Aruncaţi-vă acei pantofi vechi!

"Cum poate să trăiască aşa?" Gândul acesta mi-a trecut prin minte când am intrat în biroul colegului meu doctor. De ani de zile revistele medicale şi materialele asortate erau stivuite o jumătate de metru deasupra biroului lui, de fapt, astfel încât el trebuia să vorbească cu pacienţii în camera de examinare. Dar se pare că el nu este singurul.

Un studiu condus în 2008 de Şcoala Medicală John Hopkins a dezvăluit că instinctul de acumulare ar putea fi mai prevalent decât s-a crezut înainte. Cercetătorii au ajuns la concluzia că 1 din 20 de oameni ar putea suferi de o formă de instinct de acumulare.

De fapt, se pare că şi eu sunt unul din cei 20! Soţia mea m-a ameninţat recent: "Dacă nu îţi arunci pantofii aceia vechi, o să îi arunc eu." Dar îmi plac pantofii vechi, aşa cum e vinul vechi şi nu doresc să arunc pantofii confortabili şi roşi. Din fericire, asta nu a dus la divorţ!

Alţii nu sunt aşa de norocoşi. O cunoştinţă de-a mea nu poate arunca nimic. Casa lui este încărcată de ziare şi reviste care datează de până la al Doilea Război Mondial. Are vreo şase biciclete în hol. Computere vechi şi altă tehnologie sunt îngrămădite în camerele sale, astfel că au devenit inaccesibile. Acum, soţia lui a intentat divorţ, deoarece nu mai este loc de stat pe canapea, de folosit aragazul sau să intri în pat.

Este conform naturii umane de a colecţiona şi a salva posesiunile care aduc amintiri plăcute. Cercetătorii spun că copiii chiar şi de doi ani încep să ţină la comori de tot felul. Iar unii dintre noi suntem mai predispuşi la colecţionare decât alţii. Asta mă face să mă simt mult mai bine cu privire la pantofii mei uzaţi.

Instinctul de acumulare poate fi o boală, dar este vorba şi de gradul în care îl ai. Aşa cum a remarcat un înţelept bătrân, "Prea mult din oric, este mai rău decât nimic." Aşadar pentru a fi clasificat drept persoană care acumulează, trebuie să treci linia dintre păstrarea unor pantofi vechi la dorinţa nelimitată şi necontrolată de a păstra cantităţi mari de lucruri.

Pentru unii, asta înseamnă păstrarea ziarelor, hainelor vechi sau a produselor alimentare expirate. Iar în unele cazuri, a avea zeci de pisici sau alte animale acasă.

De ce adună oamenii? Dr.Jack Samuels, un psiholog care este specializat în probleme de personalitate la Şcoala Medicală John Hopkins, raportează că persoanele care acumulează sunt deseori "copleşiţi de posesiunile lor şi nu pot să ia decizii despre cum să le organizeze sau să le aleagă." În unele cazuri, acumularea este activată de decesul cuiva drag, ceea ce duce la inabilitatea de a arunca haine şi alte lucruri ale decedatului.

Aşadar când este momentul de a cere ajutor? Cu siguranţă nu când singura problema este de a păstra doar câteva perechi de pantofi vechi. Dar, dacă nu mai poţi să te sui în pat din cauza stivei de ziare de la al Doilea Război Mondial, atunci este timpul să obţii ajutor sau să dai divorţ.

Tratarea persoanelor care acumulează este mai dificilă decât prescrierea unei reţete pentru hipertensiune. Pe de o parte, cei care acumulează neagă severitatea problemei lor. De fapt, unii devin supăraţi când sunt criticaţi, astfel că îi chinuie şi pe ceilalţi membri ai familiei.

Calea cea mai eficientă de a ţine în frâu acumularea este prin vizitarea acasă de către terapeuti de comportament, care pot învăţa persoanele care acumulează cum să îşi organizeze viaţa lor. Dar nu va aşteptaţi ca o vizită scurtă să convingă o persoană care acumulează să se oprească brusc. Este imposibil de a elimina rapid acel sentiment "Poate voi avea nevoie de aceste lucruri într-o zi."

Dr Samuels spune că acumularea tinde să crească odată cu înaintarea în vârstă. Asta nu e chiar ceea ce doresc să aud. Şi nici genul de ştiri pe care soţia mea ar dori să le audă. Aşa că aceşti pantofi vechi ai mei trebuie să plece, dar impulsul său de a arunca trebuie să se oprească la vinul vechi.

Dr Gifford-Jones este un jurnalist medical care practică medicina în Toronto. Website-ul sau este Docgiff.com. Poate fi contactat la info [at] docgiff.com .