Un referendum făcut pierdut. 9/27 la Craiova - Partea a II-a

Într-un articol recent am început povestea rezistenţei civile de la Craiova, unde dorinţa a peste 15.000 de cetăţeni de a se exprima prin referendum pe tema extinderii, în circumstanţe neclare, a unor facilitaţi nucleare în Bulgaria, a fost ignorată de autorităţile locale.

Revenim cu partea a doua a articolului, dedicată modului în care autorităţile, atât cele centrale cât şi cele locale, au transformat dezbaterile pe tema unui proiect care ar putea afecta viaţa a milioane de români şi bulgari într-un simulacru. Partea I poate fi citită aici

Pseudo-dezbateri şi pseudo consultări

Potrivit Luminiţei Simoiu, cea care a organizat practic „rezistenţa civilă” din Craiova, modul în care au procedat autorităţile române în ceea ce priveşte organizarea consultărilor este atât ilegal cât şi imoral şi denotă un dispreţ profund faţă de siguranţa cetăţenilor şi de drepturile acestora.

Potrivit convenţiei de la Aarhus, transpusă şi în legislaţia românească (prin Legea nr. 86/2000, modificată de Legea 24/2008), când o ţară construieşte obiective potenţial periculoase pentru mediu şi sănătate, cetăţenilor ce ar putea fi afectaţi, indiferent de domiciliu sau naţionalitate, li se asigură accesul la informaţii, precum şi dreptul de a participa la luarea deciziilor.

În România s-a procedat diferit. Autorităţile, începând cu Ministerul Mediului şi instituţiile din subordinea sa, şi continuând cu Primăria Craiova, au ignorat atât convenţiile internaţionale cât şi legislaţia internă, ca să nu mai vorbim de voinţa cetăţenilor.

Aşa cum menţionam în articolul anterior, americanii de la Westinghouse se retrag din proiect după ce bulgarii au anunţat că nu-şi pot permite preţul cerut de aceştia. Există un zvon cum că odată americanii retraşi, s-ar putea merge pe mâna companiei ruseşti Atomstroyexport, cu un reactor deja construit, comandat de bulgari înainte de Fukushima şi care, potrivit ecologiştilor din ţara vecină, nu mai îndeplineşte standardele de siguranţă.

În ceea ce priveşte depozitul de deşeuri nucleare care, reamintim, va avea o capacitate de 350.000 T şi va fi construit, atenţie, pe teren aluvionar, cu alte cuvinte instabil, despre dezbateri la Craiova se poate vorbi doar începând cu 2015. Anterior, dezbateri pe acest subiect au avut loc doar la Bechet, ceea ce în viziunea craiovenilor reprezintă deja o încălcare a convenţiei de la Aarhus, echivalând cu ignorarea voinţei cetăţenilor din localităţilor unde s-a omis organizarea de consultări.

Rămânând însă în trecutul nu foarte îndepărtat, Bulgaria a notificat României la începutul lui ianuarie 2015 reluarea dezbaterilor pe tema Kozlodui. Ministerul Mediului ar fi tăcut însă, chitic. Ulterior, pe 6 aprilie a.c., bulgarii au trimis Ministerului Mediului un calendar al dezbaterilor din ţara lor, cu lista localităţilor, date de desfăşurare etc. cerând ca românii, dacă vor să participe, să notifice cu minim 7 zile înainte, pentru a li se angaja un translator.

Agenţia de Mediu din Craiova, în subordinea ministerului, a transmis însă calendarul dezbaterilor, doar la o mână de instituţii/persoane, printre care Universitatea Craiova, abia pe 22 aprilie, în condiţiile în care dezbaterile se finalizau pe 30 aprilie. Cât despre cetăţenii “de rând”, care, se presupune, nu stau să consulte zilnic site-urile ministerelor, aceştia au aflat de dezbateri abia pe 29 aprilie, când vestea a fost dată la o televiziune locală de o reprezentantă a Agenţiei de Mediu. Aceasta a anunţat cetăţenii Craiovei (pe aceia ce au avut şansa să aibă televizorul deschis) despre dezbateri, fără să precizeze însă ca acestea se termină peste o zi.

Cât despre dezbaterile organizate în România de autorităţi şi acestea au fost un fiasco, cetăţenii fiind anunţaţi doar în ultimul ceas (atunci când a existat un anunţ) iar din partea Bulgariei fiind chemate doar persoane pro-proiect.

Referendumul, un drept refuzat craiovenilor

În consecinţă, nemulţumiţi de modul în care autorităţile au tratat problema dezbaterilor, craiovenii şi-au constitui un Grup de Acţiune Civică şi au cerut convocarea unui referendum local pe această temă.

Având sprijinul a peste 15 000 de cetăţeni care au semnat o iniţiativă cetăţenească în acest sens - semnături pe care au reuşit să le depună la primărie doar în prezenţa presei, anterior fiind întorşi din drum cu semnături cu tot - GAC decis să formuleze trei propuneri draft de Hotărâre a Consiliului Local, pentru organizarea referendumului: una având ca iniţiator Primarul, o alta având ca iniţiatori o treime din numărul consilierilor locali şi o a treia iniţiată de Grupul de Acţiune Civică.

Varianta aleasă a fost aceea în care Primarul Craiovei să fie iniţiatorul proiectului, idee ce părea garantat câştigătoare, având în vedere că de când este Olguţa primăriţă, nici un proiect propus de ea n-a fost respins de Consiliul Local. Cu toate acestea, surpriză, deşi actuala vicepreşedintă a PSD le promisese cetăţenilor că dacă se strâng 13.000 de semnături, cât prevede legea, va face ea cumva rost de bani şi va organiza referendumul, la şedinţa din 24 septembrie s-a făcut tot posibilul pentru ca proiectul să fie respins.

Cetăţenii nu au fost primiţi în sala de consiliu decât cu greu şi în grupuri de câte cinci – invocându-se că sala este plină, asta în condiţiile în care încăperea gemea de locuri goale - discuţia pe marginea referendumului a fost mutată de la punctul 37 pe ordinea de zi la punctul 2, doar-doar cei interesaţi vor veni mai târziu şi vor rata dezbaterea.

Cetăţenii mai acuză că deşi lor nu li s-a comunicat că-şi pot aduce experţi pentru a-i înscrie la cuvânt, pe de altă parte, Primăria şi l-a adus de la Bucureşti, ca invitat de onoare, pe preşedintele universităţii Ecologice din Bucureşti, Prof. univ. dr. dr.h.c. Mircea DUŢU.

Prezentat de organizatori drept mare specialist în dreptul mediului, acesta şi-a declinat competenţa în depozite şi reactoare nucleare pentru a se lansa, în schimb, în consideraţii pe tema legalităţii referendumului, susţinând că acesta nu are temei legal, că nu se susţine, că nu va avea efecte etc, relatează dna Simoiu.

Peste toate acestea, în şedinţă s-a vehiculat şi ameninţarea cu Curtea de Conturi care va cere ca cineva să plătească (eventual cetăţenii ???) dacă se organizează referendum şi cetăţenii nu se vor prezenta la vot.

La finele discuţiilor, s-au invocat mai multe argumente cum ar fi ilegalitatea sau data nepotrivită a referendumului. La sugestia unuia dintre consilieri de a se lua în considerare un amendament prin care să se propună o altă dată, primarul municipiului Olguţa Vasilescu a refuzat, motivând că nu este de acord să modifice draftul de propunere. Acesta este un pretext fără bază reală, spun membrii Grupului de Acţiune Civică, draftul proiectului fiind modificat deja, de serviciul specializat al Primăriei, prin eliminarea bazei legale prevăzută de Convenţia de la Aarhus.

Epilog care sperăm să nu fie chiar epilog: “Avem şi noi Cernavodă”

În consecinţă, cererea de a se organiza un referendum a fost respinsă şi acum cetăţenii caută să convingă 2/3 din consilieri să repună acest proiect pe ordinea de zi. Deşi miza este mare – siguranţa a milioane de români şi sprijinirea bulgarilor, care, spune dna Simoiu, “se uită la noi ca la Dumnezeu, căci doar noi mai putem opri proiectul” - demersul pare destul de dificil.

Chiar dacă "pe persoană fizică" mulţi consilieri par de acord cu cetăţenii, practic, au comandamentele lor de partid, sintetizate foarte bine în europarlamentarul Jean Marinescu, cu ocazia unei dezbateri la Craiova: "Doamnă, nu uitaţi, avem şi noi un Cernavodă”.

În virtutea acestui argument se trece peste faptul că în caz de incident, ar avea de suferit nu doar craiovenii, ci o Românie întreagă (Kozoldui este lângă Dunăre), o Românie care, cu certitudine, nu e pregătită să facă faţă unui incident/accident nuclear.

"Am cerut să vedem cât de pregătit e judeţul, în caz de accident nuclear. Spitalul judeţean de urgenţă nu poate trata în caz de accidente chimice sau nucleare, un alt spital major, spitalul CFR, nici ei nu pot, spitalul Filantropia are un spaţiu de 100 de locuri dar spune că nu e pregătit pentru un accident nuclear şi dispune de doar 30 de măşti. Cât despre pastilele de iodură de potasiu care se dau în caz de accident nuclear, spitalele au mult mai puţine decât necesar şi oricum acestea acţionează numai la nivelul glandei tiroide, restul organismului nefiind protejat”, a declarat Luminiţa Simoiu.

Cu toate acestea, potrivit profesoarei craiovene, la nivelul celor ce ar putea avea un cuvânt de spus la nivel de municipiu, a auzit, şocant sau nu, lucruri de genul "eu îmi fac casă la munte" şi chiar "scapă cine poate", apropos de faptul că nu toţi oltenii vor avea bani să se urce cu vilă cu tot la munte în cazul că se întâmplă ceva la Kozlodui.

Nota bene – merită reamintit că şi vecinii noştri unguri se pregătesc să construiască reactoare nucleare, la Paks. Pe lângă faptul că dezbaterea organizată la Bucureşti pe tema acestui proiect a fost anunţată pe ultimii metri, persoanele interesate aflând practic data şi locul dezbaterii abia în ziua respectivă, modul în care a decurs este fie trist, fie hilar, depinde cum priveşti problema.

Întrebaţi despre alternative pe baza legislaţiei europene, ungurii au declarat că la ei nu se aplică decât legislaţia maghiară iar când reprezentantul ONG-ului Terra Mileniul 3 le-a comunicat că există o declaraţie a unui europarlamentar ungur care susţine că a văzut calculele la centrala de la Paks şi că sunt multe erori de calcul, ungurii au replicat, acid, că e ilegal să deţii sau să faci publice documente de genul acesta. Or fi aflat şi ungurii că avem Cernavodă, mai ştii?

Cum proiectul de la Cernavodă ar urma însă să fie dezvoltat cu o companie chineză, ţară ale cărei standarde în materie de siguranţă sunt o mare cutie neagră, n-ar fi rău ca politicienii unguri şi bulgari să-şi pună problema că un troc al închisului ochilor s-ar putea să nu fie deloc benefic pentru ţările lor.