Urmărirea târzie în justiţie a presupuşilor criminali nazişti ridică întrebări despre sistemul judiciar german
alte articole
Procurorii germani susţin că fostul gardian de la Auschwitz Hans Lipschis a fost complice la uciderea a mii de oameni. Acuzaţiile ridică însă întrebări cu privire la modul de a interpreta vina în timpul Holocaustului şi la motivul pentru care sistemul judiciar german a aşteptat atât de mult pentru a urmări în justiţie astfel de cazuri, scrie Der Spiegel.
Deşi evenimentele în sine nu sunt dezbătute - întrucât istoricii nu au îndoieli cu privire la veridicitatea lor - problema este, mai degrabă, una de vinovăţie. La zeci de ani de la ultimul val major de procese, un tribunal german va trebui din nou să decidă cine este vinovat de comiterea unor crime în timpul Holocaustului - şi dacă Lipschis, în vârstă acum de 93 de ani, care locuieşte în oraşul Aalen, din sud-vestul Germaniei, trebuie condamnat pentru rolul jucat în acesta.
Potrivit procurorilor, Lipschis a fost unul dintre cei 7.000 de acoliţi care au contribuit la uciderea a sute de mii de bărbaţi, femei şi copii în timpul Holocaustului. Azi, la 68 de ani de la sfârşitul războiului, autorităţile judiciare germane intenţionează să-l tragă la răspundere pe Lipschis pentru acţiunile sale. La începutul lunii mai, el a fost arestat în apartamentul său din Aalen. În timpul percheziţiei, oficialii au descoperit scrisori scrise către agenţiile de servicii sociale în care Lipschis menţionase activităţile sale de la Auschwitz. După arestarea sa, acesta a fost internat într-un spital al penitenciarului.
În prezent, Parchetul din Stuttgart l-a acuzat pe Lipschis de complicitate la crimele comise cu premeditare. Procurorii au subliniat, de asemenea, modalitatea crudă în care au murit victimele. În perioada în care Lipschis a lucrat ca paznic la Auschwitz, 12 transporturi de prizonieri din toată Europa au ajuns în lagăr. Dintre zecile de mii de nou-veniţi, 10.510 au fost ucişi imediat în camerele de gazare.
Într-un interviu acordat ziarului Welt am Sonntag în aprilie anul trecut, Lipschis a susţinut că a lucrat doar ca bucătar la Auschwitz şi pretinde că a auzit despre oamenii ucişi în camerele de gazare, însă nu a văzut nimic. Parchetul susţine însă că această afirmaţie este neconvingătoare. Procurorii afirmă că Lipschis ştia despre procedurile din lagăr - inclusiv despre de ce şi cum au fost ucişi oamenii acolo - şi a acceptat tacit acest lucru. Mai mult, ei susţin că acesta nu a fost transferat la bucătărie până în septembrie 1943.
Acest caz ar putea fi urmat în curând de o serie de procese ale altor presupuşi criminali de război nazişti. În urmă cu doar câteva săptămâni, Kurt Schrimm, şeful biroului de procurori speciali din Ludwigsburg, - specializat în crimele comise de germani în timpul celui de-al Doilea Război Mondial - a anunţat că biroul său a finalizat anchetele preliminare în cazul a 30 de foşti gardieni ai lagărului de la Auschwitz. Cei mai mulţi dintre aceştia se pot aştepta să fie acuzaţi că au fost complici la crimă. Cel mai în vârstă are 97 de ani.
La scurt timp după arestarea lui Lipschis, experţii juridici au criticat biroul procurorului special, explicând că acesta a aşteptat mult prea mult timp pentru a derula anchete complexe în cazul foştilor gardieni de la Auschwitz. Spre exemplu, profesorul olandez de drept Frits Rüter - directorul unui proiect de cercetare, desfăşurat la Amsterdam, privind justiţia şi crimele naziste - explică că timp de zeci de ani Germania a anchetat rar gardienii de rang inferior ai lagărelor de concentrare, deşi numele acestora - inclusiv cel al lui Lipschis - erau cunoscute încă din anii '60.
Cu toate acestea, Kurt Schrimm justifică actualul val de anchete printr-o 'nouă interpretare juridică ', apărută în urma procesului şi condamnării din 2011 a lui John Demjanjuk, fost gardian al lagărului de concentrare de la Sobibor. Un tribunal regional din Munchen l-a găsit vinovat pe Demjanjuk de peste 28.000 de capete de acuzare pentru complicitate la crimă - deşi procurorii nu au putut dovedi nicio implicare directă a acestuia. În verdictul lor, judecătorii din München au susţinut că atunci când transporturile de prizonieri au ajuns la Sobibor, fiecare gardian a exercitat atribuţii care l-au făcut complice la crimă.
Pe de altă parte, Thilo Kurz, procuror în acelaşi birou al procurorilor speciali, susţine că această interpretare a legii exista şi în anii '60 şi că precedentul juridic stabilit în timpul procesului lui Demjanjuk nu aduce 'nimic nou'. Într-un articol publicat în revista juridică Zeitschrift für Internationale Strafrechtsdogmatik, el a susţinut că decizia este 'în conformitate cu deciziile legale anterioare privind lagărele ce au avut drept unic scop exterminarea'. Kurz aminteşte de cazul unui contabil, condamnat la patru ani de închisoare în 1966, pentru rolul său în felul în care era administrat lagărul de la Sobibor. Judecătorii au decis că acesta a fost complice la moartea a 68.000 de persoane, iar Curtea Federală a Germaniei a susţinut această decizie.
Profesorul Rüter crede că situaţia actuală este legată de o lipsă sistematică de interes în urmărirea în justiţie a membrilor SS. 'De 50 de ani, sistemul de justiţie vest-german nu a urmărit cu bună ştiinţă şi intenţionat gardienii de rang inferior ai lagărelor, deoarece aceştia au fost consideraţi simpli subalterni' explică el.
