Uleiul de măsline - remediu universal

De-a lungul secolelor uleiul de măsline a fost folosit pentru a destinde intestinele, a stimula circulaţia bilei, a calma membranele mucoase, a uşura urinarea, a înmuia pielea şi a calma nervii. Îl găsim în remediile populare pentru cancer, răceli, diaree, dureri de urechi, febră, hipertensiune, hipotensiune, malarie, guşă exoftalmică, dureri de dinţi, tumori, răni, veruci genitale, polipi, scleroza ficatului, a splinei şi a uterului, tumori ale urechilor, degetelor, gâtului şi stomacului.

Algerienii mestecă şi acum frunze de măslin contra durerilor de dinţi şi a ulceraţiilor bucale provocate de excesul de tutun. Le mai folosesc şi pentru calviţie, tuse, dureri de urechi, fracturi, gonoree, hemoragii, hernie, impotenţă, congestie hepatică, boli de piele, luxaţii şi pietre. În Liban untdelemnul este folosit la arsuri, răceli, constipaţie şi dureri de stomac.

Există vreo bază concretă pentru aceste întrebuinţări larg răspândite?

CE PUTERI STRANII ARE ULEIUL DE MĂSLINE?

De ce au fost privite dintotdeauna măslinele cu atâta uimire şi respect? Se spune că Ramses al II-lea, care a domnit în Egipt între anii 1300 şi 1200 î.C., bea ulei de măsline ori de câte ori se simţea rău. Ramses al III-lea a încercat să planteze o livadă de măslini în cinstea zeului solar Ră, lângă templul din Heliopolis. Untdelemnul de măsline era folosit la încoronări, în ofrandele de sacrificiu, precum şi ca aliment, combustibil şi medicament pentru organism.

Vechii evrei considerau untdelemnul de măsline cheia longevităţii şi a întineririi puterilor mintale. Trăind adeseori câte o sută, două sute, trei sute de ani sau chiar mai mult, nu doar consumau ulei de măsline ci, virtualmente toţi – bărbaţi şi femei, bogaţi şi săraci deopotrivă – foloseau zilnic uleiul de măsline ca unguent. Conform Psalmilor, uleiul penetra direct în trup, cu ocazia masajelor, alungând jenele şi durerile şi refăcând forţele.

Astăzi ştim că uleiul de măsline – care poate fi absorbit prin piele – protejează venele şi arterele, previne cheagurile periculoase, coboară hipertensiunea, normalizează hipotensiunea şi alungă pericolul de moarte din orice cauze, inclusiv cancer.

MENŢINE INIMA SĂNĂTOASĂ, ARTERELE CURATE ŞI COBOARĂ TENSIUNEA

Locuitorii ţărilor mediteraneene – ca Grecia, Italia, Spania şi sudul Franţei – care urmează diete foarte dependente de uleiul de măsline, riscă doar pe jumătate să moară de inimă în comparaţie cu americanii. Şi totuşi regimul acestor oameni nu duce lipsă de grăsimi.

De fapt mediteraneenii mănâncă mai mult decât americanii. Dar cam trei sferturi din toată grăsimea lor provine din untdelemnul de măsline. Consumă foarte puţine grăsimi animale. Într-un studiu de cincisprezece ani, numai treizeci şi opt din zece mii de locuitori ai Cretei au murit de inimă, pe lângă şapte sute şaptezeci şi trei de americani.

Uleiul de măsline protejează inima şi arterele în trei moduri:

1. Reduce nivelul colesterolului L.D.L. rău din sânge
2. Creşte nivelul colesterolului H.D.L. bun din sânge
3. Împiedică formarea cheagurilor.

Alte uleiuri, ca acelea de porumb, soia, şofran şi floarea-soarelui coboară atât nivelul colesterolului L.D.L. rău, cât şi pe al celui H.D.L. bun. Uleiul de măsline este şi mai eficient pentru reducerea colesterolului decât dietele standard fără grăsimi. Când subiecţii au consumat 41% din caloriile necesare din grăsime în majoritate din uleiul de măsline, colesterolul rău L.D.L. le-a scăzut mai mult decât atunci când au urmat o dietă cu doar jumătate din aceeaşi cantitate de grăsimi.

În cadrul unui studiu, pacienţii voluntari au luat câte trei sferturi de lingură cu ulei de măsline de două ori pe zi, timp de opt săptămâni, pe lângă dieta regulată. Uleiul de măsline conţine acid oleic – un acid gras dominant care descurajează formarea cheagurilor. Ca rezultat, scorul acumulărilor din sângele lor a coborât vertiginos.

În ceea ce priveşte scăderea tensiunii, un studiu efectuat la Stanford Medical School pe şaptezeci şi şase de bărbaţi între două vârste suferinzi de hipertensiune, a demonstrat că grăsimea mononesaturată din trei linguri de ulei de măsline pe zi putea coborî tensiunea sistolică aproximativ cu nouă puncte, iar pe cea diastolică aproximativ cu şase puncte. Lucru şi mai remarcabil, un studiu al Universităţii din Kentucky a constatat că numai 2/3 lingură cu ulei de măsline zilnic coboară cu circa cinci puncte tensiunea sistolică şi cu patru puncte tensiunea diastolică la bărbaţi.

SECRETUL LONGEVITĂŢII

Ca şi cum atâta nu ar fi fost de ajuns, cei mai fanatici iubitori ai untdelemnului de măsline riscă cel mai puţin să moară de cancer sau din orice altă cauză! Folosirea uleiurilor „mono” cu rol protector pentru artere – cum ar fi acelea de măsline, canola, migdale sau avocado – ca sursă principală a grăsimii a fost singurul factor care ţine de dietă, care a prevenit moartea din orice cauze. Motiv pentru care untdelemnul de măsline a fost cunoscut întotdeauna ca uleiul longevităţii.

În mod concret, ţările în care uleiul de măsline reprezintă o sursă majoră de grăsime din regimul alimentar tind să prezinte riscuri mai reduse de cancer la sân, prostată, ovare şi colon.

Antioxidanţii din uleiul de măsline pot ajuta la întârzierea îmbătrânirii, menţinând celulele în viaţă mai mult timp, precum şi luptând contra atacurilor care fac celulele să devină mai dezorganizate şi mai predispuse la cancer.

ANCHILOZAREA COLOANEI VERTEBRALE, UMERILOR, ŞOLDURILOR ŞI GENUNCHILOR

După o baie atent făcută în care se freacă cu buretele tot corpul cât mai complet şi rapid posibil vă uscaţi cu un prosop aspru. Se aplică cu căuşul palmei câte puţin ulei pe încheieturi mai ales în părţile interioare – adică la subsuori, în adânciturile coatelor, în spatele genunchilor, în interiorul gleznelor şi între picioare. După aceea pe umeri, şira spinării, şolduri, genunchi, labele picioarelor (chiar şi pe cap dacă se doreşte). Se freacă până când uleiul este absorbit şi nu se mai vede, iar apoi în pat la cald.

Această practică trebuie respectată zilnic uneori şi dimineaţa şi seara. N-ar trebui să i se pară ciudat nimănui. Grădinarul ştie că trebuie să îngraşe pământul pentru ca acesta să rămână folositor şi productiv. Organismul are nevoie şi el de îngrăşăminte.

CHEIA PENTRU CONTROLUL INSTALĂRII DIABETULUI LA ADULŢI

Uleiul de măsline coboară semnificativ nivelul zahărului din sângele celor mai mulţi diabetici îmbolnăviţi la maturitate şi le reduce necesitatea zilnică de insulină.

Acest lucru împreună cu faptul că uleiul de măsline previne şi inversează acumularea mortală de colesterol în inimă, vene şi artere – îi poate ajuta pe milioane de diabetici să evite numeroasele complicaţii serioase ale acestei boli.

Spre deosebire de dietele standard fără grăsimi şi bogate în carbohidraţi pe care medicii le recomandă în mod normal pentru diabetul instalat la maturitate, care sunt atât de insipide încât majoritatea pacienţilor nu le pot respecta multă vreme, dieta cu untdelemn de măsline este mult mai uşor de urmat, fiindcă seamănă mult cu ceea ce mănâncă oamenii în mod normal.

Cu această metodă uleiul de măsline este folosit la prăjirea alimentelor şi ca dressing la salată - şi oriunde mai este necesar uleiul de gătit. Este în proporţie de 75% polinesaturat ceea ce îl face mult mai sănătos decât alte grăsimi.

Dacă aveţi diabet de maturitate trebuie să consultaţi mai întâi medicul înainte de a folosi această metodă pentru a determina dacă e sigură pentru dumneavoastră.

CUM REZOLVĂ ACEST ULEI PROBLEMELE VEZICII BILIARE

Dacă aţi suferit vreodată o criză de vezică biliară ştiţi cât de dureroasă poate fi, mai ales dacă s-au format pietre. Pentru a împiedica să se formeze vreodată calculi biliari, dacă medicul spune că aveţi o vezică biliară leneşă, de obicei o puteţi stimula luând doar una sau două linguri de ulei de măsline înaintea fiecărei mese, după opinia unui medic. Acesta declanşează secreţia bilei înainte ca restul mâncării să ajungă în stomac. E posibil ca la început să faceţi o oarecare indigestie, dar în interval de două săptămâni încep să apară ameliorări vizibile.

S-a constatat că uleiul de măsline cauzează contracţii puternice şi sănătoase ale vezicii biliare, favorizând-i mult golirea completă, şi poate fi considerat un bun tonic biliar. De asemenea pare să dizolve pietrele la bilă.

Dacă medicul a determinat prin radiologie că pietrele sunt destul de mici pentru a fi eliminate fără să se blocheze, un vechi remediu popular – recomandat ocazional şi de medici – constă în a amesteca ½ ceaşcă ulei de măsline cu ½ ceaşcă suc de lămâie sau grapefruit, amestecându-le şi bându-le înainte de culcare. S-ar putea să aveţi greţuri. Dimineaţa, beţi ceva fierbinte şi e posibil să eliminaţi pietrele din intestine. Uneori e necesar să postiţi două zile, bând suc de mere din două în două ore, iar în cea de-a doua seară să beţi amestecul de suc şi untdelemn de măsline. Se spune că acesta dizolvă pietrele mici şi curăţă vezica.

COMBINAT CU ALBUŞ DE OU VINDECĂ ULCERUL DUODENAL ŞI ARSURILE CUTANATE

Pentru a alunga arsurile de stomac, indigestiile şi ulcerele amestecaţi doar două linguri de ulei de măsline virgin, pur cu albuşul unui ou crud. Se ia intern de câteva ori pe zi şi are efect rapid. Unii medici consideră că uleiul de măsline conţine vitamina U, o substanţă despre care se crede că are o influenţă tămăduitoare asupra ulcerelor.

Uleiul de măsline este „excelent” pentru ulcere şi arsuri. Arsurile la suprafaţa pielii pot fi tratate eficient doar cu untdelemn de măsline şi albuş de ou dacă altceva nu se găseşte. Reţeta este un amestec de ulei de măsline virgin (2 ceşti) şi 6 ouă proaspete – bătute – se aplică pe arsură, cu o pensulă curată (sterilizată în apă fiartă). Pe deasupra se aşterne un pansament larg de tifon uşor. Cantităţile se potrivesc în raport cu suprafaţa de piele afectată.

ALTE ÎNTREBUINŢĂRI

Uleiul de măsline exercită o influenţă distinctă asupra ficatului şi, aparent, şi asupra rinichilor. Beneficiile obţinute de la uleiul de măsline în cazul deranjamentelor de ficat nu sunt deloc imaginare, el ajutând ficatul să se odihnească. În cazurile de dureri grave localizate în regiunea rinichilor, untdelemnul de măsline se ia intern în doză medie, dovedindu-se adeseori benefic în a garanta urinarea promptă. De asemenea s-a folosit cu succes în cazuri de urinare dureroasă, strangurie (eliminarea înceată şi chinuitoare a urinei picătură cu picătură) şi în cazurile de boală numită popular urină nisipoasă.

În cazul febrei principala valoare a uleiului de măsline constă în capacitatea sa de a fi absorbit rapid prin piele. În toate cazurile va reduce temperatura corpului ceea ce reprezintă o chestiune de importanţă vitală în unele cazuri (mai ales în cazul copiilor foarte mici cărora nu li se pot administra medicamente sau în situaţii de urgenţă până se ajunge la medic). Având în vedere componenţa sa chimică este adaptat în mod deosebit pentru alimentarea în timpul febrei şi e absorbit uşor prin piele. Acest lucru este valabil şi în cazurile de pojar şi scarlatină.

Se recomandă de asemenea folosirea uleiului de măsline în bolile de nervi caracterizate prin mari pierderi de energie şi consumarea progresivă a ţesuturilor nervoase. Modul obişnuit de a-l aplica este prin masaj o dată până la de trei ori pe zi. În cazul paraliticilor masajele sunt foarte importante. În cazul epilepticilor, aplicările de ulei urmate imediat de odihnă suficientă la pat dau cele mai bune rezultate.

Ca vermifug uleiul de măsline este una dintre cele mai sigure substanţe vermifuge. În cazul copiilor trebuie administrat în doze de 30gr., repetate frecvent. Este inofensiv întrucât nu provoacă epurări active iar dacă stomacul copilului nu-l respinge adesea îşi va face efectul fără nici un alt medicament adiţional. În cazurile de tenie deseori a înlăturat-o complet numai prin greutatea şi volumul său.

***

CUM CUMPĂRĂM ULEIUL DE MĂSLINE

Uleiul de măsline nu are rival ca remediu al majorităţii şi probabil tuturor bolilor care consumă organismul, el uşurând stomacul, odihnind organele digestive suprasolicitate, lubrifiind căile alimentare inflamate, oprind continuarea congestiei şi refăcând ţesuturile uzate sau degradate.

Pentru a obţine cele mai bune rezultate prin folosirea uleiului de măsline vă recomandăm să alegeţi cu atenţie de pe raftul magazinelor. Ţinând cont că oferta de uleiuri disponibile în zilele noastre este foarte variată, dacă nu citiţi cu atenţie etichetele produselor şi alegeţi doar după preţ vă puteţi trezi acasă că nu aţi cumpărat ce trebuie.

De aceea vă oferim câteva indicii care să vă ajute în alegerea lui. Multe produse sunt etichetate în limbi străine şi de aceea nu este suficient să alegeţi „olio di oliva”.

Cel mai bun tip de ulei de măsline este cel extra virgin care este obţinut printr-un procedeu de presare la rece a măslinelor şi nu implică rafinarea sau intervenţia diverselor substanţe chimice care ar afecta caracterul organic şi calităţile impilicite ale acestui produs. După experienţa acumulată de-a lungul anilor producătorii au ajuns la concluzia că măslinele trebuiesc procesate în maxim 24 de ore de la recoltare pentru a evita începerea procesului de fermentaţie al fructelor care ridică nivelul de aciditate al uleiului. Dacă o sticlă este etichetată „extra virgin” uleiul provine din prima procesare a măslinelor şi trebuie să aibe, conform legii, o aciditate maximă de 1%. Totuşi unii dintre cei mai reputaţi producători scot valori cu mult mai mici, ajungând până la sub 0,5%.

Uleiul virgin obişnuit sau „pur” provine dintr-o procesare ulterioară (obţinerii uleiului extra) a măslinelor dar încă conţine doar lichid din măsline. Nivelul de aciditate trebuie să fie între 1 şi max 3,3%.

Apoi este uleiul rafinat de măsline la obţinerea căruia se folosesc chimicale pentru a extrage şi ultima picătură de ulei din pasta de măsline şi de aceea nu poate fi considerat „organic”. Uleiul care conţine doar 20 – 30% lichid din măsline nu ar fi comestibil de sine stătător şi de aceea uneori se adaugă şi ceva ulei virgin de măsline pentru a-i da gust. Echilibrul este aranjat apoi cu uleiurile de măsline „lampara” sau „sansa” care sunt uleiuri de foarte proastă calitate obţinute tot prin rafinare din sâmburi şi resturi de măsline.

Pe rafturile din România am văzut acest tip de ulei, etichetat „olio di sansa di oliva” pe care unele persoane se mulţumesc să-l achiziţioneze considerându-l „ulei de măsline” şi bucurându-se de preţul mai redus al acestuia. Dar acesta teoretic nu poate fi vândut ca ulei de măsline ci doar ca un ulei derivat din măsline

Contrar credinţei populare, culoarea uleiului de măsline nu are nimic de-a face cu calitatea sau gustul acestuia. Mulţi factori pot influenţa culoarea, gustul şi aroma măslinelor şi a uleiului care rezultă din ele, cum ar fi: solul, clima, gradul de maturare al fructelor, procesul de culegere a măslinelor şi de extragere a uleiului. Cei mai folosiţi termeni pentru a descrie aroma sa sunt: fructat, fresh, untos, astringent, piperat, dulce sau verde.