Gaudeamus 2016. „Efectele secundare ale vieţii” - Vlad Zografi şi „infinitul dinăuntru”

În prezentarea romanului lui Vlad Zografi, Gabriel Liiceanu ne strecoară „recomandarea”: un roman excelent pentru oameni inteligenţi.

Filosoful ar fi putut să se oprească aici dacă nu ar fi dorit să explice că omul de ştiinţă, melomanul, dramaturgul, eseistul, romancierul şi gânditorul Vlad Zografi a realizat o sinteză extraordinară a gândirii sale despre interiorul fiinţei umane, sub forma atrăgătoare a literaturii.

Există două personaje principale în roman: omul de ştiinţă şi autistul. În momentul în care omul de ştiinţă face o trecere în revistă a etapelor din istoria fiinţei şi ajunge la un personaj- omul- tot ceea ce ştia şi putea demonstra cu mijloacele ştiinţei, dispare în momentul în care are de-a face cu „un nou tip de infinit”- „infinitul dinăuntru” sau interioritatea fiinţei umane.

Cum este posibilă alăturarea celor două personaje în roman? Gabriel Liiceanu dă o explicaţie prin faptul că autismul este interioritatea care se refuză şi care nu se exprimă, pentru că ajungem astfel, în interioritatea neaccesibilă.

Dacă ne copleşeşte complexitatea romanului, se pare că suntem pe drumul cel bun, de vreme ce autorul crede că ceea ce este important pentru noi este ambiguu şi contradictoriu, el găsind astfel cu cale să se exprime printr-un roman polifonic.