Un studiu descoperă o legătură între un medicament popular pentru pierderea în greutate şi un "accident vascular cerebral ocular" rar

O creştere potenţială, deşi modestă, a riscului unei afecţiuni oculare rare care mai este numită „accident vascular cerebral ocular” a fost găsită la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 care utilizează semaglutid, utilizat şi pentru pierderea în greutate, constată o nouă cercetare.

Autorii studiului au mai declarat: „În absenţa unui mecanism cunoscut pentru această asociere, îndemnăm clinicienii să pună în balanţă preocuparea pentru un risc crescut de o afecţiune oculară rară, dar potenţial orbitoare, cu numeroasele beneficii terapeutice ale semaglutidului”.

Pierderea bruscă a vederii

Afecţiunea, denumită neuropatie optică ischemică anterioară non-arteritică (NAION), apare atunci când fluxul sanguin către nervul optic este blocat, putând provoca pierderea bruscă a vederii, de unde şi termenul de „accident vascular cerebral ocular”.

Deşi rară, aceasta este totuşi cea mai frecventă cauză de orbire în rândul adulţilor de peste 50 de ani, cu până la 10 la 100.000 de persoane afectate pe an, au declarat Dr. Joseph F. Rizzo III şi Jimena Tatiana Hathaway într-un comentariu care însoţeşte noul studiu publicat în JAMA Ophthalmology.

Având în vedere popularitatea medicamentelor semaglutide, mulţi cercetători studiază efectele lor pe termen lung.

Semaglutida este un agonist al receptorului glucagon-like peptide-1 (GLP-1RA), o clasă de medicamente utilizate în mod obişnuit pentru a ajuta la controlul nivelului de zahăr din sânge la persoanele cu diabet de tip 2.

Unele cercetări sugerează că reducerea rapidă a nivelului de zahăr din sânge indusă de aceste medicamente ar putea afecta negativ alimentarea cu sânge a nervului optic, ducând la NAION, a declarat, pentru The Epoch Times, Meenal Agarwal, care are un doctorat în optometrie.

„Cu toate acestea, o legătură de cauzalitate directă nu a fost stabilită definitiv şi sunt necesare cercetări suplimentare pentru a înţelege pe deplin această relaţie”, a declarat Agarwal, care deţine trei clinici de oftalmologie în Ontario.

Cercetătorii au analizat date din 14 baze de date diferite, inclusiv cereri medicale şi înregistrări electronice de sănătate, a peste 37 de milioane de adulţi cu diabet de tip 2. Rezultatele au arătat că rata de incidenţă a NAION a fost de 14,5 la 100.000 de utilizatori de semaglutid.

Cercetătorii au folosit două metode diferite pentru a analiza datele. Una a comparat noii utilizatori de semaglutid cu cei care luau alte medicamente pentru diabet. Cealaltă a comparat riscul de NAION la o persoană în perioadele în care aceasta lua semaglutid faţă de perioadele în care nu lua.

Ambele metode au constatat că utilizatorii de semaglutid prezentau un risc mai mare de NAION.

Nu s-a observat niciun risc consistent în cazul dulaglutidei, un alt GLP-1RA utilizat pentru a controla diabetul de tip 2, deşi autorii notează că a fost detectat un semnal mic în cazul exenatidei (Byetta).

În comentariul lor, Rizzo şi Hathaway au remarcat că aceste rezultate contrastează cu alte studii care nu au raportat nicio creştere semnificativă a riscului de NAION de la semaglutid sau orice GLP-1RA şi că semaglutid „poate să nu fie asociat cu un risc crescut de NAION în populaţia generală”. Aceştia nu au furnizat o explicaţie pentru diferenţa de rezultate.

Sunt necesare dovezi suplimentare

Constatările sugerează „o creştere modestă a riscului de NAION în rândul persoanelor cu T2D asociată cu utilizarea semaglutidului, mai mică decât cea raportată anterior”, au scris autorii studiului, menţionând că acest lucru justifică investigaţii suplimentare privind factorii de risc oftalmologici, precum şi efectele diferitelor doze.

În plus, studiile anterioare oferă dovezi contradictorii pentru o legătură între semaglutid şi afecţiunea oculară potenţial orbitoare.

În comentariul lor, Rizzo şi Hathaway afirmă că propria lor cercetare anterioară ar fi putut prezenta un risc exagerat - dar au indicat un alt studiu care ar fi putut subestima riscul NAION.

Acest lucru se datorează unor factori care au inclus o probabilitate mai mare de diagnosticare greşită de către medici care nu sunt specialişti în oftalmologie, lipsa unui cod de diagnostic specific pentru NAION şi faptul că unele dintre sursele de date nu au inclus persoane de 65 de ani sau peste, „deşi acestea sunt cele mai susceptibile de a dezvolta NAION”, au explicat ei.

Răspunsul Novo Nordisk

Într-o declaraţie trimisă prin e-mail, un purtător de cuvânt al producătorului de medicamente Novo Nordisk, care produce diferite medicamente semaglutide, a declarat pentru The Epoch Times că a efectuat o analiză în cadrul studiilor clinice controlate randomizate cu medicamente agoniste ale receptorilor GLP-1 care au inclus o evaluare oftalmologică în orb pentru a confirma diagnosticele NAION.

Prin această analiză, a spus purtătorul de cuvânt, au fost găsite foarte puţine cazuri de NAION confirmate de oftalmolog, „fără ca dezechilibrul să defavorizeze agoniştii receptorilor GLP-1 Novo Nordisk”.

Agarwal a subliniat că nu există încă răspunsuri definitive cu privire la o legătură cauzală directă între semaglutid şi NAION, „dar educarea pacienţilor noştri cu privire la posibilele efecte secundare oculare ale utilizării agoniştilor receptorilor GLP-1 este esenţială”.

În cazul în care pacienţii experimentează modificări bruşte ale vederii, de obicei fără durere, în timp ce iau aceste medicamente, ea i-a sfătuit să-şi viziteze medicul oftalmolog cât mai curând posibil. „Detectarea precoce şi gestionarea sunt vitale pentru a preveni potenţiala pierdere a vederii pe termen lung.”