Orice pentru putere: povestea adevărată a dictatorului chinez Jiang Zemin: Capitolul 1 (2)

Capitolul 1
Capitolul 1 (Luis Novaes / Epoch Times)

Poate cel mai absurd capitol legat de biografia lui Jiang Zemin este un articol intitulat "Soţia unui martir şi jurământul de a creşte un orfan," [9], apărut în ediţia din octombrie 2002 a fiţuicii "Viaţa Sucursalei din Guangdong a PCC" - o publicaţie lunară de partid sponsorizată de către Departamentul de organizare al Comitetului Provincial PCC din Guangdong, care este condusă de un adept şi apropiat al lui Jiang Zemin, şeful de partid din Guangdong, Li Changchun. Circulaţia acelui număr a ajuns la aproape 2 milioane de copii, şi a cimentat mitul confirm căruia Jiang Zemin a fost "copilul adoptiv al unui martir."

O lună mai târziu, la Congresul al şaisprezecelea al PCC, în noiembrie 2002, Li Changchun, omul creditat cu emiterea menţiunilor false ale trecutului lui Jiang, a fost promovat ca membru în Comitetul PCC permanent de elită al Biroului Politic. Un an mai târziu, MediaInChina.com a raportat că "Viaţa Sucursalei din Guangdong a PCC" a fost scoasă din circulaţie la 29 noiembrie 2003, din cauza îndrumărilor primite din partea unui oficial însărcinat cu supravegherea ziarelor şi publicaţiilor guvernamentale.

Li Changchun nu a precupeţit nici un efort de a-i oferi suport lui Jiang pentru a-şi avansa propria carieră, în timp ce Robert Kuhn susţine în versiunea chineză a cărţii sale că "adoptarea" a trecut prin proceduri legale. S-ar părea că ei au crezut că cel mai eficient mod de a păcăli publicul ar fi să menţioneze "procedurile legale", prin care se presupune că a trecut Jiang. Dar Jiang Zemin a uitat ceva: în anii 1930, capul unui clan de familie avea toată puterea de decizie, şi o adopţie nu avea nevoie de nici un act legal, deoarece la acel moment nu existau astfel de legi.

Jiang Zemin nu s-a oprit după ce şi-a "reparat" filiaţia: el a simţit nevoia să primească confirmarea de la Wang Zhelan, mătuşa lui văduvă şi "mama adoptivă", şi a familiei ei. Jiang ştia necesitatea de a investi în relaţia cu ele, aşa că a început s-o viziteze pe mătuşa lui din când în când. Niciodată nu s-a dus în vizită cu mâinile goale. Jiang a adus întotdeauna cadouri, surprinzând plăcut atât mama cât şi fiicele. Oamenii au sentimente, şi, ca atare sunt predispuşi natural la naivitate. Şi în acest caz, minciunile lui Jiang despre filiaţia proprie erau numai în beneficiul lui Wang Zhelan şi a familiei ei.

Pentru Jiang Zemin, având rădăcinile "dintr-o familie de martir" în dosarul sau nu a fost obiectivul final. Acest context i-ar fi dat puţin de câştigat. El avea nevoie de patronajul unor oficiali de rang înalt, pentru a avansa în continuare din punct de vedere politic. Acesta a fost motivul pentru care Jiang a început să caute comunişti seniori afiliaţi cu Jiang Shangqing.

Un Jiang Zemin care se baga sub pielea oricui

În 1982, Jiang Zemin, directorul adjunct de atunci al Comisiei de Import Export a Chinei, a fost încântat să afle că vice-premierul Consiliului de Stat, Zhang Aiping, lucra pe vremuri pentru comitetul special PCC din nord-estul provinciei Anhui. Jiang a încercat să afle ce obiceiuri şi interese avea Zhang Aiping. Atunci când a descoperit că Zhang Aiping iubea caligrafia, el a venit cu o idee care i-ar fi plăcut lui Zhang.

La sfârşitul unei reuniuni, Zhang Aiping s-a auzit strigat de cineva din spate: "Vice Premier Zhang!" S-a întors şi l-a văzut pe Jiang Zemin, directorul adjunct de atunci al Comisiei de Import Export a Chinei. Zhang şi Jiang se întâlniseră anterior de câteva ori, cu treburi legate de funcţii. Jiang a alergat să-l prindă din urmă pe Zhang, şi l-a întrebat cu atenţie "Vi-l mai amintiţi pe Jiang Shangqing?" "Bineînţeles că da. Am fost prieteni buni ", a replicat Zhang. "Ce regretabil că a murit de tânăr." Jiang, asumându-şi un aspect reflexiv, a ridicat glasul cu o octavă şi a zis, "El a fost tatăl meu adoptiv!" Zhang Aiping a fost atât de surprins de către remarca bruscă şi ciudată că a rămas fără grai.

Zhang Aiping l-a întâlnit pe Jiang Shangqing în timpul războiului de rezistenţă împotriva Japoniei; Jiang Shangqing a fost însărcinat de PCC pentru a lucra cu Zhang în Comitetul Special din nord-estul provinciei Anhui. Jiang Shangqing a murit la vârstă de douăzeci şi opt de ani în 1939, când Zhang Aiping a avea douăzeci şi nouă de ani. Jiang Zemin, ştiind că Zhang Aiping era iscusit la caligrafie, i-a solicitat o monstră de caligrafie, dorind să-o pună pe piatra funerară nouă a lui Jiang Shangqing. Manevra a fost atât de eficientă încât nu numai că i-a provocat lacrimile lui Wang Zhelan şi celor două fiice ale sale, dar de asemenea l-a convins pe Aiping Zhang că Jiang era într-adevăr "fiul adoptiv" al celui mai bun prieten al său.

Toată lumea ştie că Jiang Zemin îşi datora postul de primar din Shanghai lui Wang Daohan, care l-a recomandat pe Jiang datorită faptului că Jiang a pretins că era fiul adoptat a lui Jiang Shangqing. În perioada timpurie a războiului de rezistenţă împotriva Japoniei, sau "perioada de cooperare între comunişti şi naţionalişti" aşa cum este cunoscută, Jiang Shangqing a fost superiorul direct a lui Wang Daohan. La acea vreme, Jiang Shangqing, un comunist, a fost făcut responsabil cu formarea unui "front unit" [10] cu forţele locale, guvernamentale şi locale armate ale Partidului Naţionalist (Koumintang, sau KMT) din Anhui, şi pentru eforturile sale a câştigat recunoaşterea lui Sheng Zijin, Comisarul şi Comandantul de Securitate din Districtul de administraţie al şasea al guvernului naţionalist din Anhui. Unul dintre lucrurile pe care Jiang Shangqing le-a făcut a fost să plaseze un grup de comunişti sub acoperire din Shanghai şi Jiangsu în toate administraţiile judeţene de sub Sheng Zijin. Wang Daohan a fost unul dintre ei.

Atunci când Jiang Zemin a lucrat în uzina de automobile nr.1 din oraşul Changchun, Wang Daohan era ministrul adjunct al Ministerului Industriei de Maşini. După ce Jiang a aflat de legătura dintre Wang Daohan şi Shangqing Jiang, a stat pe aproape de Wang şi s-a referit la el ca "profesorul binevoitor". Cu ajutorul şi sprijinul lui Wang, cariera politică a lui Jiang a fost uşoară şi lipsită de evenimente. Cu toate acestea, după ce Jiang a câştigat puterea supremă în China, el a călătorit la Shanghai pentru a-şi vedea toţi protectorii, cu excepţia lui Wang Daohan. Pentru aceasta Jiang Zemin este considerat în Shanghai "un peşte bădăran fără conştiinţă."

Jiang Zemin n-a fost mulţumit cu conexiunile pe care le făcuse cu Wang Daohan şi Aiping Zhang. Era hotărât să nu lase neclintită nici o piatră care ar fi ajutat la avansarea lui.

Pe vremea când Zhao Ziyang era şeful Partidului Comunist, Jiang Zemin a constatat că îi lipseau oportunităţile de a intra în graţiile lui Zhao, şi a început să încerce alte moduri, mai pe ocolite, pentru a-l aborda. Un astfel de mod a fost acela de a-i cunoaşte secretarii lui Zhao; un scandal, în care Jiang a transformat un secretat al lui Zhao într-un "coleg din oraşul său natal," a devenit ţinta glumelor la Zhongnanhai. Fostul lider militar al Comisiei Militare Centrale al PCC, generalul Hong Xuezhi, era originar din Jinzhai, provincia Anhui. Jiang l-a lăsat pe Hong să afle că el, de asemenea, era din Anhui, şi au împărtăşit, prin urmare, acelaşi oraş natal.

Alegerea cuvintelor cu atenţie, pentru a se strecura pe lângă adevăr este probabil, semnul distinctiv al vieţii politice a lui Jiang Zemin.

După ce Jiang Zemin a reuşit să se ridice tot mai sus din punct de vedere politic, i-a crescut teama că trecutul său adevărat va fi dezvăluit. El nu şi-a menţionat tatăl său biologic, şi în mod deliberat s-a distanţat de propria sora şi frate, ascunzând relaţiile cu ei. Ce s-a întâmplat cu rudele sale adevărate? Sora mai mare a lui Jiang a fost etichetată "de dreapta" [11] în cursul epurării intelectualilor în anii 1950, a căzut în dizgraţie şi a fost trimisă înapoi în oraşul natal, pentru a supravieţui cu opt yuani pe lună. [12] Temându-se ca trecutul său de familie trădător ar fi expus, Jiang nu a îndrăznit să-i ofere propriei sale surori o mână de ajutor. Potrivit lui Robert Kuhn, Jiang la acel moment trimitea mai mult de zece yuani pentru fiecare dintre cei doi veri (fetele lui Jiang Shangqing) în fiecare lună; [13] nimic, cu toate acestea, nu i-a fost dat sorei lui.

După ce s-a mutat la Zhongnanhai, Jiang Zemin a arătat un talent pentru nepotism, mărturie stând felul în care le-a tratat pe cele două verişoare. Să luăm în considerare cazul de la Şcoala bilingvă Shiming din Yangzhou, care primeşte elevi de la grădiniţă până la liceu, şi este una dintre şcolile cele mai mari şi cele mai bine echipate în Yangzhou. Deşi oficial este sponsorizată de Crucea Roşie din China, din spatele scenei este condusă de fiica lui Jiang Shangqing mai mare, Jiang Zeling. Pentru confirmare nu este nevoie de remarcat decât faptul că site-ul oficial al şcolii poartă inscripţii ale lui Jiang Zemin. Similar a fost modul în care o bancă, acţionând pe baza unei directive a lui Jiang Zemin, i-a acordat un împrumut lui Tai Zhan, fiul lui Jiang Zeling, pentru afacerea sa, fără a-i cere garanţiile necesare - imobiliare, proprietăţi personale, etc, dictate de Legea Chineză de Garantare.

Chiar mai lipsit de scrupule s-a dovedit Jiang Zemin în promovarea lui Jiang Zehui, a doua fiică a lui Jiang Shangqing, pe poziţii înalte. Conform rapoartelor oficiale, Jiang Zehui a crescut din lector la Universitatea Agrară din Anhui la Director adjunct al Comitetului Permanent al Congresului Poporului din provincia Anhui şi preşedinte, precum şi şef al Partidului la Universitatea Agricolă din Anhui. La scurt timp după ce a urcat pe scara ierarhică din nou, a aterizat în funcţia de Preşedinte al Institutului de Silvicultură din China şi a devenit membră a Comitetului de Partid de la Biroul de Stat Forestier al Chinei. Alte titluri pe care ea le deţinute includ: membră a Conferinţei Politice Consultativă a Poporului Chinez (CPPCC), director adjunct al Comisiei pentru Populaţie, Resurse şi Mediu la CPPCC, membră a Comitetului Permanent al Asociaţiei pentru Ştiinţă şi Tehnologie a Chinei, director al Comitetului de lucru pentru Popularizarea ştiinţei, membră a Comisiei de Grade Academice al Consiliului de Stat; Co-preşedinte al consiliului de administraţie al Organizaţiei Internaţionale a Viei şi Bambusului, preşedinte al Societăţii Florale din China, preşedinte al Societăţii Industriei de Bambus din China; şi preşedinte al Federaţiei de Silvicultură din China, printre altele.

Atunci când a murit Jiang Shangqing, Zeling - fiica sa în vârstă de trei ani şi Zehui - în vârstă de un an şi patru luni, au avut numai o imagine vagă a tatălui lor. Cele două surori au înţeles foarte bine că nu toţii puii de "martiri revoluţionari" s-ar putea ridica la poziţii înalte. Ele au beneficiat de un sprijin limitat de la tatăl lor, Jiang Shangqing, şi în anii de după moartea lui cele două au trăit în lipsuri. Jiang Zemin, pe de altă parte, exploatând pe deplin rolul tatălui lor pentru câştig personal, folosindu-l pentru a se conecta cu înalţii funcţionari precum Wang Daohan şi Aiping Zhang şi de a urca în carieră, s-a îndatorat pentru susţinerea lor. Puţini şi-ar fi putut imagina statutul de care cele două surori se bucură astăzi, dacă Jiang Zemin nu ar fi îngropat adevărul despre trecutul familiei sale. Cinstea că tatăl lor a fost un "martir revoluţionar" a fost pe deplin exploatată de către vărul Jiang Zemin. Pentru acest motiv, cele două surori au exercitat în mod voluntar "auto-constrângere", vorbind şi acţionând cum a dorit Jiang Zemin.

Dar adesea, după cum viaţa vrea, minciunile şi şmecheriile sunt expuse atunci când o persoană este luată de val. La un moment dat câţiva prieteni vorbeau cu Jiang Zehui, şi una a spus, "Eşti atât de norocoasă să ai un frate ca Jiang Zemin. Uită-te unde te-a adus. "

Jiang Zehui i-a răspuns, "Greşeşti. El este cel care e norocos. A avansat atât de rapid, deoarece are familia noastră în spatele lui. Fără familia noastră el ar fi fost catalogat ca făcând parte din cele "Cinci categorii negre "[14]. Unul dintre prietenii ei, a întrebat apoi timid," nu a fost el adoptat de mama ta? Jiang Zehui a răspuns, "Viaţa a fost atât de grea pentru noi atunci. Mama mea a sperat chiar că rudele ei să ne adopte pe noi. Cum ar fi fi putut ea să adopte copii altor oameni? Mai mult, familia lui era bogată, a noastră era foarte săracă. Ei nici nu voiau să ne vadă în acele zile. Abia mai târziu s-au schimbat, atunci când au descoperit că ar putea să ne folosească ... Cine a beneficiat de cine, atunci? Ştim foarte bine".

Chiar dacă luăm în considerare doar istoria scrisă de Jiang Zemin, neconcordanţele abundă. Pentru a-şi acoperi trecutul familiei de trădători, Jiang a afirmat că el a fost implicat activ în "activităţile revoluţionare" şi mişcarea patriotică în timp ce era elev la şcoala elementară şi liceu. Dar de fapt, Jiang a fost ocupat în schimb urmărind, datorită averii tatălui său, hobby-uri precum muzica, şahul, caligrafia, şi pictura.

Când a venit vremea pentru colegiu, Jiang, într-o mişcare mai degrabă nedemnă pentru un patriot, n-a mers la fosta Universitate Centrală care fusese mutată în vestul Chinei, ci la Universitatea Centrală din Nanjing - o instituţie condusă de guvernul marionetă japonez. Scuza lui a fost că prin prin studiul ştiinţei acolo, va "salva China". Dacă intenţia lui era de a se descrie ca o persoană care a vrut să salveze China prin intermediul ştiinţei şi care a fost dezinteresat în politică, atunci aceasta este în contradicţie cu reprezentarea în noua biografie a lui Kuhn, care susţine că Jiang a fost un participant entuziast în activităţile subterane ale PCC de la şcoală şi mai târziu s-a alăturat Partidului şi a devenit un activist PCC în Shanghai.

Cu toate acestea, nici unul dintre numeroasele "evenimentele revoluţionare" la care Jiang Zemin a participat nu pot fi verificate, precum susţine cartea lui Kuhn. De exemplu, să luăm incidentul binecunoscut sub numele de "demonstraţia de la 23 iunie" împotriva lui Jiang Jieshi [15] despre care istoria scrisă de comunişti afirmă că a fost organizată de către PCC. Conform analelor comuniste, în acea zi, în 1946, comuniştii Zhou Enlai, Wu Xueqian, Qiao Shi, şi Qian Qichen au condus un marş în Shanghai unde au participat peste cincizeci de mii de oameni provenind din 300 grupuri şi organizaţii. Dar nici până azi nu au fost găsite înregistrări sau martori de vreun fel care să dovedească că Jiang Zemin, atunci un "comunist subteran," a luat parte la marş sau i-a fost alocată vreo sarcină de PCC.

"Experienţe revoluţionare" ale lui Jiang Zemin au fost proiectate în moduri care s-au potrivit de minune nevoilor sale.

Aranjamentul istoriei a dictat o filiaţie ruşinoasă pentru clovn, aşa cum tot istoria a fost cea care i-a permis să acceadă la putere prin forţa înşelăciunii şi ipocriziei. Când istoria va alege să se descotorosească de el, va pregăti martori din acea perioadă pentru a dezvălui toate detaliile ascunse din jurul său şi a carierei sale, astfel încât un avertisment va fi dat generaţiilor care vor veni. Aceasta este voinţa Cerului.


[9] "orfan", în acest caz se referă la Jiang Zemin, al cărui unchi a murit.

[10] O alianţă favorabilă, temporar politică, care ar putea avansa obiectivele PCC. PCC a folosit strategic "fronturi unite," de multe ori pentru manipulare, de-a lungul anilor.

[11] Aşa cum este folosit în China postrevoluţionară, termenul se referă la persoanele ne-comuniste sau la cele care nu sunt în conformitate cu gândirea maoistă .

[12] Aproximativ un dolar.

[13] Robert Kuhn, Omul care a schimbat China, 69.

[14] Referindu-se la etichetarea PCC a cinci grupuri paria: proprietarii de pământ, ţărani bogaţi, reacţionari, elemente negative şi elemente de dreapta. Ei au fost ţintele atacurilor şi epurărilor sociale ale PCC în diversele campanii politice.

[15] De asemenea, cunoscut sub numele de Chiang Kai-shek, fostul lider al naţionaliştilor (KMT), care s-a mutat şi mai târziu a condus Taiwan-ul după ce a pierdut lupte-cheie în China continentală împotriva PCC.

Înapoi la Cuprins

alte articole din secțiunea Opinii