"Asistăm la cronica unei morţi anunţate: dispariţia ca entitate a ţăranului român şi a agriculturii tradiţionale"

Mai multe ONG-uri au lansat un apel către premierul Dacian Cioloş cerându-i acestuia să abordeze, în regim de urgenţă, problema acaparării pământurilor de către străini.
Premierul Dacian Cioloş la întâlnirea cu diaspora din Bruxelles.
Premierul Dacian Cioloş la întâlnirea cu diaspora din Bruxelles. (Mihaela Popescu)

Cu ocazia întâlnirii întâlnirii cu reprezentanţi ai comunităţii românilor din Belgia, premierului Cioloş a primit, de la reprezentanţi ai mai multor ONG-uri, o scrisoare prin care i se cere să ia urgent măsuri de reglementare strictă a tranzacţiilor cu terenuri, care să aibă ca efect sprijinirea agricultorilor români şi a micilor gospodării şi protejarea interesului naţional.

Redăm integral conţinutul scrisorii înmânate marţi premierului Cioloş, remise redacţiei Epoch Times de Agora for Life.

"Domnului Prim-Ministru al României, Dacian Cioloş

Ne facem purtătorii de mesaj ai bunicilor şi părinţilor noştri, cei care nu mai au puterea să-şi apere pământurile şi îşi abandonează menirea şi rostul milenar, vânzându-şi pământul şi devenind spectatorii unui mod de viaţă străin şi invaziv, cu consecinţe extrem de grave pe termen lung.

În numele lor, vă rugăm să abordaţi, în regim de urgenţă, problema acaparării pământurilor de către străini şi să iniţiaţi schimbarea legislaţiei în domeniu. România este singura ţară europeană în care autorităţile nu au luat măsuri legislative de protejare a terenurilor agricole, de a impune restricţii legate de cumpărarea terenurilor de către străini, după aderarea la Uniunea Europeană, astfel încât asistăm la cronica unei morţi anunţate: dispariţia ca entitate a ţăranului român şi a agriculturii tradiţionale.

Dintr-un studiu efectuat anul trecut de Transnaţional Institute pentru Parlamentul European, aflăm că nu există în România informaţii statistice oficiale cu privire la numărul străinilor care deţin terenuri agricole, dar, conform datelor din diverse surse, în prezent, 10% din suprafaţa agricolă este deţinută de investitori din afara UE, iar până la 30% este în posesia investitorilor din UE. La această suprafaţă se adaugă mai multe milioane de hectare de păduri aflate în proprietatea străinilor. Prin comparaţie cu fostele ţări din lagărul socialist şi cu Ţările Baltice, în Slovacia cetăţenii străini deţin 1%, în Republica Cehă 2,1 %, în Lituania 0,5% din total, în Letonia 2%. Conform studiului menţionat, acapararea de terenuri în UE se concentrează în statele membre din Est, România fiind prima ţintă a investitorilor.

Consecinţele pe termen lung ale achiziţiilor de terenuri agricole sunt de o gravitate extremă. În timp ce alte ţări iau măsuri stricte de protejare a terenurilor agricole împotriva fenomenului de „landgrabbing” şi consideră acapararea terenurilor agricole de către străini ca fiind subiect de securitate naţională, autorităţile române până acum nu au luat nicio măsură, prevalându-se de Tratatul de aderare.

Măsurile se impun a fi luate de urgenţă, având în vedere mai mulţi factori: ţările din jurul României au luat măsuri de protecţie. Bulgaria a impus interdicţia de a vinde terenuri agricole către străini până în 2020; Parlamentul ucrainean a decis, în noiembrie 2012, prelungirea interdicţiei existente încă din 1996, asupra vânzării terenurilor agricole, până la 1 ianuarie 2016; în Ungaria, legislaţia prevede că persoanele implicate în vânzarea de terenuri către străini să facă închisoare de până la 5 ani, iar legea adoptată recent interzice tranzacţiile imobiliare cu pământuri ce au o suprafaţă mai mare de un hectar. În Estonia, doar cetăţenii estonieni pot cumpăra teren. Toate acestea fac ca interesul pentru terenurile agricole ale României să fie uriaş. În această „vânătoare” de terenuri, ţăranul român nu are nici o şansă să reziste în faţa actorilor de pe piaţa tranzacţiilor.

Sărăcit de politicile europene (subvenţiile ajung, în final, tot la marii exploatatori ai terenurilor – 1,1% din beneficiari au primit 51,7% din subvenţii), de diferenţele în distribuirea plăţilor directe (în România se acordă, teoretic, 191 EUR/ha, în timp ce în alte ţări subvenţiile sunt de câteva ori mai mari, ajungând până la 600 EUR în Malta, sufocaţi de politicile naţionale şi de cele bancare, favorabile marilor investitori (economistul şef al BNR, dl. Valentin Lazea: „Noi avem interesul să-i scoatem din agricultură pe agricultorii de subzistenţă, pe cei care sunt mici.”), mica gospodărie ţărănească este pe cale de dispariţie, iar ţara noastră, deşi are cele mai fertile terenuri agricole, a ajuns să importe cea mai mare parte a hranei. În România, cifrele INS indică faptul că, între 2002 – 2010, au dispărut 150.000 de ferme mici, în timp ce procentul marilor ferme a crescut cu 3%.

Marele economist Virgil Madgearu demonstra în lucrările sale că protejarea şi răspândirea micii gospodării ţărăneşti „va întreţine o populaţie densă, va intensifica producţia agricolă şi va alcătui pentru producţia industrială a ţării o piaţă internă, capabilă să consume stocuri mari de mărfuri” şi că „regimul de proprietate şi de muncă ţărănească poate deveni punctul de plecare al dezvoltării unei industrii naţionale. […] Cu cât va fi mai răspândită gospodăria ţărănească mică, cu atât va dispărea mai repede şi mai complet cauza emigrării”.

Impactul pe termen lung pe care îl are fenomenul acaparării pământurilor de către străini este uriaş, atât la nivel economic, cât şi social. Iată câteva dintre efectele negative pe care le are permiterea vânzării de terenuri cetăţenilor străini sau companiilor străine:

Economic: ţăranii fără pământ, fără posibilitatea de a se întreţine, devin o povară în plus pentru bugetul de stat, îngroşând rândurile asistaţilor social.

Social: ţăranii, odată cu vânzarea pământului, îşi pierd însuşi rostul lor. Chiar termenul de „ţăran” vine din latinescul „terra” – ţară-ţăran. Un ţăran fără pământ este un non-sens. Dezrădăcinaţi, ţăranii români devin emigranţii care culeg roadele pământurilor altora. Astfel, ni se golesc satele, iar cei rămaşi intră în categoria asistaţilor social.

Totodată, acapararea de terenuri agricole duce la înlocuirea modelului tradiţional al agriculturii familiale cu mari întreprinderi agricole de tip corporatist, nespecifice pentru continentul european. Noile mari întreprinderi agricole nu oferă decât foarte puţine locuri de muncă: Emiliana West Rom, care acţionează în vestul ţării, asigură locuri de muncă pentru doar 99 de oameni, având o suprafaţă de 11.000 ha, iar Transavia, din jud. Cluj, care deţine 12.000 ha teren, a generat un număr extrem de redus de locuri de muncă. Corelaţia dintre fenomenul acaparării terenurilor şi creşterea sărăciei în mediul rural este dovedită.

Mediu: degradarea solului şi a mediului prin practicarea agriculturii intensive, consumatoare de produse agrochimice, în locul agriculturii familiale bazate pe practicile agricole sănătoase. În ţările care au trecut prin experienţa agriculturii industrializate, efectele s-au concretizat în distrugerea, aridizarea şi deşertificarea terenurilor, reabilitate cu costuri uriaşe, suportate de toţi cetăţenii. Pe termen mediu şi lung, micile proprietăţi şi-au dovedit productivitatea incomparabil mai ridicată, prin faptul că necesită investiţii mai mici şi nu afectează mediul.

Securitate: este pusă în pericol suveranitatea alimentară şi, pe termen lung, chiar securitatea alimentară. În contextul în care terenurile sunt exploatate de mari corporaţii care exportă produsele, în care actorii implicaţi în procesul de acaparare sunt din zone din ce în ce mai diverse, fiind din ce în ce mai mult vorba de fonduri de investiţii, bănci, care cumpără terenuri doar pentru speculaţii financiare, iar terenurile agricole din ţara noastră, care, teoretic ar putea hrăni 80 de milioane de oameni, nu reuşesc să mai hrănească nici măcar cele 19 mil. de oameni care trăiesc în România, ţara noastră importând 80% din alimente.

Micii fermieri sunt obligaţi să reducă preţurile, fiind excluşi, treptat, de pe piaţă. De asemenea, „problema acaparării terenurilor nu este doar cine deţine terenurile şi cum sunt distribuite, dar şi cum sunt ele întrebuinţate”, destinaţia lor finală fiind determinată de marjele de profit.

Efectele apariţiei marilor întreprinderi agricole de tip corporatist sunt cu atât mai grave cu cât schimbările pe care le determină sunt ireversibile.

Toate aceste efecte negative, coroborate cu starea de fapt detaliată în cadrul acestei scrisori, demonstrează că permiterea vânzării de terenuri cetăţenilor străini sau companiilor străine nu protejează interesul naţional nici faţă de activitatea economică, nici faţă de exploatarea resurselor naturale. Această situaţie reprezintă o încălcare a Art. 135, alin.2 din Constituţia României, care stipulează: „Statul trebuie să asigure protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, respectiv protejarea intereselor naţionale în activitatea economică şi exploatarea resurselor naturale în concordanţă cu interesul naţional.”

Cu toate că agricultura a fost declarată, de către toate guvernele precedente, drept „prioritate zero”, situaţia ţăranilor români şi a satelor este din ce în ce mai dramatică. Politicienii de până acum au ignorat faptul că „Micii fermieri constituie coloana vertebrală a agriculturii europene şi sunt benefici pentru Europa în multe feluri: consolidează securitatea alimentară, producând din abundenţă o hrană sănătoasă şi de origine cunoscută; contribuie la suveranitatea alimentară, prin crearea unor pieţe locale bazate pe lanţuri alimentare scurte producător-consumator şi care reduc dependenţa de pieţele globale şi vulnerabilitatea la şocurile produse de variaţia preţurilor; protejează mediul şi biodiversitatea locală, prin practicarea unei forme de agricultură neconvenţională şi diversificată (care utilizează substanţe chimice în cantitate mai redusă şi se bazează pe ciclurile naturale de regenerare); în fine, conferă dinamism zonelor rurale, prin crearea de locuri de muncă şi contribuie la viaţa comunităţii rurale bazate pe cultură şi tradiţii alimentare locale.” (Comitetul Economic şi Social European, 2015)

Nutrim speranţa că un guvern tehnocrat, condus de un Prim-Ministru având strânse legături cu agricultura, va lua de urgenţă măsurile necesare pentru a stopa fenomenul înstrăinării pământurilor.

Aşa cum alte state membre UE au găsit benefic să adopte o legislaţie, la nivel naţional, care face ca vânzarea de terenuri agricole către străini să fie cvasi-imposibilă, în acelaşi mod poate şi ţara noastră să reglementeze, la nivel naţional, tranzacţiile terenurilor agricole, dacă există voinţă decizională. Pământul este cea mai valoroasă resursă pe care o mai avem, ca ţară.

În contextul:

– creşterii demografice la nivel mondial, nevoia de hrană va fi din ce în ce mai acută în următoarele decenii.

– tendinţei crescânde a transferului industriei către ţări/continente unde mâna de lucru este mult mai ieftină ca aceea a României, exploatarea agricolă a terenurilor va avea din ce în ce mai multă importanţă. De aceea, păstrarea terenurilor în proprietatea cetăţenilor români devine, mai mult ca oricând, o necesitate strategică. Iar continuarea permiterii înstrăinării terenurilor şi neimpunerea niciunei restricţii la nivel naţional, aduce atingere siguranţei naţionale şi a interesului naţional a cărui protejare este impusă de Articolul 135, alin.2 din Constituţia României. În paralel, odată cu pierderea pământului, ne pierdem, ireversibil, suveranitatea.

Vă solicităm, aşadar, să luaţi de urgenţă măsuri de reglementare strictă a tranzacţiilor cu terenuri, care să aibă ca efect sprijinirea agricultorilor români şi a micilor gospodării şi protejarea interesului naţional

Semnatarii scrisorii sunt Agora for Life, Asociaţia Grupul de Intervenţie Civică, Asociaţia Creştem România Împreună, Agent Green, Asociaţia Speologică Exploratorii, New Environmentalist - UK, Canada Save Roşia Romanian Activists Worldwide (Raw), RomBel, Asociaţia Rost, TERRA Mileniul III, Asociaţia Biosilva, Asociaţia Aport, Terra Naturalis, Asociaţia Daţi-mi România Înapoi, Asociaţia Mişcarea pentru Implicare Civică, RFE – România Fără Ei, Asociaţia pentru Dezvoltare Comunitară Durabilă ALUTUS, Ateliere Fără Frontiere, Asociaţia ANTIQVA, Rezistenţa Pungeşti, Asociaţia REPER21, Asociaţia Salvaţi Dunărea şi Delta (SDD), Asociaţia Ecopolis, Asociaţia CORFOO, Asociaţia Ecologică Turismverde, Asociaţia 2Celsius, Alin Bogdan Buzescu, ex preşedinte CATAR (Confederaţia Asociaţiilor Ţărăneşti din România), membru Cooperativa Walachia, Viorel Boldiş, poet

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Interne