AFP: Drumul kafkian al unui român pentru a-şi recupera proprietatea naţionalizată

Când a început demersurile pentru a recupera proprietatea bunicului său naţionalizată abuziv de regimul comunist, Marian Dobre nu-şi imagina bătălia kafkiană care îl aştepta şi care i-a 'erodat' uneori moralul, scrie vineri agenţia France Presse.

Mii de români, unii dintre ei octogenari, aşteaptă de peste 20 de ani restituirea caselor şi terenurilor ce le-au fost confiscate familiilor lor între 1945 şi 1989. Doar o mică parte au primit despăgubiri, ca urmare a aplicării inechitabile a legii, potrivit Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO).

Săptămâna aceasta, cei care continuă să aştepte această restituire au simţit o 'profundă nedreptate', după ce guvernul a propus plafonarea compensaţiilor la 15% din valoarea reală a bunurilor, adică o scădere drastică, de la 100% cât se prevede în prezent.

Premierul Mihai-Răzvan Ungureanu, care recunoaşte şi el că e o nedreptate, a invocat constrângerile bugetare, susţinând că plata integrală a despăgubirilor ar costa statului 16 miliarde de euro, o cifră contestată.

Acest proiect este o 'mare bădărănie', a declarat pentru AFP Marian Dobre, inginer de telecomunicaţii.

Pe când avea doi ani, Marian s-a mutat împreună cu părinţii şi bunicii lui, într-o noapte, sub ameninţarea buldozerului, într-un apartament dintr-un bloc cu nouă etaje, căsuţa construită de bunicul său fiind naţionalizată şi dărâmată pentru a face loc altor blocuri de locuinţe.

În 2001, la 12 ani după căderea dictaturii, o lege a permis depunerea unei solicitări de restituire la primărie. Constituirea dosarului era însă un calvar. Într-o zi, 'o culme a absurdului', Marian a fost informat 'cu regret' că nu i se poate elibera un act important pentru că 'nu mai este hârtie în fotocopiator şi nici cerneală pentru imprimantă'. Atunci, el a propus să le cumpere, dar i s-a răspuns că este nevoie de licitaţie...

În 2007, justiţia a decis că trebuie să primească o compensaţie de 1,09 milion de lei (230.000 de euro), restituirea terenului fiind imposibilă.

Primăria s-a opus, dar a obţinut câştig de cauză la apel şi în faţa Curţii Supreme, în 2008. După numeroase tergiversări, primăria a transmis dosarul la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP), iar familia Dobre şi-a redobândit încrederea.

Dar, dezamăgire. Pentru a spera să stai de vorbă cu un consilier, trebuie să aştepţi în faţa ANRP de la 8 dimineaţa uneori până la 3 după-amiaza.

'Noi avem noroc pentru că locuim la Bucureşti, dar imaginaţi-vă că vin şi oameni din alte regiuni, oameni în vârstă', a spus doamna Dobre.

În ANRP, nişte intermediari le-au propus să le cumpere dosarul şi să le dea în schimb pe loc 40% din compensaţia datorată de stat. Au refuzat.

În timp ce simplii cetăţeni stau cu dosarele blocate ani la rând, aceşti intermediari obţin examinarea prioritară a dosarului, apoi şi despăgubirile, datorită relaţiilor pe care le au, arată numeroase rapoarte. În 2011, vicepreşedintele ANRP a fost inculpat pentru trafic de influenţă.

La finele lui 2010, ANRP a informat familia Dobre că la nivelul 'comisiei centrale' s-a decis emiterea unei decizii conforme cu despăgubirile prevăzute de justiţie pe care o vor primi prin poştă. După un an şi cinci luni, încă nu au primit nici scrisoarea, nici compensaţiile, şi au lansat un nou proces.

AFP menţionează că ANRP nu a dat curs solicitărilor sale.

'Sunt un cetăţean care îşi plăteşte impozitele, am o decizie irevocabilă a justiţiei, de ce mai trebuie să lupt cu instituţiile?' - se întreabă Marian, pentru a adăuga: 'Când văd în ce măsură nu se respectă dreptul în această ţară, îmi spun că viitorul fetiţei noastre de 12 ani va fi în străinătate'.