Va împiedica alegerea lui Hollande preşedinţia germană a Eurogrupului?

Ministrul german de finanţe, Wolfgang Schäuble, este principalul candidat la funcţia de preşedinte al Eurogrupului, puternicul organism de luare a deciziilor privind moneda comună. Dacă François Hollande va câştiga alegerile din Franţa, el ar putea periclita numirea, dând o lovitură majoră cancelarului Angela Merkel, se arată într-o analiză publicată de ziarul Der Spiegel în ediţia de joi.

Politicienii de la Berlin aşteaptă cu înfrigurare rezultatele scrutinului din Franţa, nu numai pentru că Angela Merkel se teme că Hollande ar putea pune sub semnul întrebării cursul rigid de austeritate al Germaniei în Europa. Există temerea şi că Hollande ar putea impune un veto numirii importante pe care Merkel ar dori să o facă - instalarea ministrului Schäuble în a doua poziţie, ca preşedinte al Eurogrupului. Numirea a fost amânată până la 6 mai, iar rezultatul este incert.

Preşedintele în exerciţiu al Eurogrupului, premierul luxemburghez Jean-Claude Juncker, vrea să părăsească postul în iunie. Neoficial, Schäuble este un candidat la înlocuirea lui, dar alegerile din Franţa au împiedicat o decizie până acum. Nicolas Sarkozy şi-a semnalat aprobarea pentru el în urmă cu câteva săptămâni, dar consilierii săi l-au determinat să-şi retragă sprijinul - sau cel puţin să păstreze tăcerea până după alegeri. Ei se temeau că va fi nepopular în rândul alegătorilor dacă Sarkozy promovează în continuare dictatul privind economiile pe care Germania l-a aplicat restului ţărilor din zona euro.

Rămâne o întrebare deschisă dacă Sarkozy va avea în continuare un cuvânt de spus referitor la acest subiect. În ultimele săptămâni, Hollande a declarat în mod clar că va încerca să slăbească politicile germane ferme de consolidare. De ce ar vrea să-l ridice pe cel mai înverşunat campion al acestor politici la conducerea Eurogrupului, ca una dintre primele sale măsuri odată preluat mandatul? Un astfel de demers va fi greu e explicat susţinătorilor săi. Există ameninţarea considerabilă că noul preşedinte francez Hollande va zădărnici eforturile Berlinului, dacă nu din alt motiv pur şi simplu pentru a transmite un mesaj.

Decizia privind numirea lui Schäuble ar putea deveni primul test real legat de noua aliniere a relaţiilor franco-germane sub preşedinţia lui Hollande. Dacă acesta va împiedica numirea lui Schäuble, va fi un inceput dezastruos. Cancelarul va fi înşelat. După nemulţumirea în negocierile aprinse privind numirea liderului BCE, în care candidatul lui Merkel, Axel Weber, a ieşit din cursă, cancelarul se află sub presiune crescută pentru a se asigura că un alt post de top european este ocupat de un german. Până în prezent, a evitat să-l sugereze public pe Schäuble ca succesor al lui Juncker. Schäuble nu a făcut nici el declaraţii publice care să confirme ambiţia sa de a deveni următorul preşedinte al Eurogrupului.

Dar niciun politician nu a negat relatările. În culise, unele surse spun că Merkel îl vrea pe Schäuble iar el este pregătit să-şi asume jobul.

Luni, 30 mai, Juncker a alimentat speculaţiile legate de Schäuble. La un eveniment public al Spiegel, la Hamburg, Juncker şi-a acordat sprijinul public ministrului german de finanţe, numindu-l 'alegerea ideala' la succesiunea sa. Juncker nu a fost niciodată atât de clar în susţinerea lui Schäuble.

Postul este unul de prestigiu considerabil. Toate deciziile importante cu privire la uniunea monetară se iau de către Eurogrup iar influenţa preşedintelui său a crescut major în timpul crizei din ultimii ani - o tendinţă care este de aşteptat să continue. Chiar dacă planurile de a avea un ''Mr Euro'' preşedinte ''full-time'' au fost amânate, grupul este încă aşteptat să devină mai profesionist şi să se întâlnească mai des pe viitor.

Potrivit Spiegel, pare logic ca un german să ocupe postul. Germania este ţara-model din zona euro - economia sa este în plină expansiune, iar şomajul în scădere. Politicile pentru a face faţă crizei economice au fost modelate decisiv de Germania - iar Schäuble, într-o măsură, este o personificare a acestui succes. În plus, un reprezentant al unei ţări cu cel mai bun rating de credit trebuie să îşi asume preşedinţia - un factor care limitează mult numărul de potenţiali candidaţi. Germania, Luxemburgul, Finlanda şi Olanda sunt singurele ţări cu rating triplu-A. Juncker nu este interesat, Finlanda a refuzat să numească un preşedinte iar oficialii olandezi sunt ocupaţi cu pregătirea noilor alegeri.

În alte părţi ale zonei euro o astfel de euforie este departe de a fi universală. Poate că Schäuble se bucură de un mare respect din partea colegilor săi, iar competenţa şi succesulul eforturilor sale în problema europeană sunt incontestabile, dar există încă reticenţe, în special în ţări din Europa de Sud aflate sub povara datoriilor. Un ministru german strict privind austeritatea la cârma uniunii monetare? Puţini ar fi încântaţi. În acelaşi timp, unii sceptici speră ca, prin instalarea unui german, Germania să fie forţată să se comporte mai moderat, deoarece sarcina preşedintelui este şi aceea de a media.

Este Schäuble capabil să acţioneze ca mediator echilibrat, mai degrabă decât ca negociator dur? Unii cred că reprezentanţi ai unor ţări europene mai mici sau mai potriviţi ca diplomaţi. Chiar dacă nu se opun fundamental numirii sale, politicieni din opoziţie din Germania au şi ei îndoieli. 'Un preşedintele al Eurogrupului care cheltuieşte mai mulţi bani în Germania decât are va avea o perioadă dificilă de promovare a austerităţii în Europa', a declarat Thomas Oppermann, politician din cadrul grupului parlamentar al Partidului Social Democrat (SPD, centru-stânga).

Guvernul german a remarcat că succesorul lui Juncker este doar una dintre numirile care trebuie decise de UE. Noi posturi de top trebuie ocupate şi la Mecanismul European de Stabilitate, fondul permanent de salvare, care ar trebui să îşi înceapă munca în iulie, şi la BERD şi în boardul executiv al BCE. Ca întotdeauna în numirile în organismele europene majore, problema echilibrului regional va juca un rol important.

Dacă Schäuble va deveni preşedintele Eurogrupului, atunci ar fi dificil ca Klaus Regling, actualul şef al Facilităţii europene de stabilitate financiară (fondul temporar de salvare, EFSF) să devină şeful noului ESM. Actualul şef al BERD este tot un german. Politicianul SPD Thomas Mirow va trebui să părăsească postul - un demers devenit mai probabil prin faptul că Werner Hoyer de la FDP prietenos cu afacerile a devenit recent şeful Băncii Europene de Investiţii (BEI).

Va fi imposibil să se convingă alte state membre că germanii trebuie să deţină atât de multe posturi de top la nivelul UE. Un francez ar putea conduce BERD în viitor, în timp ce Yves Mersch, preşedintele Bancii Centrale din Luxemburg, este considerat pretendentul favorit la un loc în boardul BCE. Dar Mersch nu va fi în măsură să preia postul atât timp cât Juncker rămâne şef al Eurogrupului.

Unii observatori de la Bruxelles nu exclud ideea ca Juncker să rămână în funcţie în final, în pofida declaraţiilor sale repetate că va părăsi jobul. Juncker, spun observatorii, aşteaptă să fie implorat să rămână - şi este foarte posibil ca exact acest lucru să se întâmple după alegerile de duminica din Franţa.