Trei strategii prin care Occidentul ar putea ajuta Ucraina să învingă Rusia şi să obţină pacea anul acesta [Analiză]

Invazia pe scară largă a Ucrainei de către Moscova a împins ţara în fruntea agendei strategice a Europei, ceea ce face ca apartenenţa Ucrainei atât la Uniunea Europeană, cât şi la NATO să rămână obiective îndepărtate. În acest context, devine deosebit de important ca Uniunea Europeană, şi Occidentul în general, să exploreze alte oportunităţi de consolidare a sprijinului pentru Ucraina în 2023 iar planul ales ar trebui să implice o combinaţie de intensificare şi inovare, se arată într-o analiză realizată de dr. Andreas Umland, analist la Centrul Stockholm pentru Studii Est-Europene (SCEEUS) al Institutului Suedez de Relaţii Internaţionale (UI) şi publicată de Atlantic Council.

Potrivit autorului, una dintre cele mai simple şi mai rapide modalităţi de creştere a sprijinului pentru Ucraina este prin utilizarea tratatelor, programelor şi formatelor deja operaţionale care fac posibilă creşterea rezistenţei ţării. Printre acestea se numără Acordul de Asociere UE-Ucraina, care depăşeşte oricare dintre acordurile semnate cu ţările din Europa Centrală şi de Est în anii 1990.

Intensificarea cooperării în cadrul Acordului de Asociere va promova integrarea Ucrainei în UE, în conformitate cu decizia din vara 2022 de a acorda ţării statutul de candidat oficial la UE. De asemenea, prezintă o serie de oportunităţi relativ necomplicate de a ajuta Ucraina să facă faţă problemelor imediate create de agresiunea rusă în curs.

Umland vorbeşte totodată şi despre consolidarea unei cooperării cu NATO în cadrul parteneriatelor existente, cum ar fi Programul de oportunităţi sporite (EOP) şi Comisia NATO-Ucraina. Între timp, Grupul Consultativ de Apărare a Ucrainei, care este cunoscut în mod informal sub numele de Formatul Ramstein, face relativ uşor creşterea livrărilor de arme către Ucraina şi accelerarea înfrângerii invaziei lui Vladimir Putin. Cel mai urgent obiectiv în acest sens este livrarea tancurilor Leopard.

Unele programe şi politici existente necesită modificări semnificative pentru a ţine seama de deteriorarea dramatică a circumstanţelor din Ucraina, pe măsură ce invazia rusă pe scară largă a ţării se apropie de un an. Un pas evident ar fi extinderea şi întărirea actualelor sancţiuni occidentale împotriva Rusiei. Această intensificare a regimului de sancţiuni ar putea urmări să lărgească cercul de actori de stat şi de persoane private vizate din Rusia, în timp ce urmăreşte să impună măsuri de sancţiuni asupra unei game mai largi de companii non-ruse care furnizează Moscovei servicii şi tehnologii esenţiale pentru efortul de război.

În viziunea analistului, UE ar putea încerca să adopte şi să introducă o procedură de aderare la Uniune în etape, pentru Ucraina, în lunile următoare, care să se bazeze pe confirmarea statutului de candidat din vara trecută. Aceasta ar implica includerea treptată a Ucrainei în diferite organisme de conducere, cadre de reglementare, acorduri de ramură şi programe speciale ale UE înainte de aderarea cu drepturi depline.

O intensificare şi modificare hotărâtă a programelor şi politicilor existente ale Occidentului legate de Ucraina ar contribui în mare măsură la satisfacerea unora dintre nevoile cele mai imediate ale Kievului. Cu toate acestea, circumstanţele extraordinare actuale ale Ucrainei şi consecinţele lor asupra întregului proiect european, precum şi inerţia instituţională şi doctrinară a programelor existente, înseamnă că simpla accelerare şi adaptare vor fi insuficiente. Vor fi necesare instrumente cu totul noi pentru a aduce o schimbare rapidă şi calitativă a capacităţii Kievului de a câştiga războiul actual şi pacea ulterioară.

Inovaţia va fi esenţială în 2023 pentru a oferi sprijinul necesar pentru a-l învinge pe Putin şi pentru a pregăti terenul pentru proiectul masiv de reconstrucţie naţională care urmează. O serie de abordări noi au devenit deja subiecte fierbinţi pe agenda internaţională. În fruntea listei se află necesitatea unei iniţiative multilaterale de reconstrucţie a Ucrainei, pe care majoritatea observatorilor o încadrează ca un succesor al Planului Marshall în Europa de după cel de-al Doilea Război Mondial.

În prezent, nu există un consens cu privire la structura exactă a unui posibil viitor Plan Marshall pentru Ucraina. Cu toate acestea, există un sentiment general că UE va juca un rol de lider împreună cu ONU, principalele instituţii financiare internaţionale din lume, agenţii naţionale de dezvoltare, guverne partenere individuale şi investitori privaţi.

Unii factori de decizie şi observatori sunt în favoarea înfiinţării unui centru de reconstrucţie sau coordonare care să funcţioneze sub auspiciile comune ale naţiunilor G7 şi Kiev. Acest lucru ar putea servi ca un mecanism de acordare, auditare şi compensare pentru actorii multilaterali, naţionali şi neguvernamentali, pentru a-şi armoniza sprijinul pentru Ucraina sub un acoperiş comun.

De asemenea, comunitatea internaţională ar trebui să caute să stabilească o schemă de asigurare a riscurilor politice pentru a ajuta Ucraina să atragă investiţiile străine directe de care ţara va avea nevoie disperată în următorii ani. UE şi instituţiile financiare internaţionale ar putea crea un cadru care să protejeze investitorii de riscurile legate de război pentru a crea condiţiile potrivite pentru o revigorare economică.

Discuţiile despre reconstrucţia Ucrainei sunt încă premature, desigur. În primul rând, încercarea Rusiei de a prelua sau de a distruge ţara trebuie învinsă decisiv. Pentru a atinge acest obiectiv, Ucraina are nevoie de aprovizionare de arme semnificativ îmbunătăţite de la partenerii internaţionali ai ţării.

Odată ce ostilităţile active se încheie, Europa ar trebui să preia conducerea în stabilirea unui nou tip de garanţie colectivă de securitate pentru Ucraina, care să implice o coaliţie de state dispuse. Dacă securitatea ucraineană nu este garantată de o coaliţie puternică, nu va exista pace durabilă în Europa.

A oferi Ucrainei sprijinul necesar pentru a învinge Rusia şi a câştiga pacea va necesita atât voinţă politică, cât şi abilităţi politice. Acest lucru nu va fi nici ieftin, nici uşor. Într-adevăr, liderii europeni trebuie să fie pregătiţi să investească un capital politic considerabil dacă doresc să-l oprească pe Putin şi să prevină un război mult mai mare în următorii ani. Unii vor fi inevitabil reticenţi în a accepta astfel de costuri, dar eşecul ar avea consecinţe dezastruoase pentru Europa şi întreaga lume.

Dr. Andreas Umland este analist la Centrul Stockholm pentru Studii Est-Europene (SCEEUS) al Institutului Suedez de Relaţii Internaţionale (UI). El a scris recent raportul SCEEUS: „Cum poate Occidentul să ajute Ucraina: trei strategii pentru a obţine o victorie şi o renaştere ucraineană”.