Adevărul necunoscut despre pericolul sării iodate

Faptul că politicienii ascund adevărurile ştiinţifice despre pericolele la care sunt expuşi oamenii prin consumul sării iodate, poate produce consecinţe nefaste pentru sănătate.

În decembrie 2012, Universitatea din Columbia a ţinut o conferinţă despre beneficiile şi pericolul sării iodate care au fost analizate de oamenii de ştiinţă, afirmând că populaţia trebuie să cunoască ce este benefic sau nu pentru sănătate. Universitatea Columbia avertizează că deciziile politice referitoare la câtă sare se poate consuma s-au luat într-o manieră foarte simplistă iar comunitatea ştiinţifică nu are un răspuns clar la această problemă.

Întrebările care s-au pus sunt: „Este dăunătoare sarea pentru sănătate?” „Prezintă un risc doar pentru cei cu tensiune ridicată?” „Vor reglementa autorităţile cantitatea de sare din alimente? „Avem evidenţele necesare pentru a ajuta în aceste acţiuni?”.

Oamenii de ştiinţă au revăzut studiile referitoare la aportul optim de sare din alimente, cât şi a sării iodate, iar rezultatele sunt alarmante. În urma unei analize a Şcolii Mailman, s-a publicat în revista „Sănătatea” un articol al profesorilor Ronald Bayer şi Sandro Galea (Univ. Columbia), ce dezvăluie că încă din 1970 o comisie de la Academia Naţională de Ştiinţă recomanda nu mai mult de 0,25% conţinut de sare pentru alimente. Oamenii de ştiinţă au vorbit şi despre decizia controversată a unei comisii din Senat, unde s-a stabilit ca pragul consumului de sare să fie de 3 gr/zi, deşi consumul mediu era de 3 - 4 ori această cantitate.

În anul 1990 mai multe analize din întreaga lume au demonstrat că reducerea consumului de sare ajută la reducerea presiunii arteriale şi a riscului cardiovascular.

Problema sării iodate a fost pusă în discuţie în multe ţări, cu mulţi ani în urmă. În România, Guvernul României a decis prin Lege (HG.nr.568/2002, HG.nr.1904/2006) ce sare trebuie să mănânce românii. Acest act normativ impune comercializarea exclusivă a sării iodate; vânzarea sării fără iod, sau refuzul de a introduce sare iodată în alimente au devenit contravenţii ce se sancţionează cu amenzi de până la 10.000 lei şi închiderea firmelor.

Ca motiv pentru legea menţionată mai sus Ministerul Sănătăţii a dat un răspuns ambigu: sarea iodată a fost introdusă deoarece România are înregistraţi 8.000 de hipotiroidieni.

Toate produsele alimentare ca: mezeluri, pâine, carne, lactate cât şi toate produsele de patiserie, conţin prin lege sare iodată. Unul dintre marile riscuri ale consumului de sare iodată este îmbolnăvirea cu cancer. Vicepreşedintele Bio România, doctorul Pavel Chirilă a declarat că "poporul român este agresat cu iod. Excesul de iod duce la cancer de tiroidă". Reprezentanţii Bio România sunt decişi să ajungă şi la Comisia Europeană.

Incidenţa cancerului a crescut de 3 ori, iar hipertiroidia de 5,6 ori. Din 2002, anul intrării în “funcţionare” a H.G. 568/2002 numărul cancerelor tiroidiene s-a dublat, iar numărul hipertiroidiilor a crescut de la 3127 la 6387″, declară profesorul dr. Pavel Chirilă.

Scenariul nu este respins în totalitate de specialiştii endocrinologi. Riscul există, însă este vorba despre cazuri rare şi vindecabile, au declarat experţii de la Institutul de Endocrinologie Parhon.

Prof. Doctor Pavel Chirilă: Este o problemă de sănătate publică, etică profesională şi bioetică

Din experienţa altor ţări, precum Anglia, Zair, Argentina, Australia, unde s-a practicat iodarea parţială a sării în unele oraşe sau comunităţi, s-a demonstrat că procedeul trebuie întrerupt imediat, deoarece a crescut îngrijorător numărul cazurilor de hipotiroidie, hipertiroidie (inclusiv Basedow), cancer tiroidian, precum şi numărul cazurilor de alergie la iod. Unele boli enumerate, precum cancerul tiroidian şi unele reacţii anafilactice la iod sunt mortale. În Tasmania, ţara care a “beneficiat” de iodarea obligatorie a sării şi a altor alimente, s-a remarcat faptul că rată cancerului tiroidian a crescut de trei ori.

În anul 2001, în România existau 12.417 cazuri de hipotiroidie; în 2000 11.541, iar din 1994 până în 1999 au fost înregistrate între 4.713 şi 7.359 cazuri de hipotiroidie. În plus, tratatul lui Harrison, după care se pregătesc medicii americani, afirmă, la pagina 2143, că “din cele 18 cazuri posibile de hipotiroidie, unul singur se datorează deficitului de iod”... Ca urmare, cercetătorii din celelalte ţări care au experimentat cu iodarea parţială a sării, au observat că în urma iodului dat unei populaţii (compuşi sintetici cu iod), unii dezvoltă hipotiroidie, alţii hipertiroidie, cancere de tiroidă sau dezvoltă reacţii alergice.

Devastator este faptul că acum cancerul apare la copiii mici, cât şi la persoane foarte tinere.

“În prezent, vârsta la care debutează cancerul a coborât considerabil. Avem chiar şi pacienţi de 20 de ani. Nu facem faţă numărului mare de cazuri”, susţine Anca Zamfirescu, medic primar, şeful secţiei Oncologice a spitalului Fundeni.

Prof. Doctor Pavel Chirilă vicepreşedinte la „BIO ROMÂNIA”, în studiul său „Iodarea universală a sării - atentat la sănătatea publică”, afirmă: „Este o problemă de sănătate publică, etică profesională şi bioetică”. În România se comercializează sare românească, sare străină, sare de mare, sare de salină şi toate conţin mult iod, astfel că sarea neiodată nu există. Totuşi o găsim în reţeaua PLAFAR (sare de Himalaya) sau ca sare pentru murături (grunjoasă).

Conform profesorului Constantin Dumitrache, de la Institutul Parhon, iodarea sării în România a început în 1948, când existau cazuri de guşă şi cretinism.

Legislaţia în Europa diferă de la ţară la ţară, însă existe diferenţe majore între ţările vest-europene şi cele est-europene. În state precum Marea Britanie, Franţa, Germania, Spania, Suedia, Olanda, nu există obligaţia de iodare a sării. în schimb, în ţări precum România, Bulgaria, Bosnia, Croaţia şi Ungaria, iodarea sării este obligatorie în retail, panificaţie şi procesarea produselor alimentare.