O poveste împletită cu amintiri şi obiceiuri de nuntă moldovenească

Alegerea unei nunţi tradiţionale, în straiele şi cu obiceiurile populare româneşti, în defavoarea unei nunţi moderne, revine tot mai mult în actualitate printre tinerii hotărâţi să îşi unească destinele, devenind o preferinţă pentru care nu există graniţe.
Tradiţii de nuntă Moldovenească
Tradiţii de nuntă Moldovenească (Maria Matyiku / Epoch Times)

Iubitorii de tradiţie şi folclor păstrează şi duc mai departe obiceiurile strămoşeşti indiferent în ce colţ din lume s-ar afla. Dovadă este povestea Sophiei şi a lui Andrei, care nu demult, şi-au sărbătorit în mod tradiţional aniversarea celor 12 ani de căsătorie, chiar pe scena Pavilionului România a Festivalului de Cultură Carassauga din oraşul Mississauga, Canada.

Scena nunţii a încântat privirile a câtorva sute de vizitatori români şi străini, fascinaţi fiind de tradiţiile noastre purtătoare de înţelesuri adânci. Au rămas impresionaţi peste măsură de voioşia şi exuberanţa nuntaşilor, de bogăţia obiceiurilor dar şi de frumuseţea costumului de mireasă, format dintr-o superbă ie albă şi fote brodate cu fir argintiu, precum şi cel al mirelui îmbrăcat într-un costum autentic moldovenesc, ce-i venea ca o mănuşă. Spectatorii, deveniţi pentru moment nuntaşi, au aplaudat îndelung şi au făcut o mulţime de fotografii pentru a imortaliza acele momente unice.

O poveste împletită cu amintiri şi obiceiuri

Sophia a destăinuit ziarului Epoch Times România, ce i-a determinat pe ei să aleagă varianta unei nunţi tradiţionale, cu 12 ani în urmă, atunci când şi-au unit destinele departe de ţara mamă, precum şi acum, la aniversare.

Sophia ne spune cu emoţie în glas, că “Scena nunţii tradiţionale prezentată la festival are 'povestea ei'. Acum 12 ani, pe 29 mai 2004, am avut adevărata noastră nuntă (Sophia şi Andrei), aici, în Toronto, şi a fost o nuntă tradiţională moldovenească. Pe atunci făceam parte din grupul de dansuri 'Voinicii din Toronto' şi întregul grup a venit la nuntă. Am avut obiceiurile tradiţionale româneşti de nuntă, dintre care: împodobitul miresei şi al mirelui, al naşilor şi al părinţilor, cererea de iertare a mirilor către părinţi, dansul miresei şi al fiecăruia dintre nuntaşii cei mai de seamă.

Anul acesta, când grupul de părinţi de la Şcoala Românească din Toronto (ORLA) a fost invitat să participe la Festivalul Carassauga, s-a hotărât să facem o prezentare cu "obiceiurile romaneşti de nuntă". "Ca un făcut", eu şi Andrei am fost invitaţi să fim "Mirele şi Mireasa". Cu mare bucurie am primit onoarea şi le-am povestit celor din grup că de fapt noi am trăit "pe viu" obiceiurile nunţii", chiar la nunta noastră.

Surpriza mare a venit puţin mai târziu, când am aflat că, de fapt, festivalul va avea loc în acelaşi sfârşit de săptămână în care era şi aniversarea nunţii noastre. Ca să vezi cum e cu "coincidenţele" astea. Prezentarea nunţii la festival, a fost o re-activare în miniatură a nunţii noastre.

Pentru noi, a fost o zi cu adevărat specială. Am avut parte de o celebrare la care am trăit momente inedite. Pe când ne pregăteam de festival, îmbrăcându-ne cu exact aceleaşi haine ca la nuntă – am avut un moment de "deja vu" - şi în acelaşi timp parcă, am făcut un salt în timp - şi mi-au trecut prin faţă toate binecuvântările pe care Dumnezeu ni le-a dat în aceşti 12 ani. Şi nu sunt puţine. Pentru că, dacă ni s-ar fi cerut acum 12 ani, la nuntă, să facem o "cerere" în care să punem toate lucrurile pe care le-am primit în tot acest timp, nu am fi avut măcar curajul să cerem atât de mult.

După cum spune cântecul, la un an după nuntă "am avut feciorul" şi mai apoi şi fetiţa: doi copii sănătoşi, frumoşi şi buni, cum nu am fi putut spera mai mult.

Copiii noştri urmează şi ei tradiţiile româneşti, prin Şcoala Românească şi au dansat şi ei pe scena Festivalului, cu grupul de dansuri al copiilor de la şcoala românească din Toronto (ORLA)”.

Este într-adevăr de admirat preocuparea părinţilor de-a ajuta copiii să-şi descopere rădăcinile, să cunoască şi să respecte istoria şi tradiţiile de neam. Chiar dacă sunt născuţi departe de ţară, copiii învaţă limba română, preiau portul şi dansurile populare şi oriunde s-ar afla continuă practic să simtă româneşte.

Cei interesaţi să afle mai multe detalii legate de nunta tradiţională din Moldova, de obiceiurile, ritualurile şi semnificaţia acestora, pot afla amănuntele mai jos.

Obiceiuri şi ritualuri de nuntă din Moldova

Cunoscători ai obiceiurilor şi tradiţiilor folclorice au constatat că în regiunile Maramureş şi Moldova s-au păstrat cele mai multe tradiţii strămoşeşti, fapt remarcat îndeosebi la nunţi, la ales la cele de la ţară. Cu toate că există câteva obiceiuri specifice fiecărui cătun, majoritatea lor s-au transmis nealterate din generaţie în generaţie.

Nunta este fără îndoială unul dintre cele mai importante evenimente din viaţa unui om, este o iniţiere a tinerilor care trec printr-o tranziţie majoră în viaţă – în comunitate fiind percepută ca o intrare a tinerilor în viaţa socială sau după cum se spunea în trecut, era “intrarea în rândul oamenilor”.

Pregătită în cele mai mici detalii, nunta moldovenească încă se mai face după reguli nescrise, transmise din generaţie în generaţie. Trecând prin momentele premergătoare nunţii, cum ar fi peţitul şi logodna, urmând apoi pregătirea zestrei şi a costumelor, la alegerea naşilor şi a vornicului sau chemarea la nuntă, se ajunge în final la ceremonia de unire sufletească a celor doi tineri printr-un ritual spectaculos, cu tradiţii, obiceiuri şi superstiţii specifice.

Vă prezentăm în continuare o descriere succintă a obiceiurilor şi tradiţiilor moldoveneşti din ziua nunţii, tradiţii care se respectă cu preponderenţă şi în prezent, o parte din ele regăsindu-se, de altfel, şi în alte zone ale ţării.

După tradiţie, nunta porneşte de la casa mirelui. După ce mirele îşi cere iertare de la părinţi şi primeşte încuviinţarea lor, porneşte împreună cu părinţii, vornicul şi rudele apropiate spre casa naşilor, într-un alai însoţit de lăutari.

Ajunşi la casa naşilor, mirele, mai întâi îi dăruieşte naşei buchetul de flori, apoi oferă naşilor plocoane. Alaiul este servit de naş cu vin şi cozonac sau pişcoturi. Naşii împreună cu invitaţii se alătură alaiului ce se îndreaptă spre casa miresei.

În drum spre mireasă, mirelui i se “leagă drumul” cu o sfoară groasă, de către rudele miresei. Mirele trebuie să plătească pentru a i se debloca drumul, acesta fiind un obicei prin care se testează determinarea acestuia de-a se căsători.

Între timp, la casa miresei are loc gătirea acesteia de către mamă şi prietene. Gătită fiind, mireasa iese din casă să întâmpine alaiul mirelui. Mirele îi dăruieşte buchetul de mireasă, apoi urmează pregătirile finale. În faţa unei oglinzi împodobite, naşa îi prinde miresei voalul şi coroniţa în timp ce se cântă cântecul "Ia-ţi mireasă ziua bună”. Mireasa, la rândul ei, pune floarea în piept naşului, apoi naşei.

În timp ce naşa pune voalul, mirele este bărbierit şi pieptănat de flăcăi neînsuraţi. Odată ce mirele este bărbierit, mireasa, îi pune acestuia floarea în piept, după care îi pregăteşte pe ceilalţi, cu ajutorul domnişoarelor şi a flăcăilor.

Parte din tradiţii este că, la începutul fiecărei persoane pregătite, se spală pe mâini dintr-un vas cu apă sfinţită şi se şterge cu "ştergarul". Mirii dau naşilor câte un prosop artizanal şi un colac. Mireasa îşi cere iertare părinţilor şi învoire pentru căsătorie, apoi îşi ia rămas bun de la casa părintească.

În faţa casei, nuntaşii încing hora miresei în timp ce naşa rupe colacul miresei deasupra capului acesteia şi îl împarte celor prezenţi. După acest ritual, tot alaiul urmat de lăutari porneşte spre biserică.

După ceremonia de cununie, la ieşirea din biserică, nuntaşii fac un pod de flori şi aruncă cu grâu şi orez.

Apoi, tot alaiul se îndreaptă spre locul de petrecere, unde nuntaşii sunt întâmpinaţi cu prăjituri. După ce se servesc gustările, mirii dansează valsul miresei, după care naşii urmaţi de nuntaşi încep dansul.

Unul dintre obiceiurile româneşti de nuntă prezent în mai toate zonele este furatul miresei. Cei care fură mireasa generează de obicei scene hazlii apoi cer o răscumpărare, pe care mirele o plăteşte pentru a-şi recupera soţia.

Spre dimineaţă, imediat după servirea tortului, naşa scoate voalul miresei şi-l înlocuieşte cu un batic, simbolizând astfel trecerea la statutul de femeie măritată. Toate femeile măritate se prind în horă alături de mireasă, pentru a sărbători momentul. După acest ritual, nuntaşii oferă tinerilor cadouri pentru casa nouă, apoi se retrag.

Ajunşi la căminul conjugal, mirele trece pragul casei ducându-şi soţia pe braţe, păşind astfel împreună într-o nouă etapă a vieţii în doi.

Semnificaţia obiceiurilor de nuntă

Tradiţiile şi obiceiurile de nuntă dau o notă aparte acestui eveniment important, creând o atmosferă specială, de sărbătoare. Tradiţiile sunt importante deoarece poartă în ele înţelepciunea strămoşilor, păstrează şi transmit mai departe principii sănătoase de viaţă şi conduită, reguli şi ritualuri, ajutând fiecare generaţie în parte să se integreze mai uşor în comunitate ca familie nouă. Pa lângă faptul că generează bună dispoziţie, aceste obiceiuri de nuntă au semnificaţii particulare.

Gătitul miresei

La gătitul miresei participă fete tinere rude cu mireasa dar şi mama ei, cea de la care a învăţat să deosebească binele de rău şi tot ce trebuie să ştie o femeie pentru a ţine o gospodărie şi o familie. Mireasa e înconjurată de tinere, simbolizând etapa de care mireasa este pe cale să se despartă.

Punerea voalului

Voalul şi coroniţa miresei sunt puse de naşă, care de acum încolo va deveni îndrumătorul sufletesc al viitoarei femei. În timp ce naşa aranjează voalul, se cântă "Ia-ţi mireasă ziua bună”, o melodie emoţională ce descrie sentimentul de trecere într-o nouă etapă a vieţii, în care tânăra şi părinţii ei conştientizează faptul că tinerii pleacă din casă oficial ca mire şi mireasă.

Bărbieritul mirelui

Bărbieritul mirelui este ritualul simbolic de iniţiere a flăcăului care e pe cale să lase deoparte fecioria şi se se transforme în bărbat. Uneori, în timpul bărbieritului, mirele este supus la tot felul de şicane, pentru a-l face să demonstreze că are maturitatea şi responsabilitatea necesară să facă acest pas.

Cererea de iertare de la părinţi

Înainte de a a-şi lua rămas bun de la casa părintească, mirii cer mai întâi iertare de la părinţi pentru tot ce le-au greşit şi cer învoire pentru căsătorie; la rândul lor, părinţii îi iartă pe tineri şi le dau încuviinţarea de a se căsători.

Gestul în sine are o semnificaţie ritualică puternică: pe lângă faptul că miri arată respectul şi recunoştinţa pentru cei care i-au crescut, prin iertare, se descarcă emoţional de gândurile rele sau alte neplăceri pe care le purtau în suflet. Purificaţi sufleteşte, mirii vor pleca astfel pe un drum nou, având blagoslovirea părinţilor care, după cum se spune în popor, le va aduce noroc şi fericire.

Ruperea colacului (turtei)

Pe vremuri, colacul miresei era făcut din aluat de pâine ca simbol al fertilităţii şi prosperităţii şi era copt de mireasă pentru a demonstra că este o bună gospodină. După ce se dansează hora miresei, naşa rupe colacul deasupra capului miresei, lucru ce simbolizează revărsarea prosperităţii asupra ei. Mireasa aruncă nuntaşilor bucăţi din colac în cele patru direcţii, răspândind prosperitate şi asupra nuntaşilor. Se spune că cei care vor gusta din turta miresei, în special fetele nemăritate, vor avea parte de noroc.

Aruncarea cu grâu şi orez

Aruncarea cu grâu şi orez peste tinerii căsătoriţi în ziua nunţii, este un obicei străvechi simbolizând forţă şi fertilitate. În trecut, aruncarea boabelor însemna alungarea din calea mirilor a spiritelor rele, curăţând astfel drumul pe care cei doi au ales să-l parcurgă împreună.

Furatul miresei

E un obicei prezent la aproape toate nunţile româneşti. Se aşteaptă ca mirele să aibă ochi numai pentru mireasa lui, altfel orice clipă de neatenţie va fi plătită. Cei care fură mireasa cer o răscumpărare sau, spre hazul tuturor, îi vor cere mirelui să îndeplinească anumite “pedepse”. Acesta va face orice sacrificiu pentru a-şi recupera soţia.

Acest obicei vine din trecut, fiind o înţelegere între mireasă, care nu voia să se mărite cu cine au decis părinţii, şi răpitorii acesteia.

Aruncatul buchetului

Mireasa se întoarce cu spatele şi aruncă buchetul la întâmplare, către grupul de fete tinere, nemăritate. Fata care prinde buchetul se va mărita următoarea.

Scoaterea voalului

Petrecerea este ţinută toată noaptea până spre dimineaţă. Spre terminarea nunţii, naşa va scoate voalul de pe capul miresei şi îi va pune un batic sau o eşarfă, simbolizând trecerea miresei de la statutul de fată la cel de femeie măritată.

Voalul miresei se aşează pe capul unei fete necăsătorite, însemnând că aceasta va putea fi următoarea mireasă. Celelalte fete vor juca o horă de adio pentru mireasă. Femeile căsătorite o prind apoi pe tânăra nevastă în horă şi dansează împreună, simbolizând acceptarea noului statut.

Trecerea peste prag cu mireasa în braţe

În vechime, mireasa trebuia să intre prima în casă nouă, folosind intrarea principală. Dacă se împiedică sau dacă păşea cu piciorul stâng, se spunea că va avea ghinion în căsnicie. De aceea, s-a format obiceiul ca mirele să o ia în braţe şi să o treacă pragul.

Originea multora dintre tradiţiile strămoşeşti se pierde în negura timpurilor. Ele au reprezentat comoara sufletească a multor generaţii dinaintea noastră şi au acumulat în timp principiile sănătoase de viaţă după care să se ghideze generaţiile care vor urma. Este de datoria fiecăruia dintre noi să păzim nealterate aceste tradiţii şi obiceiuri şi să le transmitem urmaşilor noştri.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Cultură