Adevarul din spatele auto-incendierilor din Tibet

Incepand cu martie 2010, doisprezece tineri tibetani si-au dat foc in prefectura autonoma Ngaba din provincia Sichuan, China. Acea zona si Manastirea Kirti aflata in apropiere, au fost de asemenea epicentrul incercarilor regimului chinez de a elimina orice solicitari ale tibetanilor pentru libertate religioasa si drepturile fundamentale ale omului.

Seful Lama Suprem al tuturor manastirilor Kirti din interiorul si din afara Tibetului, eminenta sa Kirti Rinpoche, a discutat despre ce anume ii determina pe tineri sa recurga la actul de protest cel mai disperat: auto-incendierea.

Kirti Rinpoche a fost anterior Ministrul Religiei si Culturii din Administratia Centrala Tibetana in exil. El este unul dintre numerosii tibetani care l-au urmat pe Dalai Lama in exil in 1959 si de atunci a reinfiintat Manastirea Kirti din Dharamsala, India. De aceea, el are legaturi stranse nu numai cu comunitatile monastice Kirti din interiorul si exteriorul Tibetului, dar si cu laicii de langa ele.

Vorbind bland si calm, cu ajutorul unui interpret, Kirti Rinpoche (Rinpoche este un titlu onorific care inseamna in tibetana "cel pretios") a detaliat ororile pe care le-au comis autoritatile comuniste chineze asupra Manastirii Kirti si a comunitatii tibetane in general.

"Este o izbucnire dupa trei generatii de suferinta", a afirmat el, explicand de ce tinerii au recurs la auto-incendiere. "A fost o represiune atat de crunta a poporului tibetan, iar zona Ngaba a suferit enorm de mult o perioada indelungata de timp. Ei n-au mai putut sa indure."

Aceaste "suferinte ale celor trei generatii" sunt detaliate in marturia sa din 3 noiembrie pentru Comisia Drepturilor Omului din Congresul SUA.

De cand Armata Rosie a distrus si a jefuit Manastirea Lhateng in 1935 si a continuat cu ororile Revolutiei Culturale, poporul tibetan din Ngaba a fost tinta unei campanii de exterminare culturala si fizica: jafuri, distrugerea templelor, arestari in masa, torturi, executii, sesiuni de bataie in public, infometare, iar in special in ultimii ani, un efort concertat de a forta comunitatea sa jure supunere fata de regimul comunist si sa denunte liderul sau spiritual, Dalai Lama.

Lagarul de reeducare

Dupa protestele pe scara larga din Tibet din 2008 si inabusirea sangeroasa care a urmat, regimul chinez si-a amplificat represiunea asupra manastirilor tibetane.

Manastirea Kirti din Ngaba a fost de atunci transformata mai mult intr-o inchisoare, sau lagar "de reeducare". Intreaga zona a fost izolata si peste 800 de oficiali chinezi au fost trimisi la fata locului pentr a impune asa numita "reeducare politica" si "educare patriotica".

In practica, aceasta inseamna ca intreaga manastire a fost divizata in grupuri de 20 de oameni care isi petrec cea mai mare parte a timpului ascultand prelegeri nesfarsite de spalare pe creier, menite sa ii determine sa fie loiali Partidului Comunist Chinez. Acestea sunt urmate de sesiuni unde calugarii trebuie "sa isi impartaseasca opiniile", iar daca opiniile nu sunt in conformitate cu ceea ce au fost invatati - sunt urmate de batai.

Noaptea se petrec perchezitii aleatoare in camerele calugarilor si intregul loc a fost echipat cu camere TV cu circuit inchis, dispozitive de ascultare si turnuri de observare. Calugarii sunt fortati sa calce pe fotografii ale lui Dalai Lama, iar sfintele scripturi sunt taiate cu cutitele. Sute de calugari au fost retinuti in locatii nespecificate, unde multi sunt supusi torturii.

"Intreaga comunitate traieste intr-o frica constanta", a declarat Kirti Rinpoche.

Actele disperate de auto-incendiere au inceput in februarie 2009, cand si-a dat foc calugarul de 27 de ani numit Tapey. De atunci au mai urmat alti unsprezece, avand drept rezultat cresterea represiunii asupra comunitatii si rudelor lor.

Cei mai multi calugari care s-au auto-incendiat erau foarte tineri: Lobsang Phuntsok - 20ani; Lobsang Kalsang -18 ani; Kalsang Wangchuk - 17 ani; Choephel - 18 ani. Pe 17 octombrie si-a dat foc prima femeie, maica de 20 de ani Tenzin Wangmo, de la manastirea de maici Mamae Deshen Choekhorling.

De cand traieste in exil in India, Kirti Rinpoche nu i-a cunoscut pe niciunul personal, dar ca lider spiritual al lor, se simte foarte apropiat de ei.

"Din perspectiva budista, totul se reduce la motivatie", a declarat el. "Actiunea este importanta, dar motivatia este si mai importanta. Actul in sine pare sa nu fie atragator, dar motivatia lor era pura: ei doreau sa faca un bine altora, sa reduca suferinta comunitatii lor".

Pentru a ilustra acest punct, el a mentionat povestirea potrivit careia Buddha s-a aruncat intr-o viata anterioara de pe o stanca pentru a hrani o tigroaica si puii ei cu propria sa carne.

Rinpoche a afirmat ca nu este posibil sa se generalizeze daca aceste acte sunt sau nu incurajate de comunitatea monastica, dar totul depinde de situatia individuala. El a afirmat ca sunt de obicei acte spontane, iar ceilalti nu sunt informati inainte ca acestea sa aiba loc.

Suferinta manifestata de auto-incendiere este povestita de toti cei care o vad si creeaza simpatie, a afirmat el. "Oamenii simt ca sunt si ei o parte din aceasta suferinta."

Actele de auto-incendiere par a fi extreme, dar au captat intr-adevar atentia lumii asupra cererilor lor comune: libertate pentru tibetani, libertate religioasa in particular in Tibet si permisiunea pentru intoarcerea lui Dalai Lama.

Rinpoche a afirmat: Desi spera ca se vor face presiuni asupra regimului chinez de catre comunitatea internationala, este de datoria regimului sa opreasca represaliile si sa implementeze politici rationale, astfel ca oamenii sa duca o viata normala si sa se bucure de drepturile umane fundamentale. Acesta este singurul lucru care poate dezamorsa situatia.

Dar la sfarsitul interviului, el a mai mentionat ca, dintr-o perspectiva mai larga, moralitatea este chestiunea cheie in China.

Rinpoche a dat ca exemplu cazul recent al micului Yueyue pentru ce se intampla intr-o societate unde moralitatea a degenerat; represiunea tibetanilor reflecta aceeasi lipsa de moralitate in conducerea chineza. Odata ce moralitatea conducatorilor se imbunatateste, se va imbunatati si moralitatea in randul populatiei, avand un impact pozitiv asupra societatii.

"Chiar daca esti sau nu esti lider religios, imbunatatirea moralitatii nu ar face decat sa faciliteze aceasta "societate armonioasa" despre care tot vorbeste regimul", a declarat el.