Căsătorie sau castitate? Povestea unui proverb chinezesc

Chinezii credeau că Cerul, nu muritorii, avea ultimul cuvânt asupra destinului unei persoane
.
. (Xin Yuan şi Yun Shang/Epoch Times)

În China antică, văduvele care decideau să nu se recăsătorească erau considerate modele de loialitate şi castitate. În acelaşi timp, când venea vorba de evenimente majore ce schimbă viaţa cuiva, chinezii credeau că Cerul, nu muritorii, avea ultimul cuvânt asupra destinului unei persoane. Acest principiu se regăseşte în basmul inspirat din proverbul "Aşa cum ploaia cade din cer, mama ta trebuie să se căsătorească".

Cu mult timp în urmă, trăia un savant numit Zhu Yaozong, al cărui tată s-a îmbolnăvit şi a murit pe când el avea doar un an. Mama lui, dorind să evite introducerea unui părinte vitreg în viaţa fiului ei, l-a crescut singură. Când s-a făcut mare, Yaozong a plecat să studieze cu un profesor numit Zhang Wenju.

Cu instruirea strictă a profesorului Zhang, Yaozong s-a dovedit a fi un elev capabil. La 15 ani el a trecut examenul imperial la nivel judeţean iar la 18 ani a atins cel mai înalt grad şi a fost primit în audienţă de împărat. Acesta a fost atât de impresionat de realizările tânărului încât a aranjat ca el să se căsătorească cu o prinţesă.

În acest moment, Yaozong s-a gândit la mama sa, care a rămas singură de dragul lui, şi i-a spus împăratului despre sacrificiile ei. Mişcat, împăratul a ordonat imediat construirea unei cupole în oraşul natal a lui Yaozong în onorarea văduvei caste.

Dar atunci când noul savant imperial s-a întors acasă şi i-a spus mamei sale veştile bune, bucuria ei s-a transformat în îngrijorare. În perioada în care fiul ei era plecat în capitală, ea s-a apropiat de profesorul Zhang şi cei doi se logodiseră. Îşi planificau nunta, asteptand întoarcerea lui Yaozong.

Şocat, Zhu s-a prosternat plângând în faţa mamei sale, spunându-i: "Mamă, în cazul în care acest lucru este adevărat, atunci înseamnă că l-aş fi înşelat pe împărat. Aceasta este o crimă care justifică exterminarea întregii noastre familii!"

Mama lui a început să plângă, de asemenea. Ea era deja logodită cu profesorul Zhang, dar în acelaşi timp ştia gravitatea înşelării împăratului. În cele din urmă, ea a zis: "Fie ca soarta noastră să fie decisă de Cer."

În timp ce vorbea, a luat una dintre fustele ei de mătase şi a dat-o lui Zhu. "Fiul meu, te rog să-mi faci o favoare şi să speli mâine această fustă de mătase pentru mine. Dacă se usucă până la căderea nopţii, atunci voi anula nunta. Dacă e încă udă, atunci vom duce la îndeplinire aranjamentele". Zhu a acceptat.

A doua zi a fost o vreme clară şi luminoasă. În timp ce o spăla, Zhu Yaozong s-a gândit fericit că pe o astfel de vreme bună uscarea nu doar a unei, ci chiar a 10 fuste nu ar fi nicio problemă. Dar nu a avut vreme să spele fusta şi s-o întindă la uscat în curte, că nori de furtună s-au adunat ameninţător şi în scurt timp a început o ploaie torenţială. La miezul nopţii, fusta era mai umedă decât fusese atunci când Yaozong o terminase de spălat.

Văzând asta, mama lui Yaozong i-a spus, "Fiul meu, la fel cum ploaia cade din cer, mama ta trebuie să se căsătorească. Nu te poţi opune voinţei Cerului."

Deşi Yaozong s-a întristat şi şi-a deplâns nenorocirea, din cauza circumstanţelor el nu a avut de ales. La întoarcerea în capitala imperială, afându-se încă o dată în prezenţa împăratului, Yaozong a vorbit deschis despre căsătoria mamei sale cu Zhang Wenju, precum şi rezultatul înţelegerii lor. Apoi s-a pregătit pentru pedeapsă.

Auzind povestea lui Yaozong, împăratul a evaluat problema şi a spus, "Această unire a fost aranjată de Cer. Să nu intervenim."

De atunci, expresia "Aşa cum ploaia cade din cer, mama ta trebuie să se căsătorească" (Tian Yao Xia Yu, Niang Yao Jia mici) a devenit un proverb folosit pentru a indica faptul că ceea ce a fost predestinat nu poate fi desfăcut.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Cultură