Aurescu: Decizia de la Haga - un câştig pentru relaţia bilaterală cu Ucraina

Procesul câştigat de România împotriva Ucrainei la Haga, la 3 februarie 2009, a reprezentat un câştig pentru relaţia bilaterală, pentru că am scos de pe agendă un dosar complicat de politică externă care a împiedicat multă vreme dezvoltarea relaţiilor bilaterale, a declarat vineri Bogdan Aurescu.

"A fost şi un câştig politic important, pentru că România a arătat în această regiune care nu duce lipsă de probleme, de conflicte că suntem capabili să ne rezolvăm diferendele în mod inteligent şi în mod paşnic. A fost un câştig concret – 9.700 de kilometri pătraţi dintr-o zonă în dispută de 12.200 de kilometri pătraţi, prin urmare 80% din această suprafaţă", precum şi o creştere a prestigiului României în regiune, a precizat secretarul de stat în MAE Bogdan Aurescu, care, împreună cu o parte a echipei de la Haga, le-a vorbit studenţilor de la Facultatea de Drept despre culisele procesului, exact la trei ani de la verdict.

Aurescu a precizat că evenimentul este un moment important pentru cei care au lucrat la caz. "Să ne amintim despre efortul pe care aceşti oameni l-au depus, au muncit fără niciun fel de interes, oricare altul decât acela de a-şi face munca în mod dedicat pentru a obţine un avantaj pentru România", a subliniat secretarul de stat.

"Ne-am amintit împreună despre acele momente, a fost un exerciţiu care a pus în evidenţă faptul că noi, România, avem capacitatea să ne promovăm şi să ne câştigăm obiectivele de politică externă în mod profesionist. A fost victorie a dreptului internaţional şi a capacităţii noastre de a folosi instrumentele de drept internaţional pentru atingerea obiectivelor de politică externă", a mai spus Bogdan Aurescu.

Secretarul de stat, care a fost agentul României la Haga în acea perioadă, a spus că i-ar plăcea ca, "dincolo de aspectele strict juridice" ale cazului, studenţii să-şi poată găsi "nişte modele pentru activitatea lor în viitor", învăţând de la "o echipă de oameni foarte interesanţi, foarte talentaţi", care "n-au fost afectaţi negativ de succesul acesta extraordinar şi şi-au păstrat perfect modestia şi, în acelaşi timp, dedicaţia pentru ce fac în fiecare zi".

Mulţi dintre componenţii echipei de la Haga sunt acum la misiuni ale României în străinătate, precum Cosmin Dinescu - ambasador la Zagreb, sau în misiuni ale UE - Ioana Preda în Georgia, în timp ce cartograful Octavian Buzatu a fost solicitat în alte procese internaţionale de delimitări maritime. Recent, el a participat la un proces de delimitare maritimă la Tribunalul pentru dreptul mării de la Hamburg între Mynmar şi Bangladesh.

Cel mai important punct câştigat de România în acest proces a fost că Insula Şerpilor nu a fost considerată circumstanţă specială şi nu a fost luată în considerare drept punct de bază pentru delimitare. Ucraina încercase să convingă Curtea să considere Insula Şerpilor drept "ţărm", fapt care ar fi extins cu mult zona care revenea acestei ţări. De asemenea, Curtea a reţinut că Insula Şerpilor este situată la 20 de mile marine nord faţă de ţărmul Ucrainei, astfel că orice platou continental şi zonă exclusivă generate de această formaţiune nu pot depăşi efectele generate de ţărmul Ucrainei, adică o mare teritorială de 200 de mile.

Concret, Insula Şerpilor a primit un efect juridic minim, caracteristic unei formaţiuni stâncoase nelocuibile - aşa cum argumentase România. Transpus într-un limbaj mai puţin tehnic, România a pierdut numai "un colţ" din ceea ce îşi propusese să câştige. Practic, României i-a revenit întrega zonă în dispută, mai puţin colţul nordic, care reprezintă 21% din cei 12.000 de kilometri pătraţi la care aspira.

Curtea a reţinut argumentul care priveşte tratatele semnate cu URSS în 1949. Prin acest acord se stipula că graniţa dintre România şi URSS va urmări arcul de cerc de 12 mile în jurul Insulei Şerpilor. De asemenea, Curtea a considerat relevant Tratatul privind regimul frontierelor de stat semnat cu Ucraina în 2003.

În al treilea rând, România a avut câştig de cauză în ceea ce priveşte coastele relevante. În ciuda faptului că Ucraina a încercat să demonstreze că digul Sulina nu poate fi considerat punct de bază pe ţărmul românesc, Curtea a decis în favoarea României. Astfel, întreaga coastă de 248 de kilometri a României a fost luată în considerare drept coastă relevantă. Astfel, superioritatea geografică a Ucrainei, care argumentase că ţărmul său la Marea Neagră, de trei ori mai întins decât cel al României, îi dă dreptul la un platou continental mai întins, nu are efectul juridic scontat de Kiev. CIJ a argumentat că anumite părţi din ţărmul ucrainean nu au proiecţii în Marea Neagră şi nu pot fi, astfel, luate în considerare în baza principiului că "ţărmul domină apele".

Partea ucraineană nu a părut foarte convinsă de cine poate fi considerat căştigătorul disputei. "Nimeni. Toată lumea. De fapt, toată lumea şi nimeni...", a declarat co-agentul ucrainean Oleksandr Kupcişîn, imediat după citirea deciziei.

Întrebat despre modul în care România a valorificat decizia CIJ din 3 februarie 2009, secretarul de stat a spus că urmează să vedem cum vor fi exploatate resursele din zonă.

"Nu mai este treaba Ministerului de Externe să se ocupe de acest lucru, noi ne-am încheiat activitatea în momentul în care hotărârea a fost pronunţată pe 3 februarie 2009. Este important că în această zonă care a fost câştigată de România există proiecţia unor resurse minerale relativ importante pentru ţara noastră. În continuare urmează să vedem în ce măsură aceste resurse vor fi exploatate în mod eficient pentru interesele de securitate energetică ale României", a declarat Bogdan Aurescu.

Potrivit proiecţiilor făcute în 2009 de experţii de la Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, resursele din zonă sunt de aproximativ 70 de miliarde de metri cubi de gaze naturale şi 15 milioane de tone de petrol.