Virusul Wuhan: Hoteluri întregi devin centre de carantină unde oamenii sunt lăsaţi să moară [video]

Poveşti de groază din Wuhan, oraşul prins între un virus ucigaş şi un regim criminal.
Olivia Li
07.02.2020

focus

alte articole

Regimul comunist a construit sputalul Huoshenshan în Wuhan, cu o capacitate de 1000 de paturi. Problema este că toate ferestrele au bare de oţel (Getty Images)
Olivia Li
07.02.2020

Situaţia din Wuhan - oraşul cu 11 milioane de locuitori care a devenit focarul principal al epidemiei de coronavirus - este complet diferită de realitatea regizată ce apare în materialele video transmise de propagandă oficială.

Mai multe hoteluri şi stadioane din Wuhan au fost desemnate locuri de carantină pentru pacienţii grav infectaţi cu noul coronavirus.

Un membru al familiei unuia dintre aceşti pacienţi a dezvăluit pentru Epoch Times că bolnavii care ajung acolo sunt lăsaţi nesupravegheaţi şi nu primesc îngrijiri medicale adecvate.

Un alt caz, în care un pacient ajuns într-un asemenea centru de carantină şi-a dat seama că oamenii erau duşi acolo să moară, a reuşit să scape.

Fără îngrijiri medicale

Doamna Yang a vorbit cu reporterii Epoch Times ediţia în limba chineză pe 5 februarie. Povestea ei este asemănătoare cu a altor zeci de mii de chinezi prinşi între virusul mortal şi regimul nepăsător. Mama ei a început să prezinte simptome de infecţie pe 20 ianuarie şi a murit şapte zile mai târziu. Tatăl ei a dezvoltat simptome similare la scurt timp şi a ajuns într-un asemenea centru de carantină.

„Totul s-a întâmplat extrem de repede”, povesteşte Yang. Diagnoza prin scanner CT a arătat infecţie şi opacitate a ​​plămânilor mamei sale, apoi rezultatele testelor de sânge au ieşit, de asemenea, foarte prost. Cu toate acestea, nu a primit tratament la timp din cauza lipsei de paturi din spital, afirmă Yang. Până la urmă, mama ei a ajuns într-un spital cu o zi înainte de a muri.

Tatăl lui Yang a făcut febră pe 23 ianuarie şi a fost trimis la un centru de carantină pe 29 ianuarie. Cu toate acestea, tatăl i-a transmis că oamenii internaţi în centrul de carantină nu sunt îngrijiţi de nimeni.

Yang povesteşte că tatăl ei a continuat să aibă febră după internare; cea mai ridicată temperatură a fost de 40°C. Personalul din zonă l-au ajutat făcându-i un test pe 30 ianuarie. Dar în timp ce aştepta rezultatele, starea tatălui ei s-a agravat.

Pe 3 februarie, bărbatul s-a simţit extrem de rău şi a primit permisiunea de la centrul de carantină să meargă la un spital. Deşi era extrem de slăbit, a mers pe jos 3 km până la Spitalul de Medicină Tradiţională Chineză din Wuhan, potrivit mărturiei lui Yang. Medicii spitalului i-au făcut o analiză cu scanner CT şi i-au luat sânge pentru analize. Pe baza imaginii CT, i-au pus diagnosticul de infecţie cu coronavirus.

Apoi a urmat vechea poveste. Deşi declarat infectat, medicii l-au trimis înapoi în centrul de carantină, din lipsă de paturi disponibile.

Yang povesteşte că poate comunica cu tatăl ei doar folosind funcţia de video pe wechat. Nu are voie să intre în centrul de carantină. Tatăl ei este foarte slab, respiră foarte greu, dar nu îl îngrijeşte o echipă de doctori sau asistente.

Paturi aliniate la spitalul Fangcang din Wuhan, 4 februarie 2020 (STR/AFP via Getty Images)
Paturi aliniate la spitalul Fangcang din Wuhan, 4 februarie 2020 (STR/AFP via Getty Images)

Caz similar, cu final în suspans - evadare din carantină

Un alt pacient pe nume Wang Xiangkai a fost, de asemenea, trimis la un hotel transformat în centru de carantină. Însă bărbatul a avut ideea de a evada când a remarcat că pacienţii erau trimişi acolo doar pentru a muri singuri, nefiind îngrijiţi de nimeni.

Fiica lui Wang a povestit întâmplările prin care a trecut tatăl ei pentru Epoch Times în limba chineză.

Wang Xiangkai împreună cu fratele său mai mare, Wang Xiangyou, au făcut febră şi au început să tuşească pe 23 ianuarie.

Cei doi fraţi au mers la un spital pe 28 ianuarie, unde li s-au făcut tomografii care au arătau că amândoi aveau, foarte probabil, infecţie cu virus Wuhan. Cu toate acestea un medic le-a spus că nu existau kituri de testare pentru un diagnostic ferm. Aşa că fraţii Wang au fost trimişi acasă să se plaseze în carantină voluntară.

Starea lui Wang Xiangyou s-a înrăutăţit pe 29 ianuarie. Când cei doi fraţi au mers din nou la un spital local pentru a solicita tratament, lui Li i s-a administrat o soluţie intravenoasă. A doua zi, Wang Xiangyou a început să manifeste dificultăţi de respiraţie, dar spitalul nu l-a primit, deoarece nu existau paturi disponibile. Cu toate acestea, după ce soţia şi rudele lui Wang Xiangyou au făcut presiuni asupra personalului, li s-a spus că o cameră va deveni disponibilă în după-amiaza respectivă pentru carantină şi monitorizare.

Familia s-a bucurat gândindu-se că este o veste grozavă. Cei doi au fost duşi în spital pentru a fi plasaţi în promisa cameră de carantină în aceeaşi zi. Cu toate acestea, când doamna Wang a vorbit cu tatăl ei la telefon mai târziu în aceeaşi zi, a aflat că nu fuseseră plasaţi într-o cameră de spital, ci într-un centru de carantină, care fusese iniţial un hotel. Mulţi pacienţi cu febră erau ţinuţi acolo. Aceeaşi poveste tristă: personalul medical care să îi trateze sau măcar să îi monitorizeze nu se vedea pe nicăieri.

„Nu există niciun tratament. Pacienţii confirmaţi şi cei suspecţi sunt ţinuţi împreună în centrul de carantină. Practic, sunt lăsaţi să moară acolo”, ne spune doamna Wang, fiica lui Wang Xiangkai. „Când tatăl meu a mers să-l verifice pe unchiul meu în dimineaţa zilei de 31 ianuarie, a descoperit că unchiul meu murise”.

Din cauza situaţiei din centrul de carantină, tatăl ei s-a decis că trebuie să se întoarcă acasă şi să găsească un alt mod de a se trata. Pacienţii nu au voie să părăsească locul de carantină, dar bărbatul a reuşit cumva să scape - dna Wang nu a dat detalii.

Personalul biroului local a spus familiei că nu li se permite să vadă rămăşiţele lui Wang Xiangyou. Au trebuit să plătească 800 de yuani (115 USD) pentru cremare şi li s-a spus că vor putea ridica cenuşa după 15 zile.

Potrivit declaraţiei dnei Wang, mătuşa ei [soţia defunctului Wang Xiangyou], mama ei şi fratele acesteia au dezvoltat toţi simptome ale coronavirusului, unul după altul.

„Mă simt neputincioasă. Nu pot face faţă unei asemenea tragedii. Toţi au nevoie de tratament. Trebuie să caut ajutor pe canalele publice. Vă rog să mă ajutaţi!”, a cerut Wang în timpul mărturiei sale.

Chinezii rememorează episoade de groază din timpul epidemiei de SARS din 2003

Mulţi chinezi se întreabă pe grupurile de chat cum a tratat regimul chinez pacienţii cu SARS în 2003, fiind cunoscut că regimul chinez a admis până la urmă că a minţit cu privire la gravitatea focarului SARS.

Răspunsul Partidului Comunist Chinez la epidemia de SARS a fost atât de iresponsabil încât virusul a ajuns în 37 de ţări, făcând victime, inclusiv printre echipele de medici. Scandalul internaţional din spatele uşilor a fost atât de mare încât ONU a impus un Regulament Internaţional Sanitar, în 2005, pe care China a fost obligată să-l semneze.

Când ziarul Beijing News a publicat un articol în 2013 în care se prezenta o retrospectivă a epidemiei de SARS, a dezvăluit o fotografie care i-a şocat pe cititori. Imaginea înfăţişa un pacient suspect de SARS care era târât de trei poliţişti în costume de protecţie, după ce încercase să evadeze dintr-un asemenea centru de carantină.

Mulţi cititori au fost îngroziţi, deoarece fotografia lasă să se înţeleagă că pacienţii sau suspecţii de SARS fuseseră trataţi inuman. Regimul comunist chinez este cunoscut pentru ferocitatea cu care îşi tratează supuşii.

Poliţişti în costume hazmat capturează un bărbat suspect de SARS care încerca să scape dintr-un centru de carantină (2002, sau 2003) (Beijing News)
Poliţişti în costume hazmat capturează un bărbat suspect de SARS care încerca să scape dintr-un centru de carantină (2002, sau 2003) (Beijing News)

La scurt timp după ce Beijing News a publicat articolul, mai mulţi internauţi chinezi care afirmau că au cunoştinţe despre poveştile de groază din 2002, au povestit că pacienţii internaţi în centrele de carantină în 2003 erau lăsaţi nesupravegheaţi în mod intenţionat.

Cu alte cuvinte, nu primeau niciun tratament, scopul carantinei fiind, la vremea respectivă, să-i lase să moară repede, astfel încât numărul celor infectaţi cu SARS să nu apară în statistici oficiale. De asemenea, martorii afirmă că autorităţile chineze au plasat pacienţi suspectaţi de SARS sub carantină în aceleaşi centre, fiind de notorietate publică faptul că Partidul Comunist Chinez dorea să închidă subiectul epidemiei de SARS cât mai curând posibil şi nu îşi permitea să scape situaţia de sub control.

Potrivit unuia dintre presupuşii martori oculari, care afirma că este oficial de rang înalt, în multe locuri din provinciile Guangdong, Sichuan, Jilin, Liaoning şi Heilongjiang, soldaţii chinezi au sigilat sate întregi pentru a opri răspândirea epidemiei de SARS. Au tăiat liniile de telefon şi au interzis localnicilor să iasă. Apoi au aşteptat până când toţi cei din sat au murit, după care au trimis echipe de dezinfectare care au dezinfectat întregul sat.

Acest oficial a dezvăluit, de asemenea, că doar în nord-estul Chinei, aproximativ 10.000 de persoane au murit fie din cauza SARS, fie pentru că au fost blocate satele, până în iunie 2003.

Este cunoscut faptul că, la vremea respectivă, autorităţile chineze au blocat strict fluxul de informaţii. Departamentul central de propagandă din China cerea ca toate instituţiile mass-media de stat să publice doar articole aprobate de Agenţia de ştiri Xinhua pe tema SARS.

În momentul de faţă, potrivit mărturiilor, sunt înfiinţate zeci de centre de tratament improvizate în locuri precum stadioane, unde sunt amplasate numeroase rânduri de paturi aliniate foarte aproape unele de celelalte.

Cu toate acestea, lipsa consumabilelor medicale, cum ar fi costume de protecţie şi truse de diagnostic, lipsa tratamentului medical, fac ca aceste centre să fie doar tabere de izolare, unde pot apărea contaminări încrucişate, avertizează specialiştii.

Vă invităm să urmăriţi materialul video.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
O presă independentă nu poate exista fără sprijinul cititorilor