Aditivii artificiali sunt într-adevăr necesari, sau sunt suficiente produsele alimentare pe care le consumăm?

Vitaminele, mineralele, acizii graşi omega-3 şi alte elemente nutritive ne ajută corpul să se menţină într-o stare bună de sănătate şi, în mod firesc, dorim să le obţinem într-o proporţie mai mare.

Cu toate acestea, în ziua de azi consumăm o cantitate mult prea mare de alimente prelucrate şi prea puţină hrană naturală. Din această perspectivă, dieta omului modern lasă mult de dorit.

În consecinţă, recurgem la soluţia cea mai uşoară — să compensăm lipsa de elemente nutritive fundamentale din multivitamine, suplimente minerale şi alte substanţe active, pe care le obţinem din aditivi artificiali.

Desigur, este mai simplu să obţinem tot necesarul luând un comprimat cu multivitamine. Însă, suplimentele sintetice nu produc neapărat efectul dorit. Unele dintre ele pot fi chiar periculoase, în special dacă depăşim doza recomandată. Paracelsus a spus cândva: „Nimic nu e otravă şi totul e otravă; diferenţa este în dozare”. Această afirmaţie nici chiar după un secol nu şi-a pierdut relevanţa.

Iată câteva exemple de aditivi artificiali care pot să ne demonstreze că mai mult nu înseamnă întotdeauna mai bine.

O cantitate prea mare de vitamina D ne poate afecta rinichii

Vitamina D favorizează absorbţia calciului în organism şi este foarte populară în rândul celor care doresc să-şi întărească oasele şi să se protejeze împotriva osteoporozei (pierderea densităţii osoase).

În multe cazuri, femeile în menopauză iau suplimente cu o doză mică de vitamina D (400 UI). Acest lucru nu joacă un rol prea mare. Suplimentele cu vitamina D sunt într-adevăr necesare femeilor de peste 65 de ani, care au un deficit de vitamina D sau simptome de osteoporoză.

Cu toate acestea, prea multă vitamina D la persoanele sănătoase (un nivel în sânge mai mare de 100 mg/ml) poate provoca o absorbţie suplimentară de calciu, care conduce la formarea de pietre la rinichi.

Norma zilnică de vitamina D este de 600 UI pentru persoanele cu vârstă de până la 70 de ani.

Totodată, putem să obţinem doza zilnică de vitamina D aflându-ne 15 minute sub lumina directă a soarelui. În alimente, vitamina D se conţine din somon, ton, lapte, ciuperci etc.

Excesul de calciu se depune în artere

Acelaşi lucru se întâmplă şi cu calciul. Calciul este piatra de temelie pentru o construcţie osoasă puternică şi o inimă sănătoasă. Cu toate acestea, un exces de calciu (2500 mg) poate duce la diverse afecţiuni grave.

Cercetătorii consideră că, fără un conţinut suficient de vitamina D care ar putea să absoarbă calciul, excesul de calciu se va depune în artere. Calciul nu reuşeşte să pătrundă în oase şi contribuie direct la apariţia aterosclerozei şi calcificării vaselor sanguine.

Medicii recomandă 1000 mg de calciu pe zi pentru femeile cu vârsta de 19-50 de ani şi 1200 mg pentru femeile care au depăşit vârsta de 51 de ani.

Un test de sânge este suficient pentru a depista deficienţa de calciu (hipocalcemie). Dacă avem un nivel scăzut de calciu în sânge, medicul ne poate prescrie aditivi artificiali.

Trebuie să ştim totuşi - calciul se absoarbe cel mai bine din alimente. Spre exemplu, 100 ml de iaurt conţin aproximativ 207 mg de calciu, adică o cincime din necesarul zilnic. Alte surse bogate de calciu sunt laptele şi brânzeturile.

Vitamina C naturală şi acidul ascorbic

Pe lângă riscul supradozării, vitaminele artificiale şi alţi aditivi sintetici au şi alte dezavantaje importante. Spre exemplu, vitamina C sintetică este doar o componentă a vitaminei C naturale.

Acidul ascorbic este produs din sirop de porumb, inclusiv din porumb modificat genetic. În ceea ce priveşte efectele sale, acesta este inferior vitaminei C, pe care o primim din alimente.

Vitamina C naturală este un complex de substanţe, care include ascorbigen, bioflavonoide, rutin (vitamina P), tirozinaza, factorul J, factorul P etc. Toate componentele complexului acţionează în comun şi potenţează reciproc efectul.

Potrivit unor experţi, acidul ascorbic este doar o pieliţă superficială şi, de fapt, nu face nimic altceva decât să ajute alte componente să-şi îndeplinească funcţiile specifice.

Sursele naturale sunt cele mai bune

Cu alte cuvinte, multi-vitaminele şi suplimentele minerale produse în mod artificial pot avea şi multe efecte adverse. Desigur, este necesar să obţinem zilnic o varietate largă de substanţe nutritive ca să rămânem sănătoşi. Este vorba de calciu şi vitamina D pentru a ne proteja oasele, acid folic pentru producerea de celule noi, vitamina A pentru a menţine sănătoase vederea şi sistemul imunitar etc.

Sursele acestor substanţe nutritive sunt, de asemenea, foarte importante. Cel mai bine este să încercăm să obţinem aceste vitamine şi minerale din alimente şi nu din aditivi artificiali.