An cu un bilanţ amestecat pentru PaE, marcat de progrese cu R.Moldova şi Georgia şi o criză în relaţia cu Ucraina

Parteneriatul Estic (PaE) al Uniunii Europene (UE) a avut un bilanţ amestecat în 2013, în contextul în care Republica Moldova şi Georgia au parafat acorduri de asociere la summitul de la Vilnius în ciuda presiunilor Rusiei, dar Ucraina a suspendat pregătirile pentru semnarea unui astfel de document chiar pe ultima sută de metri, declanşând cea mai profundă criză politică de la începutul mandatului de preşedinte al lui Viktor Ianukovici. Pe de altă parte, PaE nu a înregistrat progrese semnificative în relaţiile cu Armenia şi Azerbaidjan, care au rămas în sfera de influenţă a Rusiei.

Ucraina, care urma să se semneze la Vilnius Acordul de asociere cu UE, a suspendat chiar cu o săptămână înainte de evenimentul major al PaE pregătirile pentru semnarea documentului, ceea ce a părut să provoace surprindere la Bruxelles, deşi parlamentul de la Kiev amânase în mai multe rânduri votarea unor legi care urmau să permită îndeplinirea condiţiilor UE, printre care şi un text de lege care i-ar fi permis fostului premier Iulia Timoşenko să beneficieze de tratament medical în străinătate.

Imediat după adoptarea acestui decret de către guvern, premierul Mykola Azarov a început să vorbească despre dorinţa Kievului ca Rusia să participe la negocieri trilaterale cu UE privind Acordul de liber schimb, variantă considerată inacceptabilă de către Bruxelles. De asemenea, el a afirmat că Ucraina are nevoie de un ajutor financiar de 20 de miliarde de euro pentru a semna Acordul de Asociere cu UE, motivând că suma i-ar permite să limiteze consecinţele pe care un astfel de acord le-ar avea asupra economiei ţării.

Decizia guvernului de la Kiev a fost imediat urmată de proteste în Piaţa Independenţei, care au câştigat treptat în amploare, mai ales după o intervenţie brutală a forţelor de ordine pentru dispersarea manifestanţilor la 30 noiembrie. În cele din urmă, numărul protestatarilor a crescut până la câteva sute de mii, din care mai puţin de 40%, potrivit unui sondaj intern, susţineau eliberarea din închisoare a fostului premier Iulia Timoşenko. Cele mai importante solicitări ale protestarilor au fost demisia preşedintelui şi a guvernului, dizolvarea Radei Supreme şi organizarea de alegeri anticipate, tragerea la răspundere a celor vinovaţi pentru violenţele împotriva manifestanţilor paşnici şi semnarea imediată a Acordului de asociere la UE.

Prim-vicepremierul ucrainean Serghei Arbuzov s-a deplasat la 12 decembrie la Bruxelles pentru o întrevedere cu comisarul european pentru extindere şi politica de vecinătate, Stefan Fule, în cadrul căreia s-a încercat relansarea procesului de asociere. Bruxellesul a propus Ucrainei 'o foaie de parcurs' pentru implementarea Acordului de Asociere şi a componentei sale de liber schimb şi şi-a arătat disponibilitatea de a sprijini Ucraina în crearea condiţiilor necesare pentru a ajunge la un acord cu FMI, iar Serghei Arbuzov a afirmat că Ucraina va semna în curând acordul cu UE 'luând în considerare interesul strategic naţional', însă s-a ferit să avanseze un termen în acest sens. Trei zile mai târziu, Stefan Fule a anunţat suspendarea consultărilor cu Ucraina, în lipsa unui angajament clar al Kievului de a semna Acordul de asociere cu UE în baza propunerilor avansate anterior de Comisia Europeană.

La doar câteva zile după aceea, Viktor Ianukovici a efectuat o vizită la Moscova, în urma căreia liderul rus Vladimir Putin a promis investiţii de 15 miliarde de dolari în titlurile de stat din Ucraina şi a anunţat anunţat reducerea cu o treime a preţului gazului rusesc livrat Kievului. Nu în ultimul rând, Rusia şi Ucraina au semnat şi un plan de acţiune ce prevede ridicarea 'obstacolelor comerciale' între cele două ţări în anii 2013 şi 2014. Rusia a cumpărat între timp titluri de stat ucrainene de 3 miliarde de dolari, iar premierul Mykola Azarov şi-a exprimat speranţa că ţara sa va primi la începutul lui 2014 restul de 12 miliarde de dolari din planul de salvare rus.

Nicu Popescu, analist al Institutului de studii de securitate de la Paris, a apreciat într-un articol publicat în luna decembrie că această criză de la Kiev pune UE în faţa unui număr de alegeri politice dificile.

'Cum ar trebui să reacţioneze UE în cadrul unei lungi campanii electorale pe durata căreia opoziţia ar putea deveni ţinta unor acţiuni direcţionate, iar manualul pentru organizarea de alegeri libere şi corecte ignorat? Ar trebui UE să submineze poziţia lui Ianukovici prin critici foarte directe, adoptând o poziţie dură care riscă să-l împingă pe liderul ucrainean mai aproape de Moscova? Sau ar trebui să dea dovadă de reţinere în speranţa că, reales pentru ceea ce ar fi ultimul său mandat, Ianukovici va fi mai dispus să semneze Acordul de asociere cu UE şi mai puţin temător de Rusia şi rivalii săi politici? Cum un răspuns uşor nu se întrevede, este probabil ca aceste chestiuni să rămână pe agenda UE pentru un an şi jumătate de acum înainte', scrie Nicu Popescu.

Între timp, concluziile Consiliului European din decembrie menţionează că UE este în continuare pregătită să semneze Acordul de Asociere, inclusiv zona de liber schimb complex şi cuprinzător cu Ucraina, de îndată ce aceasta este 'pregătită, iar condiţiile relevante sunt îndeplinite'.

'Consiliul European face apel la moderaţie, la respectarea drepturilor omului şi a drepturilor fundamentale, precum şi la găsirea unei soluţii democratice pentru criza politică din Ucraina, care să corespundă aspiraţiilor poporului ucrainean', se mai notează în textul citat. Nu în ultimul rând, Consiliul European 'subliniază dreptul tuturor statelor suverane de a-şi lua propriile decizii în domeniul politicii externe, fără presiuni externe nejustificate'.

Liderii UE au avut în vedere şi meritele Republicii Moldovei şi Georgiei în concluziile adoptate, salutând parafarea de către cele două ţări a acordurilor de asociere şi a componentelor de liber schimb cu ocazia reuniunii PaE de la Vilnius din 28-29 noiembrie. În plus, Consiliul European menţionează că UE este pregătită să semneze aceste acorduri 'cât mai curând cu putinţă şi cel mai târziu la sfârşitul lui august 2014'. Angajamentul pentru semnarea acordurilor cu o lună mai devreme decât se estimase iniţial se doreşte a fi încă un semnal că UE este ferm angajată în aprofundarea relaţiei cu cele două state, care şi-au asumat riscul parafării documentelor amintite la Vilnius, în ciuda presiunilor Rusiei.

Republica Moldova a fost vizată în 2013 de o decizie a Moscovei privind instituirea unui embargo asupra importurilor de vin, invocând pretexte legate de calitatea slabă a vinurilor moldoveneşti. În plus, Rusia a făcut presiuni similare şi asupra Georgiei, care a fost vizată până la finalul lui 2012 de restricţii similare, lăsând să se înţeleagă că acestea ar putea fi introduse dacă ţara continuă pe calea integrării europene. Noul lider georgian, Gheorghi Margvelaşvili, a declarat recent că Rusia nu dispune de mijloace pentru a-i determina ţara să nu semneze Acordul de Asociere cu UE, afirmând că volumul schimburilor comerciale cu Moscova nu este suficient de mare pentru a produce destabilizare în economia statului gruzin chiar dacă vor fi introduse din nou embargouri pentru importurile de vinuri şi alte produse agricole.

Cele două ţări au fost sprijinite de Parlamentul European în demersurile lor de integrare europeană, legislativul comunitar adoptând în luna septembrie o rezoluţie care condamnă Rusia pentru presiunile exercitate asupra ţărilor din Parteneriatul Estic. Mai mult, la sfârşitul lui septembrie Comisia Europeană (CE) a propus liberalizarea importurilor de vin ale UE din Republica Moldova, prin vocea comisarului european pentru agricultură Dacian Cioloş, iar PE a adoptat o propunere legislativă în acest sens în decembrie, ceea ce face posibilă intrarea în vigoare a deciziei de la 1 ianuarie.

Nu în ultimul rând, CE a decis în mod simbolic să recomande Consiliului liberalizarea regimului de vize pentru R. Moldova înaintea summitului de la Vilnius de la sfârşitul lunii noiembrie, considerând că statul a îndeplinit condiţionalităţile din planul întocmit în acest sens. Măsura liberalizării vizelor Schengen pentru cetăţenii moldoveni deţinători de paşaport biometric ar putea intra în vigoare din primăvara anului viitor, R. Moldova fiind cel mai avansat stat din acest punct de vedere din cadrul PaE.

Analistul Nicu Popescu consideră însă că atât pentru R. Moldova, cât şi pentru Georgia, parcursul este încă lung până la semnarea acordurilor de asociere cu UE. În cazul R. Moldova, atrage el atenţia într-un articol publicat pe site-ul Institutului de studii de securitate, strategia Rusiei nu este de a determina guvernul de la Chişinău să-şi schimbe intenţiile, cum s-a întâmplat în Ucraina sau Armenia, ci de 'a contribui chiar la schimbarea guvernului'.

'Această strategie va deveni fără îndoială mai intensă în următorul an şi ar putea include eforturi ale opoziţiei comuniste de la Chişinău de a provoca tensiune sub forma unor proteste (cu sprijinul media ruse) şi noi presiuni diplomatice şi economice asupra guvernului', scrie Nicu Popescu.

Guvernul de coaliţie actual din R. Moldova dispune de o majoritate fragilă în parlament şi s-a dovedit foarte predispus la 'conflicte interne', adaugă analistul. 'Cel mai probabil scenariu este că guvernul va rezista până în toamna următoare, va semna şi va ratifica Acordul de Asociere, iar apoi va intra în dinamica alegerilor. În consecinţă, oricare ar fi rezultatul alegerilor, guvernul care va urma va fi deja blocat într-un acord constrângător cu UE. Scenariul cel mai rău scenariu posibil este că se va prăbuşi coaliţia de la guvernare, variantă improbabilă, dar nu de neconceput', apreciază analistul.

În Georgia, pe de altă parte, obstacolele ar fi mai degrabă de natură internă. Ţara a ieşit abia de curând dintr-un an electoral marcat de transferul de putere de la preşedintele Mihail Saakaşvili la coaliţia 'Visul georgian'. În mai 2014 vor avea loc alegeri locale, iar acestea s-ar putea transforma într-un test al angajamentului Georgiei faţă de pluralism, în contextul în care competiţia dintre Mişcarea naţională unită, partidul lui Saakaşvili, şi formaţiunea 'Visul georgian' ar putea deveni dură, putând avea un efect negativ asupra relaţiilor UE-Georgia.

'Menţinerea pe linia de plutire a bărcii PaE va necesita abilităţi de navigaţie considerabile. În cazurile Ucrainei, Moldovei şi Georgiei, UE ar putea lua în considerare să se comporte ca şi cum acordurile de asociere ar fi deja în vigoare, introducând unilateral şi selectiv unele dintre cele mai atractive stimulente comerciale din acorduri, chiar înainte ca acestea să fie semnate', conchide Nicu Popescu.

În contextul în care Belarus pare o cauză pierdută pentru PaE încă de la lansarea iniţiativei, celelalte două ţări, Armenia şi Azerbaidjan, deşi s-au raportat diferit la relaţia cu UE, nu au avut mari aşteptări de la summitul de la Vilnius, evenimentul predominant al anului de pe agenda de asociere a UE.

Armenia, unul dintre cei mai apropiaţi aliaţi tradiţionali ai Rusiei şi puternic dependentă de acest stat pentru securitate economică şi militară, a arătat un interes sincer pentru un Acord de asociere cu UE şi a negociat termenii acestuia timp de trei ani, notează Huffington Post. Totuşi, în principal din cauza presiunii Rusiei, preşedintele armean Serj Sarkisian că va renunţa la parafarea Acordului de asociere, şi că se va alătura uniunii vamale Rusia-Belarus-Kazahstan, despre care UE a precizat în mod clar că este incompatibil cu componenta de liber schimb a acordului cu blocul comunitar.

Cu toate acestea, Armenia a fost reprezentată de preşedintele său la summitul din noiembrie de la Vilnius, cu intenţia declarată de a consolida progresul înregistrat de-a lungul celor trei ani de negocieri pe marginea Acordului de asociere cu UE. În acelaşi timp însă, cele trei state din uniunea vamală Rusia-Belarus-Kazahstan au aprobat la sfârşitul lui octombrie cererea de aderare a Armeniei, iar un consilier al lui Vladimir Putin a declarat că acest stat ar putea adera la uniune înaintea Kârgâzstanului, care şi-a anunţat dorinţa de a face acest pas încă din 2011.

Lucrurile stau chiar mai prost în relaţia UE cu alt membru PaE, Azerbaidjanul, reprezentat şi el la summit de liderul statului, Ilham Aliev. Curtat pentru imensele sale rezerve petroliere şi gazifere, acest stat caspic este un partener incomod, cu un regim politic care-i reprimă pe opozanţi şi pe jurnaliştii prea independenţi. Tentativele europene de a transforma această ţară într-o democraţie şi o economie de piaţă de tip occidental se dovedesc destul de sterile, nota Le Monde.

Cu toate acestea, UE doreşte să-şi păstreze relaţiile şi menajează la rândul său acest stat, cu o populaţie de 9,5 milioane de locuitori, important jucător regional şi care şi-a oferit teritoriul pentru tranzitul de război spre Afganistan. În acest sens, la Vilnius a fost semnat un acord de facilitare a vizelor cu Azerbaidjanul, care prevede reducerea costurilor pentru solicitările de viză Schengen de la 60 la 35 de euro şi diminuarea birocraţiei pentru anumite categorii sociale, în principal studenţii şi oamenii de afaceri. Schimbările în regimul de acordare al vizelor pentru cetăţenii azeri, care ar urma să intre în vigoare în vara sau toamna lui 2014, includ şi eliminarea obligativităţii vizelor pentru deţinătorii de paşapoarte diplomatice. UE şi Azerbaidjan au în prezent relaţii în baza Acordului de parteneriat şi cooperare, care a fost semnat în 1996 şi a intrat în vigoare în 1999.