UE joacă dur: Dacă nu confiscaţi banii Rusiei, deschideţi portofelele

Uniunea Europeană intensifică presiunea asupra guvernelor reticente să aprobe finanţarea pentru Ucraina devastată de război — spunându-le că, dacă nu vor forţa Rusia să plătească nota, vor trebui să o plătească ele însele, informează POLITICO.

Comisia Europeană este pe deplin conştientă că planul său B — împrumutul comun al UE, cunoscut sub numele de euroobligaţiuni — este chiar mai greu de acceptat pentru finanţarea unui împrumut de reparaţii de 140 de miliarde de euro pentru Kiev decât ideea de a folosi activele de stat ruseşti îngheţate, care a întâmpinat un blocaj săptămâna trecută. Guvernele istoric ostile cheltuielilor mari, în special Germania şi Ţările de Jos, poreclite „cei frugali”, detestă perspectiva de a adăuga o datorie şi mai mare contribuabililor. Ţările considerate risipitoare, în special Franţa şi Italia, sunt deja prea îndatorate pentru a-şi asuma mai mult.

Dar tocmai acesta este scopul. Oficialii europeni pariază că Belgia — care găzduieşte aproape toate activele şi şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la legitimitatea confiscării acestora — alături de alte ţări care şi-au exprimat obiecţiile mai discret, vor fi convinse să susţină planul de perspectiva alternativei împrumutului comun, pe care o consideră de multă vreme toxică.

„Lipsa disciplinei fiscale [în unele ţări ale UE] este atât de mare încât nu cred că euroobligaţiunile vor fi acceptate, cu siguranţă nu de către frugali în următorii 10 ani”, a declarat Karel Lannoo, directorul executiv al influentului Centre for European Policy Studies, un think tank din Bruxelles. De aceea folosirea activelor ruseşti îngheţate pare singura opţiune viabilă. „140 de miliarde de euro este o sumă uriaşă şi trebuie să o folosim. Trebuie să arătăm că nu ne este frică.”

Guvernele europene şi Banca Centrală Europeană au început treptat să accepte ideea de a folosi activele ruseşti confiscate pentru a finanţa cele 140 de miliarde de euro. Iniţial erau reticente, considerând că luarea banilor altei ţări — oricât de grav ar fi acţionat acea ţară — este discutabilă din punct de vedere legal şi moral. Dar nevoile urgente ale Ucrainei şi abordarea incertă a Washingtonului au concentrat atenţia.

La summitul liderilor UE de săptămâna trecută, însă, Bart De Wever din Belgia a refuzat să cedeze în privinţa planului, care are nevoie de susţinerea tuturor celor 27 de guverne, forţând blocul să amâne aprobarea cel puţin până în decembrie.

„Aceasta este diplomaţia”

Acum, UE se află într-o cursă contra cronometru pe două fronturi. În primul rând, Ucraina este pe cale să rămână fără bani până la sfârşitul lunii martie. În al doilea rând, luarea oricărei decizii ar putea deveni şi mai dificilă, deoarece Ungaria caută să se alieze cu Cehia şi Slovacia pentru a forma o alianţă sceptică faţă de sprijinul pentru Ucraina. Există sentimentul că acum este momentul decisiv.

Asta înseamnă că oficialii Comisiei se angajează într-un exerciţiu de echilibru delicat pentru a face planul privind activele să treacă, au declarat trei diplomaţi europeni.

„Aceasta este diplomaţia. Le oferi oamenilor ceva ce nu vor să facă, astfel încât să accepte opţiunea mai puţin dureroasă”, a spus unul dintre diplomaţii familiarizaţi cu „coregrafia”, căruia i s-a acordat anonimatul pentru a vorbi liber despre planuri.

Un al doilea diplomat familiar cu situaţia a fost la fel de dispreţuitor faţă de planul B.

„Ideea că euroobligaţiunile ar putea fi cu adevărat o opţiune pe masă este pur şi simplu ridicolă”, a spus acesta.

Aşadar, deşi De Wever le-a spus colegilor săi lideri la summitul UE de săptămâna trecută că Comisia a subestimat complexitatea folosirii activelor ruseşti şi efectele juridice pe care le-ar putea avea în Belgia, UE nu crede că acesta va rezista după decembrie, când liderii sunt programaţi să se întâlnească din nou.

Împrumutul garantat cu activele ruseşti „va avea loc”, a spus un oficial european: „Nu e o chestiune de dacă, ci de când".

Creşterea sprijinului

Multe state europene s-au opus de mult timp ideii de euroobligaţiuni, considerând că nu ar trebui să fie responsabile pentru guvernele îndatorate, percepute ca fiind incapabile să-şi gestioneze finanţele.

Pandemia de COVID le-a slăbit rezistenţa, guvernele fiind de acord să contracteze un împrumut comun pentru a finanţa un fond de redresare de 800 de miliarde de euro destinat relansării economiei blocului. Bruxelles-ul a continuat să mutualizeze datoria UE de atunci, pentru a finanţa alte iniţiative — cel mai recent, o serie de împrumuturi pentru a ajuta capitalele să obţină contracte militare care să-şi consolideze apărarea împotriva Rusiei — dar capitalele sunt în continuare, în general, împotriva utilizării sale pe scară largă.

Există o a treia opţiune pe masă: UE ar putea porni într-o „vânătoare de comori” de 25 de miliarde de euro, căutând active ruseşti în alte ţări din bloc.

Totuşi, acest lucru ar necesita probabil mai mult timp decât are Ucraina, ceea ce ar putea da impresia că Europa încetineşte ritmul.

„Sprijinul pentru Ucraina şi presiunea asupra Rusiei sunt, în cele din urmă, ceea ce l-ar putea aduce pe Putin la masa negocierilor — şi de aceea este atât de important ca ţările europene să îşi intensifice eforturile”, a declarat ministra suedeză pentru afaceri europene, Jessica Rosencrantz, reporterilor după summitul de joi.

Risc colectiv

Marea majoritate a activelor se află sub administrarea unui depozitar financiar numit Euroclear, cu sediul în Belgia, ceea ce lasă ţara cu un risc financiar şi juridic considerabil.

„Comisia s-a angajat într-un schimb intens cu autorităţile belgiene pe această temă şi este pregătită să ofere clarificări şi garanţii suplimentare, după caz. Orice propunere se va baza pe principiul împărţirii colective a riscului. Deşi nu vedem niciun indiciu că abordarea iniţială a Comisiei ar duce la riscuri noi, suntem, desigur, de acord că orice risc asociat viitoarei noastre propuneri va trebui împărţit colectiv de statele membre şi nu suportat de unul singur”, a declarat un purtător de cuvânt al Comisiei.

Comisia a minimalizat riscurile pentru Belgia, subliniind că cele 140 de miliarde de euro ar fi rambursate Rusiei doar dacă Kremlinul ar pune capăt războiului şi ar plăti reparaţii Ucrainei. Şansele ca acest lucru să se întâmple sunt atât de mici, încât banii probabil nu vor fi niciodată restituiţi.

Totuşi, Belgia se teme că Moscova ar putea trimite o armată de avocaţi pentru a-şi recupera banii, mai ales având în vedere că ţara a semnat un tratat bilateral de investiţii cu Rusia în 1989.

Oficialii şi diplomaţii intervievaţi pentru acest articol rămân încrezători într-un acord.

„Mă aştept cu adevărat ca la următorul Consiliu European [programat pentru 18 decembrie] să existe, în sfârşit, progrese”, a declarat ministrul de Externe al Lituaniei, Kęstutis Budrys.