Artele marţiale chineze
Artele marţiale chineze devenite populare în întreaga lume în secolul XX datorita celebrului actor Bruce Lee îşi au rădăcinile în cultura tradiţională chineză. Cu toate acestea, scopul şcolilor "Wushu", cum sunt numite în China, nu este de a ucide, pedepsi sau de a duce război, ci pentru a aduce pace şi a opri violenţa. În aceste condiţii, uneori, practicanţii de wushu demonstrează tehnici superioare: merg pe pereţi, sfărâmă pietre sau anticipează mişcarea inamicului.
De la început, artele marţiale chineze au apărut în taoism şi budism, fiind strâns asociate cu cultivarea spirituală. Artele marţiale s-au axat în principal pe dezvoltarea calităţilor nobile, abilităţilor artistice, fortificarea sănătăţii şi asigurarea longevităţii, şi au servit ca mijloc de autoapărare şi prevenire a violenţei. Nu întâmplător ideograma "wu" în cuvântul "arte marţiale" ("wu-shu") semnifică „luptător, militar”, format din două părţi: "a opri" şi "suliţă", cu alte cuvinte "a opri războiul". Chinezii antici, de asemenea, spuneau: "Studiile militare se fac pentru a sluji statului.”
Primul stil militar în istoria de 5.000 de ani a Chinei, "jiao di", a apărut în timpul războiului împotriva împăratului Galben Chi-yu (peste 4.000 de ani în urmă). Mai târziu, în perioada regatelor Combatante (veacul 5-3 î.e.n.) au apărut diverse tehnici de mânuire a sabiei. În epoca Han (206 i.e.n. - 220 e.n.) şi spre sfârşitul dinastiei Tang (anii 618-907 e.n.) arta de mânuire a sabiei a fost îmbogăţită cu conţinut artistic.
La începutul dinastiei Ming (1368-1644) taoistul Zhang Sanfen, în timpul cultivării sale spirituale, a fondat şcoala Taijiquan ("Pumnul Marelui Principiu"). În timpul dinastiilor Ming şi Qing (anii 1644-1912) au devenit populare şcolile Bagua şi Xing Yi. Astăzi, ele sunt considerate stiluri interne. În acelaşi timp, există şi stiluri externe care sunt cunoscute pentru graţie, viteză şi deschidere.
Artele marţiale interne chineze se axează pe îmbunătăţirea interioară, iar cele externe cultivă “din exterior în interior”, concentrându-se mai mult pe aspectul fizic. Ei antrenează în acelaşi timp conştiinţa, trupul şi sufletul. Atât stilurile interne cât şi cele externe predau arta de luptă cu diverse arme, cum ar fi sabia, spada, suliţa, toporul, secera, bicele şi furca.
Capacităţile supranormale în artele marţiale
În istoria Chinei au fost multe cazuri în care luptătorii curajoşi, aplicând măiestria superioară ("Kung Fu"), au semănat frica puternică în rândul duşmanilor.
Legendarul general Zhang Fei, care a trăit în timpul celor Trei Regate (anii 220-280 e.n.), poseda măiestria de intimidare a inamicului. Odată, el a pus pe fugă o armată întreagă de războinici, condusă de dictatorul militar Cao Cao. În acea zi, în armata lui a fost investit fratele său, Liu Bai, care a devenit mai târziu împăratul Shu, forţat să se retragă sub atacul inamic. Viteazul Zhang Fei, stând pe podul Chanfan, a decis să-l reţină pe Cao Cao şi armata acestuia. Văzând în rândurile din spate a armatei o umbrelă de matase şi crezând că e Cao Cao, a spus:
“Hei! Cine de acolo vrea să se lupte cu mine? Eu sunt Zhang Fei din Yan!”, răsună vocea lui ca un tunet. De la acest sunet oştirea lui Cao Cao a început să tremure de frică. Cao Cao imediat a ordonat să fie ascunsă umbrela.
“Odată îmi povestea Guan Yu”, a spus Cao Cao celor din jurul său, “că Zhang Fei poate, în ochii unei armate numeroase de duşmani, să decapiteze conducătorul inamic la fel de uşor cum ar scoate ceva din buzunar! Trebuie să fim atenţi cu el !”
“Zhang Fei din provincia Yan e aici!”, a spus din nou cu o voce răsunătoare Zhang Fei. “Cine ar îndrăzni să mă înfrunte ?”
Cao Cao a rămas deprimat şi, mai mult, îi venea să fugă cât mai repede de pe câmpul de luptă.
“Ce vă foiţi acolo?”, a strigat Zhang Fei, scuturând din lance. “În luptă nu vă aruncaţi, dar nici nu plecaţi!”
Vocea comandantului Zhang Fei a fost atât de severă încât Syahou Jie, stând lângă Cao Cao, a căzut de pe cal de spaimă şi a leşinat. Cao Cao fără a se uita în urmă a "şters putina" şi după el s-a pus pe fugă toată armata. Ostaşii lui Cao Cao, călcându-se în picioare, au luat-o la fugă. Mulţi din ei şi-au aruncat căştile şi suliţele.
Cel ce practică Kung Fu (adică "măiestria") este capabil de unul singur să reziste miilor de soldaţi, deoarece această tehnică întrece abilităţi fizice obişnuite ale omului. Multe stiluri de arte marţiale chinezeşti pot dezvolta într-adevăr în oameni abilităţi neobişnuite, despre care ne relatează textele istorice precum şi alte surse contemporane.
Printre capacităţile cunoscute care pot fi potenţial dezvoltate practicând arte marţiale sunt incluse arta de distrugere a punctelor “vitale” ale inamicului, “acoperământul clopotului de aur”, “cămaşa de fier” (datorită ultimelor două organismul devine imun la atacuri), capacitatea de a sparge o cărămidă sau o piatră groasă cu capul, etc.
Există, de asemenea, tehnica "privirea de venin". Cel care posedă această capacitate este capabil, doar dintr-o privire, să inducă o frică puternică şi incontrolabilă. Probabil această capacitate şi a utilizat-o Fei Zhang, punând pe fugă o armată întreagă.
Este cunoscută în China şi “arta de imponderabilitate” sau chingun, care adesea se arată la circ. Oamenii sunt urcaţi pe benzi de hârtie, se balansează pe ouă, sar pe plăci pe suprafaţa apei, aleargă pe un perete abrupt. Astfel, fondatorul stilului baguazhang, Dong Haychuan, conform povestirilor, dispunea de aceste abilităţi. Odată elevii îl căutau într-o cameră întunecoasă, dar nu îl puteau găsi, şi atunci când a fost aprinsă lumânarea au constatat că maestrul era agăţat pe perete, ţinându-se de un sul caligrafic.
Taoiştii consideră că apariţia abilităţilor supranormale la om este un indicator al căii corecte de cultivare. Iar conform opiniei practicanţilor de wushu, ele sunt un fel de efecte secundare. În primul rând, puterile supranaturale sunt foarte instabile: azi sunt, mâine nu sunt. În al doilea rând, cei care au astfel de capacităţi au tentaţia să le folosească în scopul de a deveni celebru sau de a face rău, ceea ce duce la dispariţia lor.
Idealurile de luptă ale Wushu
Şcolile tradiţionale de arte marţiale sunt adânc înrădăcinate în cultura chineză. Artele marţiale chineze, pe lângă transferul de tehnici de luptă, educă în elevi calităţi morale înalte. Termen “u-de”, ce înseamnă "vitejia de luptă" sau "nobleţea militară", este o parte inseparabilă a artelor marţiale. U-de include loialitate, compasiune, decenţă, onestitate şi înţelepciune.
În orice stil de arte marţiale tradiţionale, cu excepţia călirii externe, există propriile principii de autocultivare internă - sinfa (legea inimii). "U-de" presupune că practicantul de wushu nu permite adversarului să-i facă rău, dar în acelaşi timp nu-i face rău adversarului.
Astfel, maestrul de arte marţiale şi celebrul actor Jet Li, considerându-l ca îndrumător spiritual pe Dalai Lama, a spus odată: "Am practicat arte marţiale pentru a deveni sănătos, pentru a deveni un campion, sau un actor, în cele din urmă. Dar pentru a lupta - niciodată! Asta vă doresc şi vouă".
Pe cale de dispariţie
După venirea la putere a Partidului Comunist din China în 1949, regimul totalitar a folosit diverse mijloace pentru a suprima cultura naţională. Nu au fost cruţate nici artele marţiale, etichetate drept “promotori de superstiţii” şi supuse unor persecuţii crude. În timpul "Marii Revoluţii Culturale" (1966-1976) a lui Mao Zedong, mulţi dintre practicanţii şi maeştrii de arte marţiale au fost obligaţi să se ascundă, unii au fost trimişi în lagăre de muncă sau închisori, alţii au fost ucişi.
Deoarece mediul social şi cultural pentru transmiterea artele marţiale adevărate tradiţionale chineze a fost distrus, mulţi chinezi contemporani au pierdut conţinutul profund al wushu. Deoarece deseori maeştrii nu transmit învăţăturile în public sau nu pot găsi ucenici potriviţi, multe din tehnicile secrete treptat sunt uitate sau pe cale de dispariţie.
Din cauza condiţiilor improprii pentru dezvoltare şi popularizare, mulţi maeştri au plecat peste hotare, în mare parte în Taiwan, Hong Kong sau Statele Unite ale Americii.
