“Am fost parte a acestui colectiv şi tocmai acesta este motivul pentru care îi sprijin şi pe ei ca oameni şi sprijin şi ICR ca instituţie” (Mihai Răzvan Ungureanu)
“Institutul Cultural Român, dacă face o politică, poate să facă una singură- politica cultural naţională. Ca fost ministru al afacerilor externe am colaborat cu actuala echipă a ICR tocmai pentru că această echipă a avut un program foarte bun, acela de a promova România în felul în care ea se poate distinge faţă de alte naţiuni ale lumii, prin propria cultură – şi a facut-o foarte bine”, a declarat ex-premierul Mihai Răzvan Ungureanu, prezent şi el la “Mişcarea Papioanelor” organizat luni de ARCEN, în faţa Institutului Cultural Român.
Protestul papioanelor, menit susţinerii ICR, contestă decizia guvernului Ponta de a trece ICR de la Preşedinţie la Senat prin ordonanţa de urgenţă nr 27 din 13.06.2012, ordonanţă care a scandalizat societatea civilă şi a stârnit reacţii aprige de dezaprobare din partea unora dintre cei mai importanţi oameni de cultură români.
Meetingul s-a dorit în exclusivitate o mişcare de susţinere a culturii, departe de sfera politicii, de aceea prezenţa fostului premier Mihai Răzvan Ungureanu şi a fostului Ministru al Culturii, Theodor Paleologu, deşi ei înşişi oameni de cultură, a fost interpretabilă. Printre cei prezenţi au existat voci care au obiectat participarea oamenilor politici, cu argumentul că aceştia nu ar trebui să ia parte pentru a nu strica acel meeting, clasa politică din România fiind o dezamăgire pentru tinerii cu papion.
Întrebat de un reporter al ziarului Epoch Times România dacă se află acolo în calitatea sa de om de cultură şi intelectual sau de om politic, Mihai Răzvan Ungureanu a răspuns că “Mişcarea papioanelor” nu este o mişcare politică, prin urmare prezenţa sa acolo este una legată strict de cultură şi solidaritate faţă de foştii săi colegi de la ICR.
El a salutat iniţiativa, calificând-o drept o mişcare naturală venită să sprijine în primul rând “ideea de normalitate în cultura noastră instituţionalizată”, găsind înjositor faptul că “o instituţie cum este ICR ajunge să fie supusă arbitrariului politic”. Nu se poate vorbi de democraţie în momentul în care cultura începe să deranjeze, a mai spus Mihai Razvan Ungureanu, adăugând: “Au existat şi alţii care erau dispuşi să pună mâna pe pistol pentru a scăpa de cultura care li se pare neplăcută, ba mult prea critică, sau nu-i reprezintă.”
Ungureanu a mai spus că a fost bucuros să sprijine activitatea institutului ca fost Ministru al Afacerilor Externe, el însuşi fiind parte a acestui colectiv înainte de a deţine funcţia: ”ştiu ce se întâmplă şi tocmai acesta este motivul pentru care îi sprijin şi pe ei ca oameni şi sprijin şi ICR ca instituţie.”
Fostul premier a mai observat încercarea de eliminare din atenţia publică “şi din preocupările noastre serioase a aceea ce înseamnă ICR”, găsind nefirească îndârjirea acestui aranjament parlamentar al transformării autorităţii asupra ICR care s-a făcut cu o rapiditate care se întâmplă înainte de a discuta problemele cele mai stringente ale României, “care au fost anunţate cu surle şi trambiţe într-o lună de guvernare.“
“Pe de altă parte îmi pare rău că există intelectuali care asistă pasiv la acest mod de a interveni în activitatea unei instituţii cum este ICR. […] Nu consider că este neapărat o ocazie de a face ordine în condiţiile în care activitatea ICR este foarte bună. “
Întrebat ce anume l-ar sfătui pe actualul premier, Mihai Răzvan Ungureanu a răspuns că nu e în căderea sa să dea sfaturi, totuşi, în locul premierului s-ar feri de asemenea gesturi.
“Ceea ce este bun trebuie păstrat şi mai mult decât atât, ce este bun trebuie ajutat să devină şi mai bun,” a mai adăugat fostul premier. “Au existat tot felul de încercări de a limita acţiunile ICR-ului – de la tăieri de fonduri – în anii 2007 şi 2008 până la a coborî asupra celor care fac parte din echipa celor de la ICR un val de injurii care în nici un caz nu cadrează în norma expresiei politice faţă de actuala activitate a acestui institut.”
