, treptat, şi-a schimbat culoarea înainte de a dispărea, arătând, inclusiv, că la un moment dat obiectul arunca scântei.

SN 1006 a fost observată şi descrisă, de asemenea, de alte persoane din întreaga lume, din locuri aflate la mare distanţă între ele cum ar fi Maroc, Japonia, Yemen şi China, dar nici una dintre aceste descrieri nu include informaţii despre schimbarea culorilor obiectelor. Avicenna a scris că: obiectul a avut la început o culoare slabă de un galben-verzui, care sclipea mult, mai ales când era în toată splendoarea sa, şi care a devenit albicios înainte de a dispărea complet.

Cei mai mulţi astronomi moderni cred că SN 1006 nu a fost o supernovă de tip Ia, dar a fost rezultatul ciocnirii a două pitice albe.

Această nouă informaţie transmisă de astronomul antic poate ajuta acum să se înţeleagă mai bine un eveniment care a avut loc cu peste o mie de ani în urmă.

SN 1006

SN 1006 a fost o supernovă, văzută pe Pământ începând cu anul 1006 d.Hr.; Pământul se afla atunci la circa 7.200 de ani-lumină distanţă de ea. A fost evenimentul stelar cu cea mai mare magnitudine aparentă din istoria înregistrărilor, ajungând la o magnitudine vizuală de aproximativ -7.5. Apărută la început în constelaţia Lupului între 30 aprilie şi 1 mai din acel an, această „stea nouă” a fost descrisă de observatorii din China, Egipt, Irak, Japonia, Elveţia şi posibil din America de Nord.

Surse: Cornell University Library , Wikipedia.org