Studiu despre fracturare: sondele neconvenţionale mult mai nesigure decât forajul tradiţional

Un studiu publicat luni de către Nation Academy of Sciences relevă că sondele noi si cele pentru exploatarea gazelor neconvenţionale prezintă scăpări de gaze mai mari decât sondele vechi şi cele care folosesc metodele tradiţionale de extragere a hidrocarburilor din sol.

Studiul a fost efectuat în baza rapoartelor rezultate din inspecţia unui număr de 41.000 de sonde din Pennsylvania, zonă unde exploatarea gazelor de şist a cunoscut un adevărat boom, iar rezultatele sale sugerează că scurgerile de gaz metan pot reprezenta o adevarată problemă pentru populaţie, conform principalului autor al studiului, profesorul-inginer Anthony Ingraffea din cadrul Universităţii Cornell, liderul grupului de activişti de mediu care au contribuit la realizarea studiului.

În Pennsylvania, Virginia de Vest şi New York este exploatat zăcământul Marcellus, foarte bogat în gaze, greu de extras folosind tehnologia convenţională. O echipă de patru oameni de ştiinţă a analizat rezultatele a peste 75.000 de inspecţii efectuate începând cu anul 2000 la sondele de gaze din Pennsylvania,

După consultarea rapoaretelor, specialiştii au constatat că, per anamblu, sondele mai vechi – acele forate înainte de 2009 – aveau o rată a scurgerilor de gaze de aproximativ 1%. Majoritatea sondelor foloseau tehnologia tradiţională a forării pe verticală. Sondele neconvenţionale, respectiv cele de fracturare hidraulică ce folosesc forajul orizontal, au apărut din 2006, fiind folosite intensiv.

Specialiştii arată că sondele convenţionale noi, forate după 2009 au o rată a scurgerilor de aproximativ 2%, în timp ce rata scurgerilor la sondele de fracturare este de trei ori mai mare.

În zonele din nord-estul statului Pennsylvania, unde se forează mult şi rapid, rata scurgerilor la sondele cu forare orizontală a atins valori chiar de 5 ori mai mari, respectiv de aproape 10%.

Cercetătorii nu ştiu unde ajung finalmente scurgerile de gaz metan – în apă sau în aer, unde ar putea deveni un factor care amplifică încălzirea globală.

Amploarea scurgerilor şi cauzele acestora sunt de asemenea dificil de constatat, având în vedere faptul ca oficialii din industrie nu doar că sunt necooperanţi dar chiar neagă faptul că acestea există.

Cercetarea a fost, bineînţeles, criticată de industria energiei. Extrem de reluctanţi în a permite accesul cercetătorilor la informaţii, reprezentanţii industriei de profil au afirmat că studiul este făcut în grabă "şi omiţând faptele”. Oamenii de ştiinţă însă l-au apreciat:

"Studiul indică în mod clar ca sunt probleme cu producţia", a declarat profesorul Ira Leifer de la University of California Santa Barbara.

Studiul denumit ”deteriorarea structurii de ciment”, arată că noile sode prezintă scurgeri de gaz metan, fără să elucideze însă toate cauzele acestui fenomen, calitatea inferioară a lucrărior efectuate la sonde fiind doar una dintre potenţialele motive.

Reamintim că în urmă cu doar câteva zile, în România, la Forumul Regional al Energiei pentru Europa Centrală şi de Est-FOREN 2014 inginerul român Bogdan Mureşan, de la Amromco, a prezentat o lucrare din care reiese o problemă similară cu cea constatată de profesorul american, şi anume că la forajul sondelor de fracturare hidraulică apar probleme de contaminare.

Inginerul român a explicat că la cimentare apar probleme ca urmare a migrării gazului prin pasta de ciment, ceea ce generează reacţii chimice cu componente ale cimentului, de unde rezultă tensiuni în cămaşa de ciment, ceea ce reduce durabilitatea cimentării. Crăpăturile şi fisurile apărute în ciment facilitează migraţia gazului prin zona cimentată. „După 10-15 ani mai mult de 50% din sonde au probleme de integritate a cămăşii de ciment” a afirmat Bogdan Mureşan în lucrarea intitulată „Sonde de gaze de şist sigure şi depozite subterane de gaze naturale.”

Merită menţionat că şi în România exploatarea gazelor neconvenţionale prin metoda fracturării hidraulice, metodă ce presupune injectarea unor mari cantităţi de fluide pline de chimicale nocive în sol, este un subiect extrem de actual, având în vedere că în Vaslui, la Pungeşti, a fost deja instalată prima sondă de explorare a gazelor de şist şi o bună parte din suprafaţa ţării a fost concesionată de ANRM pentru explorarea/exploatarea de hidrocarburi, tehnolgia prin care acestea urmeză să fie exploatate nefiind făcută încă publică. Doar Chevron, companie ce deţine deja toate documentele necesare pentru amplasarea a 5 sonde a recunoscut oficial că forează pentru gaze de şist.

În Pennsylvania se construiesc 5-6 sonde pe kilometru pătrat şi nimeni nu garantează că în România firmele ce au dreptul să amplaseze sonde, conform unor surse, pe 70% din suprafaţa ţării, nu vor aplica acelaşi model, transformând România într-o pădure de sonde, care, iată, emană mentan.

Iar metanul este doar una dintre multele probleme legate de exploatarea gazelor de şist.

În Texas de exemplu, analizându-se aerul din apropierea sondelor de fracturare hidraulică, s-a constatat că nivelul de benzen prezent în aer este de 55 de ori mai mare decât cel permis de legislaţie în timp ce xylene-ul şi disulfidul de carbon - substanţă utilizată la exploatarea gazelor şi petrolulului de şist - (neurotoxice), împreună cu naftalena (otrăvitoare pentru sânge) şi pyridinele (potenţiali carcinogeni), cu toate depăşesc de 384 de ori limitele maxime de siguranţă impuse de lege.

Mai mult, dintr-un raport al Parlamentului European (PE) dedicat fracturării hidraulice reiese că, în pofida secretomaniei companiilor gazifere, cercetătorii au identificat în fluidele de fracturare din SUA peste 750 de asemenea substanţe, câteva zeci dintre acestea fiind considerate acut toxice pentru sănătatea umană iar altele de-a dreptul cancerigene.

Toxinele din fluidul de fracturare injectate în sol nu rămân acolo. Parte din fluidele otrăvitoare sunt recuperate şi tratate (dacă există tehnologia adecvată pentru aşa ceva), parte pot refula prin fracturile cauzate de tehnologia exploatării hidrocarburilor de şist, antrenând cu ele, pe lângă otrăvurile puse de om şi elemente radioactive existente în mod natural în subsol, precum uraniu, arsenic etc.