Ziua 77. "De 27 de ani sperăm într-o schimbare în bine. Să nu rămânem pe veci cu blestemul ăsta – săraci într-o ţară bogată"
alte articole
La fel ca în fiecare seară de la adoptarea OUG 13, protestatarii #rezist au revenit în Piaţa Victoriei, pentru a cânta imnul României şi a cere demisia lui Grideanu, Dragnea şi Tăriceanu.
Rămaşi câteva zeci după ce la un moment dat au fost 600.000, protestatarii transmit prin prezenţa lor la Guvern, în numele celor mulţi care s-au revărsat în stradă mânaţi de aceleaşi idealuri ca şi ei, că flacăra rezistenţei este încă vie şi că abuzul, corupţia şi refuzul asumării responsabilităţii faţă de ţară nu pot fi acceptate. Prin protestul lor, oamenii cer, seară de seară, plecarea corupţilor din demnităţile publice şi schimbarea modului în care este condusă România, ajunsă, după câteva decenii de comunism şi alte câteva de baronat al continuatorilor foştilor nomenclaturişti, o ţară bogată locuită de oameni săraci, unde corupţii prosperă.
"De 27 de ani, să tot sperăm într-o schimbare în bine şi să rămânem săraci într-o ţară bogată e dureros. De ce? Pentru o mână de pungaşi care au pus întâmplător mâna pe putere, au profitat de naivitatea celor de la ţară, de naivitatea pensionarilor. Dar de ce, domnule, să suporte şi tineretul mizeria prin care am trecut noi? Că până în '89 înţeleg că nu s-a putut, era Moscova, era Rusia care ne copleşea, dar după '89 nu a mai fost Rusia şi au venit cozile de topor aici – eşalonul doi practic a venit – şi a pus mâna pe putere şi au făcut pe dracu' în 4 să nu-i mai dea nimeni jos, şi-au împărţit resursele ţării, au făcut legi care să-i apere pe infractori, inclusiv pe ei şi clanul lor şi au zis: gata, aşa rămâne de acum încolo", deplânge un protestatar soarta ţării unde se fură ca în codru.
"Ei îşi fac averi pe vreo trei generaţii. Ne-am trezit cu miliardari făcuţi într-un an, doi, trei. Un om de afaceri german a spus că, pentru ca el să ajungă milionar, au muncit trei generaţii din familia lui. La noi, după un an, doi, trei, ne-am trezit cu milionari de carton, peste noapte. E clar că din furat.
De asta vin, încerc să sprijin şi eu cât pot pe aceşti tineri, pe ceilalţi cetăţeni care speră totuşi să nu rămână pe veci cu blestemul ăsta – săraci într-o ţară bogată. Cine are puţină geografie economică în cap şi se uită pe harta Europei... noi, ca resurse naturale, raportat la numărul de locuitori suntem pe locul doi, după Franţa. Păi noi ar trebui să o ducem aici... Nu degeaba s-a spus într-un timp că am fost grânarul Europei. Ar trebui să o ducem cum o duc francezii sau italienii. Italia nu are nici pe departe resursele noastre.
Te gândeşti, domnule, ce sunt în această ţară? Sclav, locuitor, cetăţean? Aş vrea să fiu cetăţean, într-un stat de drept, dar uite că nu se poate. Şi din 1001 de astfel de motive mă aflu aici, încerc să-i sprijin pe ceilalţi cetăţeni, copiii de aici, ca măcar ei să nu mai treacă prin ce am trecut noi de 27 de ani când în '89 am crezut că ne-a pus Dumnezeu mâna în cap. Ne-am gândit că dacă am scăpat de comunism, o ţară bogată cum e România, o să ne ridicăm destul de repede... de unde?!
De ce? Pentru o mână de nenorociţi, pentru că a venit eşalonul doi şi au pus mâna pe putere, şi au împărţit resursele ţării şi şi-au pus găştile lor. În oraşe te mai poţi informa cât de cât, dar la ţară e dezastru. PSD a pus mîna pe foarte mulţi primari din provincie şi vă daţi seama ce uşor dictează având de-a face cu oameni simpli din satul respectiv. E suficientă o simplă recomandare a acestuia şi tot satul va vota orbeşte. Şi apoi ne trezim la alegeri că PSD câştigă cu un scor de maidan, de nu îţi explici. Şi atunci, te întrebi, ce se alege de ţara asta în final? Unde o să ajungem? Pentru motivul ăsta şi pentru alte 1000 pe care le simţim în fiecare zi vin aici şi încerc şi eu să mă manifest cât e posibil să ridicăm cât mai mulţi oameni", adaugă protestatarul.
Soluţia pentru ca schimbarea să se producă este ca lumea să iasă în stradă, crede un alt protestatar, ca tinerii să iasă şi să îşi ceară drepturile.
"Noi am ieşit, v-am zis, la Revoluţie din prima zi în stradă, mi-am riscat viaţa să mă împuşte, să schimbăm ceva şi ai văzut de fapt ce a ieşit. Ne-a guvernat nenea ăla... ne-a mâncat din viaţă, când ziceam că schimbăm şi noi ceva, nu s-a întâmplat nimic", spune protestatarul, în opinia căruia mentalităţile sunt cel mai greu de schimbat, mentalităţile celor inoculaţi cu microbul comunismului.
