Viitorul fracturării hidraulice, incert în SUA

Activiştii de mediu din România salută un eveniment cu implicaţii profunde pentru viitorul exploatării gazelor de şist ce a avut loc recent în SUA. După ani de zile în care locuitorii statului New York au militat pentru interzicerea fracturării hidraulice, cea mai înaltă instanţă din New York a decis luni, 30 iunie 2014, că autorităţile locale pot emite hotărâri pentru a interzice exploatarea gazelor prin respectiva tehnologie, în baza dreptului lor legal de reglementare a modului de folosire a terenurilor prin delimitare zonală, adică prin reglementări economico-urbanistice.

Decizia Curţii Supreme reprezintă un precedent util, justiţia americană funcţionând pe baza jurisprudenţei.

Din perspectiva activiştilor de mediu din România, decizia Curţii Supreme din New York ar putea constitui un exemplu şi pentru oficialii români, care nu o dată şi-au apărat politica pro-fracturare hidraulică folosindu-se de argumentul că în SUA, ţară unde se fracturează de zece ani, această tehnologie este agreată de locuitori şi de oficiali.

Precedentul stabilit de SUA ar putea constitui un exemplu pentru instanţele din Vaslui, Iaşi, Arad, Bihor, Suceava, care au pe rol hotărâri de interzicere a fracturării hidraulice emise în baza legii administraţiei publice locale de consiliile locale unde companii gazifere fac prospecţiuni şi/sau intenţionează ridicarea de sonde. În tribunalele din România, consiliile locale au avut neplăcuta surpriză să constate că în acelaşi tribunal, pe speţe similare, soluţia dată este diferită funcţie de judecător, majoritatea magistraţilor dând dreptate prefecturilor, care contestă dreptul administraţiilor locale de a interzice fracturarea.

Revenind la New York, în respectivul stat, societatea civilă, cu sprijinul oamenilor de ştiinţă, a impus un moratoriu pe fracturarea hidraulică, departamentul de Sănătate al Statului studiind în prezent efectele potenţiale în ce priveşte sănătatea, conform New York Times, citat de stopfracturare.ro.

În ultimii ani însă, unele oraşe, îngrijorate de faptul că statul ar permite în cele din urmă această practică, au decis să rezolve problema, interzicând fracturarea pe teritoriul lor administrativ. Astfel, în 2011, două oraşe – Dryden, în Tompkins County, şi Middlefield, în Otsego County – au modificat legile proprii de delimitare a zonelor privind modul de utilizare al terenurilor, astfel încât să interzică fracturarea hidraulică, pe motiv că aceasta pune în pericol sănătatea, mediul şi afectează bunăstarea oamenilor şi modul de viaţă al comunităţilor.

Ulterior, o companie de energie care a dobândit contracte de leasing pentru petrol şi gaze în Dryden, înainte de emiterea amendamentului urbanistic din 2011, şi o fermă de vaci din Middlefield care a închiriat teren unei companii de foraj de gaze au dat în judecată administraţiile locale, argumentând că legile statului New York privind industria petrolieră şi cea a gazelor naturale au întâietate în faţa unor hotărâri locale privind utilizarea zonală a terenurilor. Cele două comunităţi câştigaseră deja în cele două instanţe inferioare în faţa companiilor petroliere.

Din perspectiva activiştilor de mediu din România, decizia Curţii Supreme din New York ar putea constitui un exemplu şi pentru oficialii români

Luni, Curtea Supremă a statului New York a confirmat hotărârea luată de instanţele inferioare, de respingere a acestui argument, şi a constatat că municipalităţile (consiliile locale) au într-adevăr autoritatea de a interzice fracturarea hidraulică prin hotărâri locale privind delimitarea zonelor economico-urbanistice, întrucât se referă la dreptul comunităţilor de a proteja populaţia de efectele nocive ale industriei şi de a păstra specificul local.

Numeroase municipalităţi de pe întreg teritoriul statului New York fie au interzis fracturarea hidraulică, fie au în vedere să facă acest lucru, iar tendinţa se poate accelera datorită hotărârii instanţei, ceea ce militanţii români anti-fracturare consideră că n-ar fi rău să se întâmple şi la noi.

Fracturarea hidraulică este o tehnologie ce presupune injectarea în sol, la presiuni foarte mari, a unui amestec de apă şi substanţe chimice, pentru a sparge depozitele de şisturi şi a elibera gaze naturale. Oponenţii aceste tehnologii acuză, bazat pe rapoarte şi cercetări, că substanţele chimice conţinute în apă (multe dintre ele toxice, altele chiar cancerigene) pot contamina apele, aerul şi în general mediul ambiant.

De exemplu, într-un studiu peer-reviewed publicat luna trecută, cercetătorii americani au descoperit o rată crescută de malformaţii congenitale la copiii născuţi de femeile din Colorado care locuiau în imediata apropiere a mai multor sonde de petrol şi gaze, iar în Pennsylvania a fost documentat un număr tot mai mare de persoane care suferă de efecte acute şi cronice asupra sănătăţii pentru că trăiesc în apropierea operaţiunilor de fracturare – inclusiv greaţă, erupţii cutanate, ameţeli, dureri de cap şi sângerări nazale. Medicii care revizuiesc dosarele medicale ale acestora au numit aceste boli “vârful aisbergului” în ce priveşte impactul fracking-ului asupra sănătăţii.

“Fracturarea dăunează sănătăţii în mai multe moduri, printre care şi eliberarea de gaze toxice, contaminând cantităţi uriaşe de apă, şi care contribuie în mare măsură la schimbările climatice. Ca naţiune, ar trebui să dezvoltăm energia din surse regenerabile curate”, a declarat recent Catherine Thomasson, medic şi director executiv al Asociaţiei Medicilor pentru Responsabilitate Socială. “Generarea de energie electrică nu ar trebui să fie o sursă de boala, nu ar trebui să fie otrăvitoare“, a mai precizat medicul american.