„A gândi înainte de a vorbi”, o carte de Francisco Gavilan

„A gândi înainte de a vorbi” este titlul uneia dintre cele 14 cărţi scrise de psihologul de origine spaniolă Francisco Gavilan, care în cărţile sale oferă „chei” pentru relaţiile interumane. Toate cărţile sale au fost best seller, fiind traduse în multe limbi precum: coreeană, rusă, şi chiar ucraineană.

Francisco Gavilan este o personalitate cu multe faţete: s-a format ca actor, apoi a fost scenarist, iar de 10 ani este critic de film, scriind pentru revista Arte Fotografico. A scris peste 600 de articole în reviste şi periodice din Spania şi America Latină. A vizitat peste 100 de ţări, pentru a le cunoaşte cultura şi obiceiurile, dar mai ales comportamentul uman.

A stăpâni un stil emoţional corect, este cheia pentru a convieţui bine şi armonios. Astăzi se ştie că succesul unei persoane în relaţiile sociale depinde foarte mult de abilitatea sa de a folosi un limbaj emoţional corect. Sau altfel spus, a vorbi controlându-şi emoţiile negative şi canalizându-le pozitiv, pentru a se simţi bine persoana însăşi, cât şi pentru a-i face să se simtă bine pe cei din jur. Obiectivul este: a gândi înainte de a vorbi. Dacă nu controlezi emoţiile, te comporţi necontrolat, fără să gândeşti şi aceasta înseamnă că reacţionezi rău. Dacă încerci să înveţi să te controlezi, „să gândeşti înainte să vorbeşti”, poţi deveni proactiv.

Cine nu stăpâneşte arta de a se exprima la un nivel scăzut de decibeli (fără a ridica vocea), va fi condamnat la nefericire, şi ce este cel mai rău, la conflicte permanente.

Lucrurile pe care le spunem, precum şi felul cum le spunem, pot avea efecte puternice în relaţiile noastre, făcând să ne apropiem mai mult de o persoană, sau distanţându-ne de ele. O singură frază se poate transforma într-o îmbrăţişare, sau poate să lase o cicatrice dificil de vindecat. După cum folosim cuvintele, acestea pot să se transforme în ferestre deschise sau în pereţi de netrecut.

CARE ESTE SECRETUL PENTRU A STĂPÂNI ACEST NOU STIL DE COMUNICARE?

Critica este de exemplu ceva foarte comun în relaţiile umane. Se întâmplă zilnic. Dar critica este ca şi uleiul de ricin: foarte uşor de prescris, dar dificil de luat. Totuşi puţini ştiu s-o facă pentru a obţine efectul dorit. În loc să îmbunătăţească situaţia, sau comportamentul cuiva, critica înrăutăţeşte situaţia. Aceasta reprezintă pe de-o parte lipsa abilităţii de a face o critică, iar pe de altă parte dorinţa de a-l schimba pe celălalt, cât şi a găsi în critică o uşurare personală, sau o răzbunare pentru ceva ce ne-a enervat în trecut.

PRIMA REGULĂ DE AUR ESTE: evită criticile „întreabă-te ce ai fi făcut tu în această situaţie”. Dacă este absolută nevoie s-o faci, trebuie să ştii că se poate critica din două raţiuni:

1. pentru a soluţiona o problemă

2. pentru a modifica o conduită.

Relaţiile de cuplu (căsătoria), de exemplu, reprezintă un câmp bombardat de reproşuri. Cu toate că bărbaţii şi femeile vorbesc aceeaşi limbă, asta nu înseamnă că oricând se pot înţelege fraze ca:

-tu nu mă înţelegi,

-tu niciodată nu mi-ai acordat atenţie,

-tu m-ai provocat,

Acestea sunt mesaje în care „TU” se transformă în altă persoană, ceea ce echivalează cu a o culpabiliza.

În schimb folosind acel „EU” concentrezi atenţia în tine însuţi. Soluţia stă în a spune ce simţi în loc de a începe cu acuzaţiile împotriva celuilalt. Multe persoane îşi aleg cuvintele cu atenţie, în timp ce vorbesc cu perechea, cu amicii, cu colegii de serviciu, ori cu persoanele pe care nu le cunosc bine. Totuşi când eşti nervos, iritat, ori te pui în defensivă, poţi spune fraze inoportune, contraproductive, sau ofensive.

Dacă suntem capabili să ne controlăm emoţiile, atunci suntem în stare să alegem cele mai bune cuvinte, anulând tot ce ar putea deveni potenţial negativ şi ne-ar putea prejudicia, atât pe noi cât şi pe cei cu care suntem în contact. Alegând bine cuvintele, alegem ideea lui PLATON care afirma că: „alegând binele pentru ai noştri, astfel îl vom găsi şi pe al nostru”.

O singură frază se poate transforma într-o îmbrăţişare, sau poate să lase o cicatrice dificil de vindecat.

Învăţând să ne exprimăm într-o formă emoţională corectă, vom ajunge automat la un schimb pozitiv în relaţiile noastre personale, altfel spus nu este dificil să învăţăm să vorbim cu calm şi cu toleranţă. Ascultând activ, folosind frecvent elogiul şi nu critica, făcând reproşuri juste şi necesare, cu respect şi generozitate, ştiind să mulţumeşti pentru favoruri, te va ajuta să fortifici şi să îmbogăţeşti relaţiile cu ceilalţi, astfel că nimeni să nu se simtă ameniţat, vulnerabil sau ofensat. Nu ne vom comporta ca un toreador cu un taur, în arenă.

Filozofia acestei cărţi ar putea fi rezumată astfel:

- este emoţional mai corect să elogiezi decât să critici

- resposabilizează-te ce acuzi

- defineşte ce dispuţi

- convinge-te ce impui

- respectă ce tolerezi

- sugerează ce ordoni

- soluţionează şi nu te plânge

- ascultă înainte să întrerupi

- recunoaşte erorile şi nu te crede nevinovat

- oferă alternative şi nu spune doar „nu”

- vorbeşte de „noi” decât de egocentricul „EU”

Vorbind şi conducând controlat emoţiile, există o posibilitate de care putem profita pentru a nu ofensa, sau pentru a nu face persoanele din jurul nostru să se simtă rău. Întrucât suntem artizanii propriilor noaste fraze, trebuie să învăţăm un limbaj corect. Cu el fundamentăm un nou stil de comunicare, mai sănătos, echilibrat şi chiar de succes. Nu merită să încercăm? Este posibil? Absolut.

Pe scurt: aveţi grijă cum vorbiţi şi ce vorbiţi. Când deschidem gura, trebuie să ne gândim mai întâi la ceilalţi, şi apoi să spunem ce avem de spus. Nu jigniţi, nu criticaţi, fiţi buni, arătând compasiune şi ajutând oriunde şi cum puteţi pe cei din jur, căci prin exemplu personal şi bunăvoinţă lumea se va schimba în bine mult mai uşor decât prin constrângeri şi reproşuri.