Angela Gheorghiu: „In Italia se fluieră de o manieră sălbatică dar voi reveni la Scala din Milano”

Angela Gheorghiu, soprana care revendică 'dreptul de a fi divă', revine să cânte în Italia, la cinci ani după ce a interpretat Traviata, la Scala din Milano, când a fost contestată, atât ea cât şi dirijorul Lorin Maazel. Va cânta pe 12 iunie, la noul Teatru de Operă din Florenţa, în cadrul unui concert la ''Tuscan Sun Festival'', împreună cu Orchestra Teatrului Maggio Musicale Fiorentino. Apoi, pe 26 septembrie, va reveni la Scala în istorica ''Boema'' în regia lui Zefirelli, sub bagheta dirijorului Daniele Rustioni. Soprana româncă a acordat un interviu telefonic pentru Corriere della Sera, în ediţia de marţi.

Întrebată ce reprezintă astăzi Italia în lumea operei şi de ce în străinătate regizorii italieni sunt absenţi din marile teatre şi festivaluri, Gheorghiu a explicat: ''De 15 ani am posibilitatea de a alege regizorul pe care îl vreau. Dacă cânt Traviata, îl cer pe Richard Eyre, care nu face parte din modă. Este adevărat, există un curent de regizori anglo-saxoni şi câţiva francezi care se solicită, sunt prieteni: problema lobby-ului. În Italia, în ceea ce priveşte dirijorii, se întâmplă exact contrariul. După Abbado, Muti şi câţiva alţii, aveţi un gol. Aveţi muzicieni foarte buni care dirijează doar în străinătate. Evelino Pido este perfect pentru belcanto. Apoi, exista Marco Armiliato. Ei se bucură de un mare sprijin la noi, soliştii''.

În opinia sa, regiile cele mai îndrăzneţe şi moderne îmbătrânesc înainte, în timp ce cele clasice precum Boema lui Zeffirelli se menţin în timp. De exemplu, soprana Anna Netrebko nu a mai dorit să reia Traviata sa de la Salzburg în regia lui Willy Decker.

Tot mai mulţi colegi îi spun Angelei Gheorghiu: ''Nu mai pun piciorul în Italia'. ''Sunteţi asociaţi cu o idee de negativitate atât în ceea ce priveşte comportamentul din teatre cât şi al publicului. Ne spunem în glumă: te trimit să cânţi în Italia. În restul lumii nu există fluierăturile', spune soprana, care precizează că în străinătate se fluieră rar şi nu de maniera sălbatică în care se face în Italia, care creează daune psihologice enorme artiştilor. ''Unele fluierături sunt pentru noi ca urmărirea vânatului. Italia a rămas în urmă în acest sens. Ne simţim ca taurii în arenă: totuşi, în Spania corrida are o importanţă tot mai redusă. Publicul merge la teatru şi cheltuieşte bani pentru mine, iar eu vreau să dau totul pentru a-l cuceri'', afirmă Gheorghiu.

Soprana româncă este de părere că nu e nimic rău în a fi ''divă''. ''Dacă facem atât de multe lucruri din capriciu, înseamnă că funcţionează. Eu nu sunt ipocrită. Lumea la teatru este interesată de capricioşi, care surprind, mai mult decât de înţelepţi, care plictisesc'', spune ea.

Întrebată care este tenorul pe care îl preferă pe scenă şi dacă este fostul soţ Roberto Alagna, Angela Ghoerghiu a ţinut să sublinieze că ei sunt din nou împreună iar reconcilierea a venit de la ea. ''Eu l-am părăsit, e adevărat, dar nu am vrut să arunc tot ce am construit. Să spunem că s-a schimbat, mi-a arătat că nu mai este posesiv. Şi familia sa stă acum la locul ei, nu mai este invadatoare ca înainte, a înţeles singură să nu mai facă acest lucru. A fost mai simplu decât s-a crezut. La Londra va fi pentru noi o Gală Boema, opera în care ne-am cunoscut. Nu pot să vă spun care este partenerul ideal, atunci când colegii mei m-au văzut la Rai Uno cu tenorul Vittorio Grigolo, care îmi făcea o curte nebună, au fost geloşi'', a mărturisit Gheorghiu.

Legat de film, Angela spune că invaţă mult de la actriţe. ''Numai de la cele bune. Un nume, Meryl Streep. Mi-a spus: dacă mă mai nasc odată vreau să fiu tu. Pentru mine e la fel cu ea. Am fost invitată să joc la Teatrul Naţional din Bucureşti. Dacă Roberto Benigni m-ar chema să joc în următorul său film, m-aş duce în genunchi'', spune Angela Gheorghiu.