Ucraina respinge blitzkriegul Rusiei. Ce urmează?

Rusia nu a reuşit să învingă apărarea ucraineană din oraşele mari - Kiev şi Harkov - în ciuda atacurilor succesive aeriene şi la sol, cu blindate susţinute de artilerie, care a început în 24 februarie 2022, arată o analiză T-intell din 27 februarie.

Armata ucraineană a încetinit semnificativ ofensiva Rusiei şi a adus-o aproape la impas pe majoritatea fronturilor. Ceea ce Vladimir Putin se aştepta să fie un blitzkrieg se transformă într-un proces lent pentru armata rusă. Apărarea Ucrainei se dovedeşte robustă, iar dorinţa armatei de a lupta este nestrămutată.

Ajutorul militar din partea NATO va oferi reaprovizionarea atât de necesară - cu rachete antitanc, sol-aer şi aer-aer înaintea unui posibil asalt rusesc întărit.

Rusia va escalada violenţa, va relaxa regulile de angajare în luptă şi va creşte utilizarea artileriei grele, poate chiar muniţie termobarică, bombe cluster şi, în cele din urmă, rachetele balistice.

Obiectivul va fi acela de a rupe rezistenţa armatei ucrainene şi a populaţiei.

Blitzkrieg eşuat

1. Ultimele 100 de ore au arătat că această campanie a Rusiei a fost guvernată de excesul de încredere că forţele ruse se vor mişca rapid şi vor atinge obiectivele cheie, inclusiv Kiev, şi de o subestimare severă a capacităţii şi voinţei armatei ucrainene de a lupta. Încrederea excesivă a Moscovei a generat penalizări uriaşe, care includ un număr mare de soldaţi ruşi ucişi în acţiune şi pierderea echipamentelor militare, cum ar fi avioane, artilerie şi vehicule blindate. Motivele grave ale optimismului greşit al Rusiei sunt în principal incapacitatea de a accepta rezistenţa acerbă a ucrainenilor.

2. Cea mai mare greşeală de calcul a Rusiei a fost să se îndoiască de capacitatea şi disponibilitatea Ucrainei de a lupta. Comandanţii ruşi probabil au prognozat o prăbuşire imediată a armatei ucrainene sau o predare în lanţ a unităţilor trimise pe linia frontului, similar cu lucrurile care s-au întâmplat în Crimeea în 2014, mizând pe un avans rapid asupra Kievului.

Asedierea Kievului, forţarea debarcării administraţiei Zelenski (chiar şi prin asasinare) şi instalarea unui guvern marionetă, pro-rus, fără îndoială, obiectivul principal al invaziei ruse.

3. Majoritatea planurilor de război ruseşti par să se fi bazat pe presupunerea unei rezistenţe slabe, ceea ce a dus la o planificare logistică slabă, o contraofensivă aeriană „reţinută”, suprimarea incompletă a apărării aeriene inamice, incapacitatea de a stabili o superioritate aeriană completă şi, în cele din urmă, eşecul în atingerea obiectivelor cheie.

4. La patru zile de la invazie, Rusia nu a reuşit să pună mâna pe niciunul dintre principalele centre de populaţie ale Ucrainei, inclusiv Kiev.

Forţele ucrainene au respins eroic multiple atacuri ruse asupra capitalei. Ucrainenii au respins cel puţin trei atacuri aeriene majore (două pe aerodromul Hostopel, care a fost capturat în cele din urmă, şi unul pe baza aeriană Vasylkiv) şi trei până la cinci operaţiuni mecanizate şi/sau motorizate. Atacurile Rusiei asupra Kievului au venit exclusiv din nord-vest, deoarece trupele ruse nu au reuşit să controleze capitala până acum. Victoriile Ucrainei au dus la înfrângeri tactice şi pierderi masive pentru unităţile de vârf de lance, forţele de operaţiuni speciale şi trupele de asalt aeropurtat ale Rusiei.

Ucraina a reuşit să lovească adânc dincolo de liniile ruseşti, inclusiv cu drone Bayraktar TB2 şi ambuscade antitanc.

În ciuda mai multor încercări, Rusia nu a reuşit să treacă prin apărarea ucraineană de la Cernihiv.

În ciuda mai multor încercări de a încercui cel de-al doilea mare oraş al Ucrainei, Harkov, forţele ruse nu au reuşit să asedieze sau să stabilească un punct solid în Harkov. Apărarea ucraineană a respins toate atacurile şi a rezistat mai multor lovituri de artilerie de peste graniţă. Armata 1 de tancuri de gardă (aparţinând districtului militar de vest), cea mai capabilă formaţiune blindată din Rusia, conduce operaţiunea de la Harkov.

O operaţiune de asalt eşuată către centrul oraşului Harkov efectuată de către trupele de infanterie uşoară rusă din 27 februarie a evidenţiat o lipsă de imaginaţie şi de soluţii rapide pentru distrugerea apărării locale a Ucrainei.

Forţele ruse nu au putut controla şi ţine pe deplin Kherson, în ciuda unei mici incursiuni.

5. Rusia nu a reuşit să stabilească o superioritate aeriană completă asupra Ucrainei. Mai multe videoclipuri din reţelele sociale din ultimele zile au arătat avioane de atac ucrainene Su-25, avioane de luptă Mig-29 şi Su-27 şi elicoptere utilitare Mi-24 angajate în operaţiuni împotriva forţelor ruse. Forţele armate ucrainene au lansat recent imagini care arată trei lovituri separate asupra poziţiilor ruseşti folosind drone de luptă Bayraktar TB-2. Ştirile conform cărora NATO (probabil Polonia) a aprovizionat Ucraina cu rachete aer-aer indică faptul că mai multe avioane de luptă ucrainene au supravieţuit loviturii ofensive aeriene a Rusiei de dinainte de asalt.

Deşi încă examinăm imaginile din satelit, evaluarea noastră preliminară este că marea majoritate a bazelor Forţelor Aeriene Ucrainene (UkAF) sunt încă operaţionale. Deoarece majoritatea pistelor sunt intacte, operaţiunile de zbor pot avea loc.

Craterele şi punctele de impact sunt vizibile doar pe asfalt, ceea ce indică faptul că rachetele ruseşti au avariat şi dezactivat unele aeronave. Loviturile au distrus, de asemenea, depozitele de combustibil şi muniţie din anexe.

Probabil că Rusia a planificat acest rezultat. După cum au subliniat mulţi analişti, Rusia se aştepta probabil să pună mâna pe aerodromuri şi să le folosească imediat. În loc să distrugă pistele, Rusia a preferat să distrugă avioanele de luptă UkAF, lăsându-le fără combustibil şi muniţie.

Cu toate acestea, ofensiva aeriană reţinută a Rusiei a avut un efect de bumerang asupra forţelor care avansează, care continuă să se confrunte cu bombardamentele aeriene ale avioanelor, elicopterelor şi dronelor ucrainene.

Suprimarea nereuşită a apărării aeriene: pe fondul unor rapoarte continue despre activităţile de apărare aeriană a Ucrainei, inclusiv cu sisteme S-300 şi Buk-M1, este foarte probabil ca Rusia să nu reuşească să suprime sau să distrugă complet apărarea Ucrainei. Aceste sisteme sunt extrem de mobile. Ucraina probabil a mutat unele sisteme în ascunzătoare pentru a supravieţui asaltului iniţial. Este, de asemenea, probabil că Ucraina a momit rachete ruseşti cu ţinte false pentru a îmbunătăţi capacitatea de supravieţuire a apărării sale aeriene.

6. Un alt simptom cheie al încrederii excesive a Rusiei este situaţia logistică derizorie a trupelor sale din Ucraina.

Există rapoarte că soldaţii ruşi au rămas fără combustibil şi alimente şi, prin urmare, trebuie să se aprovizioneze cu resurse locale.

Acest lucru nu este o surpriză, deoarece armata ucraineană a înregistrat succese mari lovind liniile de aprovizionare ruseşti, distrugând zeci de camioane cu combustibil şi vehicule utilitare rămase în urma trupelor de asalt.

În ofensivele de tip „blitz”, infanteria împinge înainte spre obiectiv, lăsând în urmă unităţile logistice într-o poziţie extrem de vulnerabilă. Dacă unităţile de sprijin logistic sunt distruse, asaltul devine nesustenabil, în ciuda câştigurilor teritoriale semnificative ale forţei vârf-de-lance.

Aşteptându-se la o ofensivă „blitz” cu o victorie rapidă, comandanţii ruşi au ignorat, probabil, nevoia de a asigura un flux constant de provizii.

Vulnerabilităţi majore

7. O victorie rusă pe linia frontului Cernihiv-Hulkhiv-Sumy ar putea marca începutul sfârşitului pentru Kiev. Dacă aceste forţe vor fi eliberate din impas şi vor ajunge în capitală, armata rusă ar putea înconjura Kievul. Până acum, armata ucraineană a reuşit să ţină în frâu înaintarea rusă din sud-estul Bielorusiei, Yelnya şi Kursk. Cu toate acestea, acesta este un teatru de operaţiuni care necesită o atenţie deosebită.

8. Există rapoarte că forţele ruse au primit ordin să ocolească oraşele mici şi să meargă ţintă către Kiev. Un asemenea lucru ar lăsa flancurile şi spatele coloanelor ruseşti extrem de expuse atacurilor ucrainene, dar profitul ar putea fi uriaş. O convergenţă pe mai multe axe asupra capitalei ar sparge foarte probabil apărarea capitalei.

9. Oprirea fluxului de arme MANPAD de la NATO către Ucraina va deveni o prioritate pentru armata rusă în zilele următoare. Echipele mici ale Forţelor de Operaţiuni Speciale (SOF) ruse se vor infiltra probabil pentru a întrerupe liniile de aprovizionare ale Ucrainei din Polonia. Ei vor recunoaşte rutele de aprovizionare şi nodurile de stocare şi distribuţie ale Ucrainei şi vor transmite informaţii pentru lovituri aeriene sau de artilerie. SOF-urile ruseşti ar putea oferi, de asemenea, îndrumări pentru loviturile RuAF, în special cu muniţie ghidate de precizie. De asemenea, este posibil ca forţele speciale ale Rusiei să ia lucrurile în propriile mâini şi să încerce să distrugă transporturile de muniţie.

Reînnoirea atacurilor ruseşti cu rachete asupra aerodromurilor de vest ale Ucrainei sau chiar încercările de doborâre a avioanelor de marfă sunt probabil şi ele analizate, ca modalitate de a perturba legătura logistică a Ucrainei cu NATO.

10. Pe măsură ce Rusia devine frustrată de rezistenţa ucraineană, va uşura probabil regulile de angajare (ROE) şi va iniţia mai multe lovituri de artilerie grea asupra centrelor populate. Într-un astfel de calcul, am vedea utilizarea pe scară largă a rachetelor balistice (BM), inclusiv sisteme Iskander, care au fost pre-poziţionate de-a lungul graniţelor Ucrainei de câteva săptămâni. Dovezile tot mai mari sugerează că Rusia a lansat deja rachete balistice din Belarus, unele dintre ele lovind aerodromul Zhotymir şi Cernihiv.

11. Rusia va aloca probabil mai multe forţe ofensivei. În prezent, doar 50 până la 70 la sută din trupele adunate în jurul Ucrainei sunt angajate în ofensivă. Pe măsură ce mai multe trupe ruseşti din sudul Bielorusiei - Yelnya, Kursk, Voronezh-Belgorod şi Crimeea - trec graniţa, Rusia va trebui să-şi reconstruiască forţa de rezervă. Un indicator al acestui lucru va veni sub forma unor videoclipuri ale martorilor oculari din Rusia arătând noi mişcări de trupe sau mobilizări, aşa cum am văzut recent cu cecenii.

Un număr mai mare de trupe (peste 200.000 de soldaţi) combinat cu lovituri copleşitoare de artilerie şi rachete este probabil cel mai serios plan al lui Putin de a distruge voinţa Ucrainei de a se apăra.