Ziua 74. "Nu putem lăsa flacăra dreptăţii să se stingă! România, trezeşte-te!"
alte articole
Pentru a 74-a seară consecutiv de la adoptarea "noaptea, ca hoţii", a OUG 13, protestatarii #rezist au revenit la Guvern, motivaţi de aceeaşi dorinţă de a vedea România schimbată în bine şi de speranţa că, prin eforturi colective, schimbarea va veni într-un final.
Nemulţumiţi de politicienii şi de Guvernul care nu doar că au adoptat OUG 13 ci au mai şi refuzat să-şi asume orice responsabilitate pentru ceea ce au făcut, oamenii lansează, în prag de sărbători pascale, un apel la trezire atât către politicieni cât şi către români, pe care îi îndeamnă să pună umărul la schimbarea ţării şi să nu mai rămână prizonieri statutului de "întârziaţi în mod perpetuu."
Şi, evident, cum astăzi reţinerea lui Sebastian Ghiţă a fost principala ştire a zilei, subiectul a fost abordat şi de cei din Piaţa Victoriei.
În cea de-a 74 zi de protest mă aflu în Piaţă pentru mai multe motive decât ieri, cum ieri am avut mai multe decât alaltăieri. Zi de zi "aleşii" ne dau cel puţin un motiv în plus. Astăzi, în schimb, parcă simt un aer de speranţă şi schimbare. Cum prima ştire pe care am citi-o astăzi a fost despre arestarea lui Ghiţă, mă gândesc ce cutremur se va produce pe scena politică.
Chiar dacă extrădarea poate dura ceva, sunt convinsă că vestea asta le-a dat multor politicieni zilele de sărbătoare peste cap. Ştim că sunt multe dosare cu mulţi politicieni şi jurnalişti implicaţi şi cred că acum fiecare se gândeşte că, atunci când va ajunge în ţară, Ghiţă nu va menaja pe nimeni, nici nu are de ce şi, probabil, că îşi va negocia zilele de puşcărie cu declaraţii şi mărturisiri.
Acum, în zilele acestea dinaintea Sfintei Sărbători a Paştelui, îmi doresc ca fiecare politician - fie că este parlamentar, primar, ministru - să-şi acorde puţin timp de reflexie şi să se gândească cum ar putea îndrepta tot răul pe care l-au făcut în ultimele două luni, ca să nu spun în ultimii 27 de ani. Sigur, mă refer în special la cei din coaliţia PSD - ALDE, dar nu numai. Uşor, uşor laţul se strânge şi poate acum, în ultimul ceas, să-şi acorde şi să ne acorde o şansă. Mulţumesc, Paşte Fericit!", declară o protestatară.
La rândul său, un alt protestatar #rezist vorbeşte şi el nu doar despre nemulţumiri, ci despre schimbare, despre implicare, despre viitor.
Motivele pentru care revin zilnic în Piaţa Victoriei, desigur, că s-au mai şi schimbat într-o anumită măsură faţă de ceea ce mă motiva la început, în iarnă. Rămâne ideea de neîncredere într-un guvern care, după o iniţiativă aberantă şi antisocială precum OUG 13 plus celelalte derapaje, se preface că e suficientă schimbarea acelui ministru al Justiţiei şi încearcă să-şi vadă în continuare de interesele de grup politic ca şi cum nu s-ar fi întâmplat mare lucru. Ceea ce mă intrigă foarte tare. Îmi sună a mentalitate de tipul "Da' hai, dom'le, ce-am făcut? Am omorât pe cineva?".
Ori ceea ce ne interesează pe noi este inclusiv o abordare ca în ţările civilizate, unde (nu doar) guvernele îşi depun mandatul pentru greşeli mult mai mici. Iar în cazul cabinetului Grindeanu nu avem niciun motiv să presupunem că e vorba doar de o greşeală, nu de o parte din ceva planificat, ceea ce desigur că e mult mai grav. Vreau să cred că nu au nici măcar ei nesimţirea să declare că, de ex., "le-a scăpat" (cumva?) în proiect acel prag de 200 000 ron până la care cine se atinge incorect de banii publici ar fi urmat să scape de o condamnare corectă. Nu pot să am încredere în cineva care a încercat, fie şi doar o clipă, să concretizeze o astfel de idee. Deci voi reveni în Piaţă până când acest guvern se retrage. Şi până când se vor contura circumstanţe, sau măcar premise, să ne putem vedea liniştiţi fiecare de treabă.
În plus, simt deja şi un soi de solidaritate faţă de ceilalţi care nu renunţă să vină să protestăm şi care îmi par oameni de felul cu care mi-aş dori să mă întâlnesc cât mai des în orice plan, oameni împreună cu care se poate construi ceva de bine şi de durată. M-aş simţi egoist şi într-o măsură chiar vinovat faţă de cei care au rămas pe poziţii, nu neapărat motivaţi de nevoi personale (chiar dacă şi nevoia de stat de drept şi de instituţii care îşi fac corect treaba este una cât se poate de concretă), cât motivaţi poate mai ales de crezuri şi de principii. Acestea cred că nu sunt negociabile.
Altfel spus, am auzit de foarte multe ori exprimate din "gura satului" nemulţumiri cu privire la cum (nu) funcţionează instituţiile etc. şi dorinţe formulate inclusiv impersonal - "să se facă ceva, fiindcă aşa nu e bine!". Iar tocmai acum, când s-au găsit, fie şi această mulţime de oameni care nu vor să renunţe la ideea de decenţă şi care încearcă să schimbe ceva, aici în realitatea noastră şi doar nu prin online ori în lamentări sterile avute doar la discuţii cu prietenii, nu îmi vine să-i las să încerce singuri şi să nu pun şi eu un umăr.
Cred că nu ar fi corect, faţă de ei şi faţă de copiii de azi, să nu încerc să fac tot ce ţine de mine pentru această schimbare. Personal, cred că amânăm şi tărăgănăm trecerea de la apucături orientale la modul civilizat de a construi şi de a face lucrurile deja de prea multe secole. Deci pentru noi nu mai e vremea scuzelor şi a explicaţiilor, ne dorim să facem ce putem şi noi ca să se întâmple schimbarea.
Personal, îmi doresc inclusiv ziua în care nu vom mai avea un imn în care mesajul principal este unul de deşteptare, de trezire, fiindcă sunt sătul de statutul nostru de "întârziaţi în mod perpetuu". Şi revin în Piaţă inclusiv pentru a participa la modul în care se transmite mesajul de acolo, sperând că asta îi va inspira şi pe alţii. Deoarece, asta e clar, nu facem mare primăvară doar cu câteva flori, cu cât vom fi mai mulţi, cu atât se vor aşeza lucrurile mai bine", spune protestatarul.
Azi vin inclusiv pentru a ura "Sărbători fericite" celor cu care nu o să mă mai văd până săptămâna următoare", adaugă cetăţeanul.
Tot despre trezire vorbeşte şi o altă protestatară, despre trezire şi despre speranţa că, în final, binele va reuşi să învingă:
"E vinerea mare şi, în mod normal, ar fi trebuit să fiu la biserică sau să mă ocup de pregătirile de Paşte. Sunt şi astăzi în faţa Guvernului, pentru că nu putem lăsa flacăra dreptăţii să se stingă - aprindem lumina în Piaţă în fiecare seară, cântăm "Deşteaptă-te, române" şi strigăm "România, trezeşte-te". Încă ne rugăm pentru fraţii noştri care, deşi nu sunt de acord cu hoţia, abuzurile şi incompetenţa, au reintrat în adormire... Mâine seară, de Înviere, ne vom aduna din nou aici, de data aceasta cu lumina care simbolizează resurecţia celui mai mare revoluţionar al lumii şi cu speranţa că binele va reuşi să învingă. Încă ne mai rugăm pentru fraţii noştri adormiţi... România, trezeşte-te măcar de Paşte!", îşi exprimă gândurile şi speranţele o altă protestatară.
