“A înghiţi curmalele întregi” (囫圇吞棗)

Într-o zi, un tânăr se delecta şezând sub un păr şi mâncându-i fructele, când un doctor bătrân tocmai trecea pe acolo.

Păsându-i de sănătatea tânărului, doctorul l-a sfătuit: “Dacă mănânci prea multe pere deodată, nu vei avea un somn bun. Perele sunt benefice pentru dinţi, dar dăunătoare splinei şi stomacului”.

Văzând că omul în vârstă era foarte serios şi sincer, tânărul a scos câteva curmale proaspete din buzunar şi l-a întrebat: “Îmi face rău dacă mănânc aceste curmale?”

Iar răspunsul doctorului a fost: “Curmalele fac bine splinei şi stomacului, dar fac rău dinţilor. Aşa că nu este bine să mănânci nici prea multe curmale deodată.”

Atunci, tânărul a stat puţin pe gânduri şi a spus: “Aha, am o idee. Pot să mestec pere fără să le înghit, şi să înghit curmalele fără să le mestec. În felul ăsta, nici dinţii şi nici splina nu vor avea de suferit.” Prin urmare, el şi-a aruncat o curmală în gură, ca să o înghită întreagă şi s-a înecat cu ea.

Bietul om nu a înţeles bine sfatul bătrânului doctor, care, prin atenţionările date, dorea să sublinieze echilibrul necesar alimentaţiei şi corpului, spunând că nimic nu va fi benefic sănătăţii cuiva, dacă este consumat în cantităţi mari. Tânărul a acţionat pripit, înainte să înţeleagă cu adevărat cuvintele bătrânului.

A înghiţi curmalele întregi va afecta cu siguranţă digestia, iar a scuipa perele după ce sunt mestecate nu este decât o mare risipă.

Această povestire provine dintr-o carte scrisă de Zhu Xi, un reprezentant de seamă al Şcolii Principiului din Dinastia Song de Sud (1127-1279 d.Hr.).

Formularea “囫圇吞棗” (hu lún tun zǎo), care literal înseamnă “a înghiţi curmalele întregi”, a devenit ulterior o expresie idiomatică folosită pentru a indica o situaţie în care cineva acţionează fără să se gândească, sau copiază acţiunile celorlalţi fără a le înţelege.