Aparţine Rusia cu adevărat summitului G-8?

Vladimir Putin, noul preşedinte al Rusiei, a recunoscut că nu aparţine summitului G-8. G-7 ar trebui sa îl creadă pe cuvânt. Preşedintele american Barack Obama trebuie să facă faţă la două probleme strâns legate: cum să trateze Rusia, şi în special cum să-l trateze pe Putin, acum ca a revenit în funcţia de preşedinte. Obama trebuie să-şi regândească 'resetarea' în actualul context schimbat, se arată într-o analiză publicată de Foreign Policy în ediţia de marţi.

În ultimii patru ani, preşedintele rus Dmitri Medvedev a ameliorat relaţiile Rusiei practic cu toată lumea. A încheiat noul acord Start, a condus Rusia în Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC), a deschis Reţeaua de Distribuţie Nordică pentru livrările către Afganistan şi a realizat progrese substanţiale în domeniul apărării antirachetă.

Acum însă Putin a revenit la Kremlin. La câteva ore după inaugurarea sa, la 7 mai, a decretat că o Uniune Eurasiatică cu Belarus şi Kazahstan va fi prioritatea de top a politicii sale externe - un semn de nesiguranţă şi de izolare, în opinia publicaţiei.

În timp ce Medvedev a acceptat o acţiune internaţională în Libia, Putin îi apără pe prietenii lui vechi şi represivi din Siria, declarând că Rusia ''va combate încercările de a folosi conceptele drepturilor omului ca instrument de presiune politică şi amestec în treburile interne ale statelor'.

Două zile mai târziu, liderul rus a declarat că nu va participa la summitul G-8 de la Camp David, din intervalul 18-19 mai, trimiţândul acolo pe Medvedev. Scuza lui Putin - ''responsabilităţile de a finaliza numirile în noul guvern rus', potrivit unei transcrieri a Casei Albe a convorbirii telefonice cu Obama - este neverosimilă, apreciază publicaţia.

Putin a transformat sistematic Rusia dintr-o semi-democraţie într-un stat autoritar. Relatările despre corupţia personală sunt abundente, relevă Foreign Policy. În diplomaţie ai de-a face cu tot felul de oameni, dar asta nu înseamnă că Occidentul trebuie să-l invite pe Putin la fiecare forum, subliniază analiza.

În mod ironic, Obama a mutat summitul G-8 de la Chicago, la Camp David, pentru a nu-l stânjeni pe Putin, în contextul în care ar fi precedat summitul NATO din intervalul 20-21 mai, tot la Chicago. Ultima dată când Putin a mers la un summit NATO - la Bucureşti, în aprilie 2008 - a declarat război Georgiei. Preşedintele George W.Bush nu a reuşit să protesteze împotriva acestei provocări şi l-a vizitat ulterior pe Putin la reşedinţa de vară a acestuia, la Soci. Interpretând demersul lui Bush ca o aprobare clară, Putin a continuat cu un război real, în august 2008. Evident, el nu va fi binevenit la un alt summit NATO iar Consiliul NATO-Rusia se poate odihni în pace, comentează critic publicaţia.

Dar acelaşi lucru este valabil şi pentru G-8. Atunci când a fost înfiinţat G-7, la mijlocul anilor 1970, ar fi trebuit să fie clubul a şapte democraţii industriale cele mai mari din lume. Datorită eforturilor democratice ale preşedinţilor Mihail Gorbaciov şi Boris Elţin, G-7 a salutat participarea Rusiei în 1997. Dar pentru că Rusia nu mai este o democraţie sub nicio formă, baza pentru aderarea Rusiei la G-8 a dispărut, consideră publicaţia.

Putin a avut trei mari prieteni printre liderii G-8 - premierul italian Silvio Berlusconi, cancelarul german Gerhard Schroeder şi preşedintele francez Jacques Chirac. Niciunul nu mai deţine funcţia şi toţi sunt discreditaţi. Berlusconi se confruntă cu multiple cazuri judiciare, în timp ce Chirac a fost condamnat în decembrie 2011 pentru deturnare de fonduri publice şi a primit o sentinţă de doi ani de închisoare cu suspendare. Gigantul rus Gazprom l-a angajat pe Schroeder pentru a supraveghea construirea conductei majore de gaz Nord Stream, din Rusia până în Germania, imediat după ce acesta a plecat din funcţia de cancelar. El a aprobat demersul în ultima dintre deciziile sale în calitate de cancelar, într-un conflict vădit de interese.

Obama trebuie să înfrunte cu curaj preşedinţia lui Putin, este de părere Foreign Policy. Pentru început, trebuie să restabilească respectul elementar. El a permis hărţuirea ambasadorului american la Moscova care a încălcat Convenţia de la Viena privind relaţiile diplomatice. Obama ar trebui să-l informeze pur şi simplu pe Putin că nu se va întâlni cu el până când nu va pune capăt abuzului împotriva lui Michael McFaul. Putin înţelege un astfel de limbaj, este de părere publicaţia.

După ce a fost umilită de Putin, Casa Alba a declarat: 'Preşedintele Obama îşi exprimă înţelegerea faţă de decizia preşedintelui Putin şi salută participarea premierului rus Medvedev la summitul G-8'. Mai mult, 'au convenit să organizeze o întâlnire bilaterală cu prilejul summitului G-20 din intervalul 18-19 iunie, de la Los Cabos, în Mexic'.

Putin nu-l va respecta niciodată pe Obama, dacă preşedintele SUA permite să fie umilit în acest fel, insistă analiza. Aceasta este diplomaţie la nivelul cel mai elementar. Obama ar fi trebuit să sugereze, în schimb, că a înţeles dezinteresul lui Putin, deoarece Rusia nu mai este o democraţie, iar G-7 nu mai are niciun motiv să invite Rusia în acest club democratic.

Organizaţiile economice internaţionale sunt cu totul altceva. Acolo, Rusia ar trebui să fie salutată în cea mai mare măsură. G-20 este un club pur economic, fără ambiţii democratice, în contextul în care include ţări care sunt mult mai autoritare decât Rusia, cum ar fi China şi Arabia Saudită, potrivit analizei.

SUA au salutat în mod corect aderarea Rusiei la OMC. Dar companiile americane nu vor putea beneficia de câştigurile substanţiale pe care OMC le poate oferi, dacă Congresul SUA acordă Rusiei relaţii comerciale normale permanente. În caz contrar normele OMC nu se vor aplica schimburilor comerciale dintre SUA şi Rusia iar companiile americane vor suporta tarife de import mai mari şi reguli mai stricte de import.

A beneficia de comerţul cu Rusia este în interesul Americii. Dar este tot atât de mult în interesul SUA să-l pună pe liderul Rusiei la locul lui, subliniază publicaţia. Obama ar putea submina atât sprijinul Congresului pentru relaţii comerciale extinse cu Moscova cât şi relaţiile solide dintre SUA şi Rusia prin această supunere ''ciudată'' şi ''nocivă'' faţă de Putin, conchide Foreign Policy.