Ucraina comemoreaza a 25-aniversare a tragediei de la Cernobîl

Dintre toate tragediile cărora le-a supravieţuit omenirea, dezastrul de la Cernobîl este încă de neegalat, mai ales în ceea ce priveşte extinderea contaminării sferei ecologice, care continuă să afecteze negativ sănătatea şi psihicul oamenilor, condiţiile lor sociale, economice şi de viaţă.

Pe 26 aprilie 1986, începând cu ora 1 şi 24 minute, s-au produs o serie de explozii care au dus la distrugerea reactorului 4 şi la eliberarea unor mari cantităţi de substanţe radioactive.

Ascunderea dimensiunilor tragediei de către fosta Uniune Sovietică a dus la apariţia şi difuzarea celor mai incredibile zvonuri despre posibilele efecte ale dezastrului. Aceasta a determinat apariţia unor tensiuni social-psihologice foarte mari şi a neîncrederii în informaţiile oficiale în rândul populaţiei. Una din marile „gafe” ale URSS a fost ca nu a evacuat populatia imediat dupa producerea exploziei, ci abia dupa 36 de ore. Oamenilor nu li s-a spus ca nu vor mai reveni la casele lor pana in ziua de azi, fiind sfatuiti sa ia cu ei doar actele si ceva de mancare, astfel ca in afara sanatatii si-au pierdut si agonisirea de-o viata.

A fost poluată o suprafaţă de peste 145 000 km pătraţi în Ucraina, Belarus şi Federaţia Rusă, fiind afectate aproximativ 5 milioane de persoane, contaminate cu substante radioactive aproximativ 5000 de localităţi. Multe dintre acestea au devenit orase - fantoma inconjurate de garduri solide de sarma ghimpata, de care nu se mai apropie nimeni.

Costurile asociate cu lichidarea catastrofei de la Cernobîl, vor avea pentru mulţi ani de-acum incolo un impact negativ semnificativ asupra economiei Ucrainei. Dimensiunile dezastrului social-economic suferit de Ucraina sunt disproporţionate în raport cu posibilităţile economice reale ale ţării, aceasta avand astfel continuu nevoie de asistenţă si sprijin suplimentare din partea comunităţii internaţionale.

În data de 20 decembrie 1995 a fost semnat la Ottawa un Memorandum de acord cu privire la închiderea centralei de la Cernobâl, între Ucraina şi "Grupul celor şapte" (mai târziu - "Grupul celor Opt") şi Comisia Europeană. La 15 decembrie 2000 Ucraina îndeplineşte de asemenea cerinţele comunităţii internaţionale şi condiţiile Memorandumului din Ottawa oprind CAE Cernobîl până la finalizarea proiectului de funcţionare al acesteia.

Eliminarea consecinţelor dezastrului de la Cernobîl, retragerea CAE Cernobîl din funcţionare şi transformarea obiectivului ”Ukrytya” intr-un sistem ecologic sigur au dus la cheltuieli financiare uriaşe. Ucraina cheltuieşte anual, pentru aceste obiective, zeci de milioane de dolari din bugetul de stat, dar, singură nu poate asigura finanţarea integrală. Prin urmare, la Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare a fost deschis un cont pentru a colecta contribuţiile din partea ţărilor donatoare pentru proiecte specifice la Cernobîl.

Pentru a finanţa Fondul ”Ukrytya” s-a dezvoltat mecanismul de conferinţe speciale ale donatorilor, primul având loc la 20 noiembrie 1997 în New York. A fost declarată o contribuţie în valoare de 343 milioane dolari.

În mai 2005, ţările donatoare au oferit noi contribuţii în valoare totală de aproximativ 185 milioane de dolari. Cu toate acestea, fondurile colectate sunt insuficiente şi situaţia actuală reclamă, de urgenţă, nevoia de a atrage asistenţă financiară suplimentară. Astăzi, Ucraina are nevoie de încă aproximativ 740 de milioane de euro pentru a finaliza proiectul de la Cernobîl (a cărui principal obiectiv este construirea unui nou "sarcofag" - "Ukrytya" şi a unui nou depozit de stocare pentru combustibil nuclear uzat - SWYP-2).

La 5 iulie 2000 în Berlin a avut loc a doua conferinţă a donatorilor sub co-preşedinţia prim-ministrului Ucrainei şi a vice-cancelarului Germaniei. Pe parcursul Conferinţei au fost aduse contribuţii în valoare de aproximativ 325 milioane de euro.

In aceste conditii se naste intrebarea daca aceasta energie nucleara este cu adevarat ieftina sau economica? In afara unei amenintari continue asupra populatiei, ea se dovedeste o „gaura neagra” in care se topesc sume imense acoperite de tarile aflate si ele in pericol de contaminare.

La 19 aprilie 2011 la Kiev, la iniţiativa Preşedintelui Ucrainei, Viktor Ianukovici, a început întâlnirea la nivel înalt "Summitul din Kiev privind utilizările în condiţii de siguranţă şi inovatoare a energiei nucleare." Scopul acestui forum internaţional reprezentativ la care au participat ca invitaţi liderii a 60 de ţări şi organizaţii internaţionale influente, era să atragă atenţia asupra nevoii de dezvoltare responsabile şi sigure a energiei nucleare paşnice.

Astăzi, la 25 de ani de la catastrofa nucleară, depinde mult de noi, generaţia actuală, în ce stare vom lăsa natura şi care va fi viitorul omenirii.

Importanţa Summit-ului este incontestabilă, deoarece tragicele evenimente recente la centralele nucleare Fukushima din Japonia, au atras din nou atenţia comunităţii internaţionale, guvernelor şi publicului asupra ameninţării extraordinare pe care o reprezintă, pentru omenire marea putere nucleară. O înţelegere profundă cu privire la importanţa dezvoltării, în continuare, în condiţii de siguranţă şi de inovaţie a energiei nucleare paşnice sta la baza politicii responsabile şi active a Ucrainei în domeniul dezarmării nucleare şi a neproliferării acesteia. Ca dovada avem decizia istorică a Ucrainei, de a renunţa la materialele nucleare puternic îmbogăţite.

În timpul evenimentului menţionat, Ucraina şi-a propus să-şi concentreze atenţia şi asupra altor probleme importante ale majoritătii statelor - mai presus de toate asupra acordării de drepturi privind dezvoltarea cooperarii internaţionale în domeniul utilizării paşnice a energiei nucleare, punând accentul pe necesitatea asigurării accesului echitabil la materiale nucleare şi tehnologii, în conformitate cu cerinţele regimului de nerăspândire a armelor nucleare.

Directorul General de la Cernobil NPP Ihor Gramotkin a informat ca in 1986, la 6 luni dupa accident, a fost construit un sarcofag pe resturile de ziduri ramase ale reactorului distrus. Cu toate astea, spune acesta, sarcofagul era instabil deoarece unul dintre zidurile reactorului a fost foarte avariat. Asa ca in 1997, a fost introdus Planul de implementarea al adapostului pentru imbunatatirea sigurantei structurii.

In general, s-au specificat 22 de sarcini diferite, din care majoritatea a fost deja executata, iar sase din ele sunt in executie in prezent. Structura a fost stabilizata si s-au facut reparatii ale acoperisului. Azi, sistemele de retinere a prafului functioneaza sub sarcofag si un sistem de stingere a incendiilor precum si unul de control automat, sunt programate pentru lansare chiar azi, 26 aprilie 2011.

Ihor Gramotkin a spus ca aceste lucrari permit prelungirea vietii adapostului pentru inca 15 ani, si ca acesta indeplineste in prezent toate standardele de siguranta. Totusi, aceste masuri sunt temporare, fiind necesar de fapt un Adapost mai sigur pentru unitate.

Arcada adapostului va avea 108 metri inaltime, 257 metri latime si 150 de metrii lungime. Acesta va functiona 100 de ani fara vreo intretinere suplimentara. Lucrarile la noul Adapost sunt gata sa inceapa, urmand sa se incheie la finele anului 2015. Toate lucrarile se vor face in baza fondurilor donate de alte tari. Dupa cum a mai informat Ihor Gramotkin, dupa contractarea Adapostului, lucrarile de la uzina nu vor inceta. Va incepe dezasamblarea structurii instabile a celui de-al 4-lea, si indepartarea echipamentelor contaminate de radiatii precum si restul de carburant. (sursa Website-ul oficial al presedintelui Ucrainei, Viktor Ianukovici).

Pe 20 aprilie am participat la o intalnire cu Ministrul-Consilier al Ucrainei, Iuri Verbitski, la sediul Centrului cultural ucraienian (care-i reprezinta pe cei 61 de mii de ucraieniei din Romania), unde acesta a prezentat invitatilor situatia actuala a reactorului distrus. A fost prezenta si a luat cuvantul si Coloteca Slavca, de la Ministerul roman al Culturii precum si actrita Doina Ghitescu care a recitat poeme in comemorarea victimelor, impresionand publicul pana la lacrimi. S-a tinut un moment de reculegere in amintirea victimelor care au platit cu viata lipsa de securitate in intretinerea reactorului.

Astăzi, la 25 de ani de la catastrofa nucleară, depinde mult de noi, generaţia actuală, în ce stare vom lăsa natura şi care va fi viitorul omenirii. Cati oameni trebuie sa mai moara, cate resurse se vor mai cheltui fara a se ajunge la o solutie stabila si de durata.

Lecţia Cernobîlului a fost si inca este cumplită. În acelaşi timp, sarcina nu-i revine numai Ucrainei, ci întregii omeniri. Principala concluzie si cerinta este ca astfel de tragedii să nu se mai repete. Recentele dezastre petrecute în Japonia au silit lumea să reexamineze abordările privind siguranţa centralelor atomoelectrice. Mai avem insa un drum foarte lung pana la o energie a atomului „curata” si sigura pentru om.