Vibraţiile sonore şi mirosurile specializate ar putea fi folosite pentru a înlocui dăunătoarele pesticide

Cercetătorii italieni experimentează tehnici ce pot permite înlocuirea pesticidelor de sinteză cu dispozitive ce emit sunete şi mirosuri ce întrerup reproducerea dăunătorilor recoltelor.

Studiul, realizat de cercetătorii de la Fundaţia Edmund Mach din Italia sub tutela proiectului U.E. PURE, este unul dintre studiile efectuate pentru a dezvolta metodele ecologice ale producţiei agricole.

Studiul Italian se concentrează pe molia de struguri şi pe cicada Scraphoideus titanus, ambele fiind specii dăunătoare strugurilor cultivaţi şi, aşadar, o mare ameninţare asupra industriei vinului din Europa. Până acum, studiile sugerează că anumite sunete şi mirosuri ce mimează feromonii pot întrerupe comportamentul de împerechere al acestor specii, reducând, în consecinţă, impactul lor asupra recoltelor. Cercetătorii speră că aceste tehnici ar putea să conducă la sporirea recoltelor fără să aibă efectele dăunătoare, toxice, ale chimicalelor.

Puterea "managementului" natural al dăunătorilor

Alt studiu aflat în desfăşurare, de data aceasta condus de cercetători din U.E. în cadrul proiectului OuESSA, examinează culturile aflate lângă Pisa, Italia, pentru a afla cum anume pot afecta habitatele vecine cantitatea recoltelor obţinute. Analizele sugerează că habitatele semi-naturale din jurul recoltelor sporesc populaţiile insectelor benefice, cum ar fi polenizatorii şi insectele prădătoare, prin aceasta mărind producţia. Cercetătorii speră să poată contribui la cuantificarea acestor beneficii.

Într-un studiu publicat în jurnalul Naturwissenschaften în ianuarie, cercetătorii au căutat alte căi, naturale, pentru influenţarea populaţiilor de dăunători ai agriculturii. Cercetătorii au aflat că molia europeană de struguri este semnificativ afectată de către climă din cauza unui motiv neprevăzut: Zonele mai calde reprezintă gazda paraziţilor moliei, care afectează capacitatea moliilor să se perpetueze şi să afecteze viile. Din cauza pagubelor produse de molii, viile sunt predispuse la acţiunea ciupercilor, efectul acestei variaţii fiind foarte semnificativ.

Cercetătorii de la Universitatea Burgundy şi INRA (Institutul Naţional pentru Cercetări în domeniul Agriculturii) Bordeaux-Aquitaine, Franţa, au colectat şi măsurat larvele de molie din viile a şase regiuni viticole franceze: Alsacia, Aquitania, Bourgogne, Champagne-Ardenne, Rhone-Alpi şi Provence-Alpes-Coasta de Azur. Apoi, ei au analizat larvele, precum şi orice paraziţi pe care acestea îi purtau asupra lor.

Oamenii de ştiinţă au aflat că larvele din regiunile sudice aveau semnificativ mai mulţi paraziţi decât acelea din regiunile nordice. Larvele cu paraziţi mai numeroşi au arătat un nivel mai ridicat de activitate antimicrobiană şi un număr mai mare de celule hemocite legate de sistemul imunitar decât larvele mai puţin infectate. Activitatea imunitară este costisitoare din punct de vedere metabolic, au spus cercetătorii, şi îngreunează creşterea larvelor.

“Descoperirile evidenţiază rolul plantelor gazdă şi al parazitoizilor ca forţe selective ce modelează funcţiile imunitare ale gazdei în condiţii naturale,” a spus liderul cercetătorilor, Fanny Vogelweith. “Studiile de tipul acesta sunt de importanţă-cheie pentru înţelegerea variaţiilor naturale în cazul funcţiilor imunitare şi a forţelor selective din spatele acestora”.

Dovezile pericolului insecticidelor sunt numeroase

Studiile de tipul celor de mai sus sunt importante, mai ales acum, în vremuri în care populaţiile de polenizatori scad pe tot globul, o parte din vină având-o efectul toxic al pesticidelor chimice.

În ultimii ani, oamenii de ştiinţă au avertizat, în special, asupra clasei de pesticide cunoscută sub denumirea de neonicotinoide. Atunci când aceste pesticide sistemice ajung să învelească seminţele, planta aflată în creştere va conţine această substanţă chimică în toate ţesuturile ei, făcând-o în întregime toxică. Acest lucru înseamnă că păsările care se hrănesc cu seminţele rămase, precum şi polenizatorii aflaţi în căutarea nectarului, sunt la fel de probabil să fie omorâţi, la fel ca insectele ce caută să paraziteze planta însăşi.

Conform unei recente analize retrospective internaţionale, dovezile că neonicotinoidele devastează complexele de ecosisteme la scară globală, ca şi populaţiile de albine, sunt acum “concludente”. Autorii acestei analize retrospective au avertizat că scara ameninţării neonicotinoidelor este echivalentă cu cea proprie DDT-ului pe vremuri.

În timp ce neonicotinoidele nu se acumulează în ţesuturile animale (sau, cel puţin, aşa se crede) în felul în care pesticidele şi DDT-ul o fac, ele, de fapt, sunt de 6.000 de ori mai toxice decât alte chimicale.