Anul 2013 - unul bun pentru Putin, însă nefast pentru Rusia

După propria măsură, preşedintele Vladimir Putin a avut un an bun, însă nu la fel stau lucrurile şi în privinţa Rusiei, notează Philip Stephens în paginile Financial Times.

Putin tânjeşte după respectul internaţional. Dându-se cu un pas înapoi de pe scena globală, Statele Unite i-au cedat loc Moscovei la masa puterilor lumii. Lui Vladimir Putin îi place să se amăgească că Rusia este egala Americii în ceea ce priveşte statutul de superputere mondială. De asemenea, iertarea acordată de Putin lui Hodorkovski a fost actul cuiva căruia îi place să se prefacă că Rusia este în continuare egala SUA.

În acest an, ezitarea Occidentului în privinţa Siriei i-a oferit lui Putin o victorie diplomatică importantă. Deşi Barack Obama a ameninţat să bombardeze regimul lui Bashar al-Assad după ce acesta a recurs la arme chimice contra populaţiei, toată lumea a ştiut că preşedintele american nu favoriza ideea.

Pactul privitor la neutralizarea armelor chimice l-a scutit pe Obama de o problemă dureroasă, însă Vladimir Putin a părut câştigătorul. Pentru mulţi oameni de dreapta din SUA, episodul a fost o dovadă a autorităţii diminuate a SUA în Orientul Mijlociu. De asemenea, sprijinul acordat de Putin acordului cu Iranul în vederea limitării programului nuclear al Teheranului a transmis acelaşi mesaj pentru 'uliii' politicii externe a Washingtonului.

Mai aproape de casă, Moscova a împiedicat un pact de cooperare prin care Armenia ar fi privit spre vest, către UE. De asemenea, în Ucraina, deşi există în continuare proteste masive pe străzile din Kiev, Putin pare să fi reuşit să saboteze apropierea acesteia de Occident.

Toate aceste evenimente îl fac pe Vladimir Putin să se simtă mulţumit înaintea Jocurilor Olimpice de iarnă de la Soci. Pe de altă parte, costurile Olimpiadei au scăpat de sub control, iar în semn de protest faţă de nerespectarea de către Rusia a drepturilor omului, mai mulţi lideri mondiali vor boicota evenimentul. Nu face nimic. Agitaţia creată în jurul evenimentului, speră Putin, va contribui la susţinerea iluziei că Rusia renaşte încă o dată. De asemenea, eliberarea lui Hodorkovski şi a altor disidenţi va reduce la tăcere protestele occidentale.

Pe de altă parte, vanitatea lui Putin pune în penumbră vulnerabilitatea Rusiei. În timp ce preşedintele se laudă cu realizările sale, Rusia alunecă în continuare în declin economic. Slăbiciunile strategice ale ţării - o populaţie îmbătrânită, în scădere, infrastructura depăşită, o economie nemodernizată, corupţia endemică şi absenţa statului de drept - sunt evidente, iar scăderea preţului petrolului şi o creştere economică mai lentă fac aceste probleme mai urgente.

Există însă momente când preşedintele Putin aproape pare să recunoască astfel de adevăruri neplăcute. Recent, el şi-a acuzat propriul guvern că nu a putut evita ieşirea capitalului din ţară şi a cerut sancţionarea companiilor care şi-au transferat capitalul offshore. Aici se află, probabil, o altă explicaţie pentru decizia de a-l elibera pe Hodorkovski: menţinerea fostului oligarh în închisoare era o amintire permanentă pentru potenţialii investitori - ruşi şi străini - că activele le-ar putea fi confiscate după bunul plac al Kremlinului.

Mihail Hodorkovski va fi liber, însă nimic altceva nu s-a schimbat. La conferinţa sa anuală de presă din această săptămână, Putin a revenit asupra unei teme îndelung vehiculate: colapsul Uniunii Sovietice a fost una dintre tragediile secolului XX. Adevărata calamitate, comentează însă Stephens, este căderea Rusiei în mâinile unei autocraţii rapace, care nu respectă legea.