Armenia şi Azerbaidjan, în impas în discuţiile legate de un coridor cheie

Trupe azere
Trupe azere (mod.gov.az)

În contextul blocadei actuale a Azerbaidjanului asupra singurei şosele de intrare şi ieşire din Nagorno-Karabah se află soarta unei alte rute de transport critice: viitorul "Coridor Zangezur".

În acordul de încetare a focului care a pus capăt războiului din 2020, Armenia a acceptat să "garanteze securitatea legăturilor de transport" între partea continentală a Azerbaidjanului şi exclava sa din Nakhchivan, permiţând "circulaţia liberă a persoanelor, vehiculelor şi mărfurilor în ambele direcţii" prin teritoriul armean, relateaza Yahoo News.

După mai bine de doi ani, cele două părţi nu au reuşit însă să ajungă la un acord cu privire la modul de punere în aplicare a acestui lucru. Aceasta este problema în privinţa căreia cele două părţi sunt cel mai departe de un compromis, iar pe măsură ce procesul se prelungeşte, Azerbaidjanul continuă să ameninţe cu forţa dacă Armenia nu permite crearea rutei. "Coridorul Zangezur este o necesitate istorică", a declarat preşedintele azer Ilham Aliyev într-un interviu televizat din 10 ianuarie. "Se va realiza indiferent dacă Armenia vrea sau nu".

Promisiunea construirii coridorului şi avantajele geopolitice pe care le-ar aduce acesta au convins oficialităţile de la Baku să oprească ofensiva în războiul din 2020 şi să accepte prezenţa trupelor ruseşti de menţinere a păcii pe teritoriu. Aceste forţe de menţinere a păcii împiedică acum efectiv Baku să îşi finalizeze victoria şi să preia controlul asupra întregului său teritoriu din Karabah.

"La doi ani de la încetarea focului din noiembrie, vedem că principalul beneficiu al Azerbaidjan pentru a compensa desfăşurarea forţelor de menţinere a păcii ruseşti - şi anume ruta de tranzit prin Armenia - nu s-a materializat", a declarat Laurence Broers, analist pentru Caucaz la Chatham House, pentru ziarul german Der Spiegel.

"Acest lucru ar putea avea ca rezultat faptul că Baku simte că trebuie să mărească presiunea asupra Armeniei", a adăugat el.

Această escaladare a avut loc pe 12 decembrie, când un grup de protestatari susţinuţi de guvernul azer a început o demonstraţie pe coridorul Lachin, drumul de intrare şi ieşire din Nagorno-Karabah. Oficialii azeri au făcut în mod constant o paralelă între acest drum şi viitorul coridor Zangezur.

Deşi detaliile negocierilor privind rutele de transport sunt secrete, Erevanul acuză în mod regulat Azerbaidjanul că solicită un drum "extrateritorial" asupra căruia Armenia nu va avea suveranitate. Armenia respinge termenul "Coridorul Zangezur" pe motiv că termenul "coridor" implică această extrateritorialitate. Azerbaidjanul, la rândul său, afirmă că nu revendică teritoriul pe care ar urma să îl traverseze drumul, dar insistă să nu existe nicio prezenţă armeană pe acesta, nici măcar controale de paşapoarte sau vamale.

"În funcţie de persoanele cu care vorbeşti, [cele două părţi - n.r.] sunt aproape sau sunt departe [de soluţionarea problemei - n.r.]", a declarat pentru Eurasianet, sub rezerva anonimatului, un diplomat străin familiarizat cu negocierile.

"Baku spune 'suntem acolo, am făcut toate concesiile pe care le doresc armenii, nu se pune problema extrateritorialităţii, hai să mergem mai departe'. Iar armenii spun 'nu, nu, nu, nu, există probleme importante care trebuie rezolvate'".

Ceea ce aşteaptă azerii, a declarat un oficial guvernamental de rang înalt pentru Eurasianet, sub rezerva anonimatului, este un drum dedicat, fără intrări sau ieşiri, care să ducă de la marginea vestică a continentului său la marginea estică a Nakhchivanului. Acesta ar fi însoţit de o linie de cale ferată şi de linii de transmitere a energiei electrice. Singura prezenţă de securitate, a spus oficialul, ar trebui să fie ofiţeri din cadrul Serviciului Federal de Securitate al Rusiei (FSB), organism care este specificat în acordul din 2020 ca fiind "responsabil pentru supravegherea conexiunilor de transport". Eventualii ofiţeri armeni ar trebui să se afle la o distanţă de cel puţin 2,5 kilometri de fiecare parte.

Oficialul a mai precizat că în cadrul negocierilor privind încetarea focului pentru 2020 a existat un "acord verbal" care clarifică faptul că "fără obstacole" însemna că nu există niciun fel de verificări din partea armeană. "Dar Armenia încearcă să joace un joc acum, nu va funcţiona", a continuat oficialul.

Totuşi, Armenia a negat existenţa unui acord verbal, iar prim-ministrul Nikol Paşinian l-a numit o "absurditate".

Faptul că Baku propune un control deplin al Rusiei asupra rutei pune Erevanul în încurcătură, a mai declarat diplomatul străin: "Bineînţeles că ruşii nu pot fi împotriva faptului că FSB controlează totul, aşa că armenii se simt încolţiţi". Diplomatul a adăugat că, deocamdată, negocierile par să se concentreze în mod special pe calea ferată.

În timp ce acordul de încetare a focului din 2020 identifică FSB ca fiind organismul care ar trebui să controleze rutele de transport, "Armenia nu mai vrea acest lucru şi are nevoie de asigurări cu privire la cine ar urma să efectueze controale pe teritoriul său", a susţinut diplomatul.

"Relaţiile dintre Armenia şi Rusia s-au deteriorat în mare măsură. Iar din perspectiva armeană, ei spun: 'Trebuie să avem un control suveran asupra acestui lucru'. Putem avea anumite aranjamente [cu FSB], dar autoritatea fundamentală care controlează acea cale ferată trebuie să fie Armenia. Cineva poate face acest lucru în numele Armeniei'", a adăugat el.

Armenia doreşte să deţină controlul exclusiv al oricărei şosele din Syunik, fie să existe un control comun cu ruşii, a afirmat Benyamin Poghosyan, un analist din Erevan care a fost implicat în discuţii la nivel de experţi între analiştii armeni şi azeri pe teme care includ transportul. "Armenia spune că 'fără obstacole' nu înseamnă absenţa ofiţerilor armeni", a declarat Poghosyan pentru Eurasianet.

Negocierea dură a Armeniei pe tema transportului vine în contextul în care ţara se distanţează din ce în ce mai mult de Nagorno-Karabah şi se concentrează pe consolidarea suveranităţii sale în interiorul propriilor graniţe.

În ultimele luni, oficialii au făcut referiri repetate la cei 29.800 de kilometri pătraţi de teritoriu al Armeniei.

"Nu guvernul Armeniei este cel care ar trebui să decidă soarta şi relaţiile din Nagorno-Karabah. Poporul din Karabah ar trebui să decidă singur", a declarat premierul armean Nikol Paşinian, la 11 ianuarie.