Ucraina: Ianukovici, un autocrat impregnat de cultura sovietică (Le Figaro)

Viktor Ianukovici, ales preşedinte al Ucrainei în februarie 2010, a demonstrat că este alergic la valorile promovate de Uniunea Europeană, notează cotidianul francez Le Figaro.
Preşedintele Ucrainei, Viktor Ianukovici. (Julian Finney/Getty Images)
Epoch Times România
03.12.2013

Viktor Ianukovici, ales preşedinte al Ucrainei în februarie 2010, a demonstrat că este alergic la valorile promovate de Uniunea Europeană, notează cotidianul francez Le Figaro.

Înalt de aproape doi metri, mai degrabă dur şi încăpăţânat, însă chinuit, traumatizat de această 'revoluţie portocalie' care ar putea forţa justiţia să-i invalideze victoria frauduloasă în alegerile prezidenţiale din 2004. De o săptămână, coşmarul a devenit realitate. Renunţând să semneze, la sfârşitul lui noiembrie, un Acord de asociere cu UE, Viktor Ianukovici a deschis el însuşi 'cutia Pandorei'.

Totuşi, în urmă cu numai o lună totul părea în regulă. După luni de negocieri, preşedintele ucrainean părea să fi ajuns la un compromis în ceea ce priveşte soarta 'duşmanului său apropiat', fostul premier Iulia Timoşenko, întemniţată de doi ani de zile la Harkov, pentru 'abuz de putere'. Declanşat în luna august de Moscova, în scopul convingerii Ucrainei să se apropie de Europa, războiul comercial nu a reuşit decât să întărească hotărârea Kievului de a semna un acord considerat 'sinucigaş' de Kremlin.

O misterioasă întrevedere pe care Ianukovici a avut-o la Moscova cu preşedintele rus Vladimir Putin, în data de 9 noiembrie, a provocat spectaculoasa schimbare a preşedintelui ucrainean. Ameninţările Rusiei privind presiunile economice au fost succedate de promisiunea unei scăderi la preţul gazului, care 'strangula' economia ucraineană, dar mai ales privind împrumuturi capabile să uşureze povara unei datorii abisale ce ameninţă să destabilizeze regimul Ianukovici. Curtat de UE şi de Rusia, Ianukovici a majorat miza, confirmând politic ceea ce toată lumea ştia deja: pentru el, UE nu valorează mai mult decât sertarul unei case de marcat.

Viktor Ianukovici nu acţionează neapărat pentru Rusia, însă acest 'copil din asprul bazin minier al Donbasului', din estul ţării, a rămas impregnat de cultura sovietică. Pentru Ianukovici, rezumă Iuri Luţenko, fost ministru de interne în guvernul Timoşenko, apropierea de UE nu reprezintă decât 'un simplu mijloc de a continua să se îmbogăţească pe spatele Ucrainei, fără a fi stingherit de concurenţa rusă'.

Ales în februarie 2010, preşedintele ucrainean a demonstrat de fapt că este alergic la valorile promovate de UE, grăbindu-se să 'fagociteze' posturile-cheie ale puterii: Ministerul de Interne, serviciile secrete, administraţia fiscală şi, desigur, justiţia, devenită foarte 'selectivă', după cum o ilustrează cazul Timoşenko. Clanul Ianukovici, supranumit 'Familia', a devenit omnipotent. În trei ani de zile, fiul cel mare al lui Viktor Ianukovici, Aleksandr, a intrat în clubul celor mai bogaţi 100 de oameni din Ucraina, constată ziarul francez.

Mai inspirat de un guvern autoritar după modelul celui existent la Moscova decât de un stat de drept, Viktor Ianukovici are în realitate o singură ambiţie: să fie reales în 2015, pentru a instaura - spun opozanţii - o verticală a puterii asemeni celei a lui Putin în Rusia.

Însă tergiversând, apoi mizând pe Moscova, preşedintele ucrainean a dat dovadă, probabil, de miopie politică. Eşecul de la Vilnius, apoi intervenţia violentă a forţelor speciale ucrainene împotriva manifestanţilor, în data de 30 noiembrie, i-au amplificat impopularitatea, subliniază Le Figaro.

Cum vor reacţiona puternicele medii de afaceri din Ucraina, majoritar favorabile unui acord cu UE? 'Familia' însăşi ar fi divizată, afirmă experţii. Potrivit unui comunicat al agenţiei Interfax, care până în prezent nu a fost nici confirmat, nici dezminţit de cel vizat, Serghei Lavocikin, şeful Administraţiei prezidenţiale ucrainene şi numărul doi în ierarhia puterii, ar fi demisionat sau ar fi fost tentat să o facă.

Nu în ultimul rând, preşedintele ucrainean s-a decredibilizat în faţa UE şi nimic nu indică faptul că Vladimir Putin, care nu-l apreciază prea mult pe Ianukovici şi care nu a încetat să-l sfideze în negocierile din ultimii ani în vederea reducerii facturii la gaz a Ucrainei, îşi va ţine angajamentele în faţa puterii ucrainene slăbite, conchide cotidianul francez.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
O presă independentă nu poate exista fără sprijinul cititorilor