"Virtutea" supremă a lui Ponta - a fi la pământ, dar a te comporta ca şi când eşti călare pe Bucifal

Înţelepciunea autohtonă spune "Prostul nu e prost destul, dacă nu e şi fudul!", care va să zică prostul nu e modest, e ţanţoş, e foarte mulţumit de sine, îşi contemplă euforic "realizările", portretul, virtuţile, scrie Andrei Pleşu, într-un articol publicat de Adevărul.

"Prostul dîmboviţean nu greşeşte, nu poate fi contazis, nu poate fi "înfrînt". Are definitiv înfipte, între omoplaţi, aripile victoriei. E prost cu panaş. Se iubeşte, se admiră, se simte de neînlocuit. Scena publică românească e plină de asemenea exemplare, la toate nivelele. (...) Dar priviţi-l pe actualul prim-ministru: ce aplomb, ce neînfricat joc de glezne, ce tenace promovare a propriei puţinătăţi, a propriului eşec! Mereu cu zîmbetul pe buze, mereu prompt în hîrjoana băşcălioasă a unui de pokerist începător, mereu sigur că e îndreptăţit, infailibil, providenţial.

Dacă a fi la pămînt cu ambele arcade sîngerînde şi cu mai multe coaste rupte, dar a te comporta ca şi cînd eşti călare pe Bucifal este o virtute, atunci aceasta e virtutea supremă a premierului nostru. Ce băiat deştept! Ce cap! Ce natură binecuvîntată! Păi altul, mai puţin dotat pentru politichie, îşi lua o mică pauză, se dădea niţel la fund, se odihnea un pic în anonimatul din care a ieşit! Aş! Ţi-ai găsit!. Insul e tot mai atletic! Nu poate fi clintit nici cu buldozerul! Vrea să ne pătrundă, pentru totdeauna, "în casă şi în gînd", scrie Andrei Pleşu.

Pentru a citi integral articolul intraţi aici.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.