Călătoria unei familii în realizarea dorinţei pe care o nutrim cu toţii pentru viitor: „Adevărul restaurat în educaţie. Bunătatea renăscută în familii. Frumuseţea redată lumii.”
Biografia fostului dictator comunist chinez, Jiang Zemin, este plină de contradicţii şi minciuni. Epoch Times începe o serie de articole ce doresc să demistifice istoria unuia dintre cei mai mari criminali ai istoriei moderne a Chinei.
Biografia fostului dictator comunist chinez, Jiang Zemin, este plină de contradicţii şi minciuni. Epoch Times începe o serie de articole ce doresc să demistifice istoria unuia dintre cei mai mari criminali ai istoriei moderne a Chinei.
Lui Jiang Zemin îi plăcea să dea oamenilor impresia că este un cunoscător al cântecului şi dansului. El putea cânta la mai multe instrumente muzicale, printre care pianul, erhu, şi chitară. Atât de mare era dorinţa lui Jiang de a-şi scoate în evidenţă capacităţile sale muzicale că pierdea adesea din vedere decenţa. O astfel de ocazie a fost pe 30 martie 1999, dată la care Jiang a vizitat oraşul natal al lui a lui Mozart, Salzburg, însoţit de preşedintele Austriei, Thomas Klestil
Jiang Zemin a participat la cea de-a patra sesiune de instruire. Aceasta a avut loc sub auspiciile Universităţii Centrale Nanjing şi a fost predată de profesori familiarizaţi cu subiectele relevante pentru agenţii speciali. După terminarea sesiunii, un student putea fi admis direct la Universitatea Centrală, şi acesta este modul în care s-a înscris şi Jiang.
Ascensiunea de pe poziţia de şef de secţie: un afemeiat calculat care foloseşte înşelăciunea, minciuna, lauda şi promisiunile false pentru a urca pe scara ierarhică (1956–1985)
Ascensiunea de pe poziţia de şef de secţie: un afemeiat calculat care foloseşte înşelăciunea, minciuna, lauda şi promisiunile false pentru a urca pe scara ierarhică (1956–1985)
Jiang îşi schimbă poziţia faţă de revolta studenţilor din Shanghai; Linguşeşte oficialii din eşalonul superior pentru a putea să progreseze (1985-1989)
Chiar dacă Jiang Zemin a format o facţiune pentru a prelua controlul deplin în Shanghai, cetăţenii s-au plâns neîncetat de dificultăţile întâmpinate pe parcursul celor doi ani ai lui ca primar. În 1986, economia de piaţă în multe alte zone ale ţării era bună. În timp ce restul ţării era bucuroasă de a vedea în sfârşit o ofertă sporită de bunuri, oamenii din Shanghai au trebuit încă să utilizeze cartele pentru raţii pentru multe dintre cumpărăturile lor.
